Când Stânga renunță la rațiune, încep împușcăturile

Stânga renunță să mai încerce să convingă opoziția

Din nou, Stânga a încercat să-l asasineze pe președintele Trump și/sau pe membrii cabinetului său. Dar de ce continuă să aibă loc aceste acte de violență?

Răspunsul e destul de simplu: stânga a renunțat la rațiune și la dezbatere.

Nu este deloc surprinzător faptul că cel mai recent „asasin” este un profesor din California. Cole Tomas Allen nu este o excepție, ci reprezintă baza Partidului Democrat — o persoană care a crezut în narațiunile (falsificate) elaborate de Comitetul Național Democrat (DNC), Southern Poverty Law Center, Media Matters, Fundația Tides și Grupul Singham și promovate până la saturație de redacțiile și posturile de televiziune servile.

Mai important, însă, este faptul că acesta este cineva care a renunțat la capacitatea de a „raționa” din cauza mesajelor care i-au fost transmise.  Spun „a renunțat”, pentru că aparent avea inteligența necesară pentru a deduce adevărul, dar a acceptat minciuna (minciunile) de bunăvoie și în deplină cunoștință de cauză.

• Cine este atacatorul de la Cina Corespondenților de la Casa Albă
• Retorica violenței folosită de Stânga împotriva președinților republicani
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

În prezent există foarte puțini oameni de stânga dispuși să se angajeze într-o dezbatere aprofundată pe teme importante, înainte ca aceștia, asemenea porumbeilor, să-și facă nevoile pe tablă și să răstoarne toate piesele de șah.

Democrații, incapabili să prezinte un program convingător și optimist care să convingă poporul american să îi voteze, au recurs la tactici de intimidare, minciuni și la stârnirea emoțiilor, răscolind rănile nemulțumirii.

Liderii lor se dau drept revoluționari, amenințând că se vor lupta cu tiranul de la Casa Albă. Nu contestă politicile sale concrete, ci îl prezintă drept un personaj negativ. Un nazist, Hitler, un fascist, un violator, un pedofil și un trădător.

Avantajul de a stârni emoții este că se ocolește procesul de raționament. Dacă nu i se cere cuiva să analizeze în profunzime acuzațiile respective și să pună la îndoială presupunerile enunțate, atunci poate fi convins emoțional de aproape orice.

Atunci când se analizează chestiuni importante, o persoană fie este convinsă că are dreptate, fie că altcineva a prezentat un argument mai convingător. În ceea ce privește emoțiile, nu există un astfel de compromis faustian. Dacă cineva simte ceva anume față de un anumit lucru, este aproape imposibil să-l faci să-și schimbe părerea prin raționament, întrucât este atașat emoțional de ideea că acel lucru este adevărat, indiferent dacă este sau nu.

Charlie Kirk a afirmat adesea:

Când oamenii încetează să mai comunice, încep să se întâmple lucruri cu adevărat grave. … Când încetezi să mai ai o legătură umană cu cineva cu care nu ești de acord, devine mult mai ușor să-ți dorești să comiți acte de violență împotriva acelui grup. Ceea ce trebuie să redescoperim ca și cultură este capacitatea de a avea dezacorduri rezonabile, în care violența nu reprezintă o opțiune.

Tyler Robinson, la fel ca mii de studenți de vârsta lui înaintea lui, ar fi putut să se apropie de microfon și să-și expună punctul de vedere cu privire la orice aspect în legătură cu care considera că Charlie greșea. Nu a putut să o facă, pentru că nu a reușit să formuleze un răspuns convingător la niciunul dintre punctele de vedere exprimate de Charlie.

Am permis mass-mediei să suprime dezbaterile aprofundate pe teme importante și să perpetueze în mod activ minciunile stângii, sub pretextul că ar fi doar o serie de întrebări.

Cei de stânga ar trebui să fie provocați să-și apere ideile. Crezi asta și asta. Dovedește-o. Crezi că președintele sau un membru al Cabinetului a încălcat legea. Du-ți cazul în instanță. Dacă nu poți dovedi asta sau să-ți susții argumentele, ia-ți păturica și du-te înapoi în pat. Te rog, nu mai încerca să împuști oameni.