Cazul Samson | Presa din Suedia, hrănită din bugetul statului: Aproape un miliard de coroane pe an și o tăcere greu de explicat

Poate o presă care primește aproape un miliard de coroane pe an de la stat să investigheze cu adevărat statul care o plătește — mai ales când e vorba despre un caz în care chiar autoritățile publice suedeze sunt acuzate de abuz instituțional?

Suedia este prezentată constant drept model de libertate a presei — locul patru în clasamentul mondial al Reporterilor Fără Frontiere pentru 2025, prima țară din lume care a adoptat, încă din 1766, o lege a libertății presei.

Dar în spatele acestei imagini se ascunde un mecanism mai puțin discutat: statul suedez finanțează direct, an de an, sute de publicații, prin subvenții acordate de o agenție guvernamentală, Myndigheten för press, radio och tv (cunoscută și sub numele mai vechi, Mediemyndigheten).

Un document oficial — “Beviljat per stödform 2026” — arată cât de mare a devenit această dependență financiară.

Aproape un miliard de coroane distribuite unei singure piețe media

Potrivit documentului, în 2026 Suedia a alocat presei scrise un total de 894.125.462 coroane (93 de milioane de dolari), împărțite pe trei tipuri de sprijin: “allmänt redaktionsstöd” (sprijin redacțional general), “utökat redaktionsstöd” (sprijin redacțional extins) și “övergångsstöd” (sprijin de tranziție).

• Cazul Samson | Marius Bodnariu acuză presa suedeză de servilism față de guvernul suedez. Publicația Dagen, din nou de partea statului
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Nu vorbim despre publicații marginale sau despre presă comunitară nesemnificativă. Printre beneficiari se numără cotidiane de largă audiență:

• Göteborgs-Posten — 28.278.941 kr (2,85 milioane de dolari), cea mai mare sumă alocată pentru 2026
• Sydsvenskan — 21.686.783 kr (2,3 milioane de dolari)
• Svenska Dagbladet (SvD), unul dintre cele mai mari cotidiene naționale — 20.000.000 kr (2 milioane de dolari)
• Mitt i-tidningarna (rețeaua de ziare locale din Stockholm) — 25.091.787 kr (2,6 milioane de dolari)
• Nerikes Allehanda — 19.007.470 kr (2 milioane de dolari)
• Upsala Nya Tidning — 16.008.730 kr (1,7 milioane de dolari)
• Norrländska Socialdemokraten — 15.792.338 kr (1,6 milioane de dolari)
• Gefle Dagblad — 13.283.363 kr (1,4 milioane de dolari)
• Dagens ETC, publicație de stânga — 13.333.914 kr (1,4 milioane de dolari)
• Dagen, publicație creștină — 11.280.404 kr (1,2 milioane de dolari)

Practic, aproape orice cotidian regional important din Suedia — indiferent de orientarea politică declarată — apare pe listă cu sume de milioane de coroane. Singurele mari absențe notabile sunt tabloidele private precum Aftonbladet și Expressen și cotidianul de referință Dagens Nyheter, ceea ce arată că sistemul e conceput mai ales pentru presa regională și de nișă — dar tocmai aceasta este presa care modelează opinia publică locală, acolo unde controlul cetățenesc asupra autorităților locale (servicii sociale, primării, poliție) contează cel mai mult.

O finanțare în creștere constantă

Suma de 894 de milioane de coroane pentru 2026 nu este un vârf izolat, ci rezultatul unei tendințe de creștere susținută încă de la introducerea noii scheme de subvenționare, în ianuarie 2024.

În primul an de aplicare a noului sistem, 2024, agenția a distribuit 810 milioane de coroane (84 de milioane de dolari) către presa suedeză. Doi ani mai târziu, suma alocată a ajuns la 894 de milioane de coroane pentru 158 de publicații — o creștere de aproximativ 84 de milioane de coroane, adică peste 10%, în doar doi ani.

Creșterea este și mai vizibilă pe segmentul dedicat „zonelor slab acoperite jurnalistic”, o categorie special concepută pentru a extinde prezența presei subvenționate în regiuni unde publicațiile locale sunt slabe sau lipsesc: de la 167 de milioane de coroane distribuite în 2024 (290 de proiecte), la 214 milioane în 2025 (381 de proiecte) și la peste 227 de milioane de coroane în 2026 (401 de proiecte, către 115 medii diferite — al treilea an consecutiv de creștere atât ca sumă, cât și ca număr de beneficiari.

Totodată, potrivit estimărilor bugetare oficiale prezentate de organizația patronală a presei suedeze (Tidningsutgivarna) cu ocazia aprobării bugetului de stat, alocările totale pentru mediestöd erau proiectate la 1.017.119.000 de coroane pentru 2024, la 991.119.000 pentru 2025 și la 977.119.000 de coroane pentru 2026, urmând să crească din nou la peste un miliard de coroane în 2027.

Cu alte cuvinte, indiferent de fluctuațiile de la un an la altul, statul rămâne, constant și sigur, unul dintre cei mai mari  finanțatori ai presei din Suedia.

Cine controlează robinetul de bani?

Apărătorii sistemului de finanțare spun că banii sunt distribuiți „neutru”, pe criterii obiective (tiraj, cost redacțional, zonă geografică), tocmai pentru a proteja pluralismul și presa locală, amenințată de scăderea veniturilor din publicitate. Argumentul are o singură logică, cea a supraviețuirii: fără subvenții, multe ziare locale ar dispărea, iar zone întregi ale Suediei ar rămâne fără presă proprie.

Însă problema, mult mai gravă, este alta: atunci când statul devine, an de an, unul dintre principalii finanțatori ai unei industrii întregi — iar sumele nu sunt marginale, ci reprezintă frecvent între un sfert și jumătate din bugetul editorial al unei redacții — se creează o dependență structurală greu de ignorat.

O redacție care știe că supraviețuirea ei financiară depinde de reînnoirea anuală a unei decizii administrative a statului nu se află în aceeași poziție cu o redacție finanțată exclusiv din abonamente și publicitate.

Nu e nevoie de cenzură explicită pentru ca acest tip de dependență să inducă prudență redacțională — reticența de a investiga subiecte sensibile pentru autoritățile publice, în special pentru cele responsabile chiar de acordarea sprijinului.

Cazul Samson: unde a fost presa suedeză?

Această întrebare a devenit dureros de concretă în ultimii ani, pe fondul cazului familiei Samson — cetățeni români stabiliți în Suedia, ale căror fiice, Sara și Tiana, au fost preluate de serviciile sociale din Hässleholm în decembrie 2022, în urma unei acuzații de abuz formulate de fiica cea mare la școală, acuzație pe care ea însăși a retractat-o ulterior. Poliția a închis dosarul penal fără nicio inculpare.

• Cazul Samson | „Vreau să mor, vreau acasă, Socialtjänsten Hässleholm mi-a distrus viața”. Drama unei familii de români abuzată de serviciul de protecție a copilului

Cu toate acestea, autoritățile suedeze au continuat separarea familiei, invocând ulterior nu abuzul (infirmat), ci un pretins „extremism religios” al părinților — motivat de frecventarea bisericii de trei ori pe săptămână și de reguli parentale privind telefonul mobil, machiajul și televizorul. Însă nu s-au limitat la separarea familiei: au separat cele două fete una de alta, au blocat intenționat orice comunicare între părinți și fete, nu au depus eforturi pentru reîntregirea familiei și nici măcar pentru plasarea minorelor în familia extinsă — așa cum prevăd normele și legile internaționale în domeniul bunăstării copilului. Practici pentru care Suedia a fost condamnată în câteva rânduri de CEDO.

• Suedia în fața CEDO: Istoria unei țări repetat condamnate pentru modul în care distruge familii

Cazul a generat un val de reacții internaționale: o declarație unanimă a Senatului României prin care se cere returnarea fetelor, proteste la Washington DC lângă ambasada Suediei, în Brisbane, Londra, Dublin, Madrid, Roma, București, Suceava, Stockholm, acoperire în presa americană (Fox News, CBN News, Newsmax, Cristian Post, Billy Graham Evanghelistic Association) și susținere din partea unor organizații pentru libertate religioasă precum ADF International.

Tatăl copiilor, Daniel Samson, a declarat public — inclusiv pentru presa americană — că a scris „tuturor instituțiilor, tuturor televiziunilor, ziarelor, radiourilor” din Suedia, dar că „nimeni nu vorbește despre asta, pentru că tuturor le e frică să nu fie următorul copil luat””.

• FOTO | Mii de români au protest global pentru susținerea familiei Samson: Washington DC, Copenhaga, Brisbane, Londra și Stockholm
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Este o acuzație gravă, iar tăcerea relativă a marilor cotidiene suedeze pe acest subiect, comparativ cu amploarea acoperirii internaționale, este greu de ignorat.

În timp ce publicații românești, americane și organizații pentru drepturile omului au tratat cazul pe larg, presa mainstream din Suedia — aceeași presă subvenționată masiv de statul care este parte în acest litigiu — a rămas discretă și părtinitoare.

Nu e nevoie de o teorie a conspirației pentru a pune o întrebare simplă: poate o presă care primește aproape un miliard de coroane pe an de la stat să investigheze cu adevărat statul care o plătește — mai ales când e vorba despre un caz în care chiar autoritățile publice suedeze sunt acuzate de abuz instituțional?

Modelul suedez de finanțare a presei este lăudat pentru că a salvat presa locală de la dispariție. Dar prețul acestei salvări — o presă structural dependentă financiar de stat, într-o țară unde vocile critice la adresa serviciilor sociale par sistematic marginalizate — merită o discuție mult mai serioasă decât primește în prezent, atât în Suedia, cât și în afara ei.

Foto: AI