Destrămarea familiei, nu legislația defectuoasă, este cauza atacurilor armate din școli

Destrămarea familiei, nu legislația defectuoasă, este cauza atacurilor armate din școli

La o conferință de presă organizată în urma atacului armat de la școala din Uvalde, Texas, Guvernatorul Greg Abbott aproape că a spus ceva profund. Aproape, analizează John Daniel Davidson într-un articol The Federalist.

Întrebat de reporteri despre legislația din Texas privind armele de foc, Abbott a răspuns indicând nevoia de suplimentare a „resurselor pentru serviciile de sănătate mintală“ – lucru invocat adesea de politicienii republicani după atacuri armate în masă, precum cel din Uvalde, în care 19 copii de școală primară și doi profesori au fost uciși de un tânăr de 18 ani cu tulburări serioase.

Abbott, însă, a țintit o direcție diferită cu răspunsul său. El a menționat că, în Texas, tinerii de 18 ani au avut dreptul să cumpere puști de mai mult de 60 de ani, iar apoi a întrebat: „De ce în cea mai mare parte a acelor 60 de ani nu am avut atacuri armate în școli, iar acum avem?“

Dar apoi s-a oprit, spunând: „Adevărul este că nu am răspunsul la această întrebare“.

Poate că Abbott chiar nu știe. Poate că cerem prea mult așteptându-ne ca un politician ca el să analizeze nenumăratele efecte ale decăderii sociale și culturale ce produc criminali în masă atât de tineri. Poate că a încercat doar să contracareze întrebările unui corp de presă ostil.

În definitiv, în urma atacurilor din școli, tendința politicienilor republicani de a lua o poziție defensivă este la fel de previzibilă precum a democraților de a regurgita topici irelevante despre controlul armelor, așa cum a făcut președintele Biden nu de mult. Așa că poate asta a fost tot.

Dar, cu intenție sau fără, comentariile lui Abbott s-au apropiat de miezul problemei. Ce-i drept, afirmația sa ar fi putut include o perioadă chiar mai extinsă. În Texas au existat arme de foc de toate felurile de două secole, încă de când primii antreprenori americani au început să sosească în Texas la invitația nou înființatei Republici Mexicane.

În ultimii 60 de ani, aproximativ, nu s-au făcut progrese tehnologice majore în ceea ce privește letalitatea armelor de foc. Așadar, de ce abia acum, în ultimele două decenii, asistăm la genul de atacuri armate în masă ca cel recent din Texas?

Citește și Texas: 19 copii și un profesor au fost uciși într-un atac armat la o școală

Abbott poate pretinde că nu știe, dar bănuiesc că atât el, cât și majoritatea celorlalți americani, cunosc foarte bine răspunsul la această întrebare. Nu are nimic de-a face cu tehnologia utilizată de armele de foc sau cu legile ce le controlează, ci totul ține de cultura noastră coruptă și, mai ales, de destrămarea familiei.

Atacatorul din Uvalde întruchipează practic falimentul moral al Americii moderne și al destrămării familiei americane. Se pare că Salvador Rolando Ramos a crescut fără tată și, până de curând, a locuit cu mama sa, care avea probleme cu drogurile. Vecinii își amintesc de certurile dintre ea și Ramos, și că ocazional a intervenit și poliția.

În ultimele câteva luni, Ramos a locuit cu bunica sa, care a chemat poliția după ce acesta a împușcat-o în față și a lăsat-o să moară.

Foștii colegi de clasă l-au descris pe Ramos drept un singuratic, batjocorit din cauza unui defect de vorbire, care se bătea la școală și își găsea alinarea în jocuri video și discuții online cu necunoscuți. Se pare că în conversațiile cu unul dintre acești necunoscuți ar fi spus sau ar fi dat de înțeles ce plănuia să facă, chiar înainte de atacul asupra școlii primare.

O familie destrămată, fără tată sau figură paternă în viața lui, fără biserică sau alt fel de comunitate, fără prieteni adevărați, cu excepția celor pe care i-a întâlnit pe rețelele de socializare. Iată, pe scurt, nu doar profilul unui atacator, ci și o acuzație la adresa întregii noastre culturi.

La fel a fost și în cazul Parkland, Sandy Hook, și multe alte locuri. Ceva foarte grav se întâmplă cu țara aceasta și se manifestă prin înmulțirea atacurilor armate în masă, comise de tineri singuratici.

Politicienii și experții nu vor să vorbească despre aceste lucruri, în parte pentru că nu există nicio lege pe care să o putem adopta pentru a le rezolva. Nu este o problemă cu o soluție evidentă. Dar trebuie să înceapă să adreseze acest subiect, totuși. Trebuie să confruntăm, în mod colectiv, bolile sociale care creează tineri ce ucid fără discernământ, iar printre aceste boli se numără în primul rând declinul familiei și al comunității.

Cu doi ani în urmă, după uciderea lui George Floyd, pe fondul protestelor și revoltelor la nivel național conduse de Black Lives Matter, mass-media corporatistă s-a grăbit să scrie despre așa-numitul „rasism sistemic“, brutalitatea poliției și alte rele sociale percepute.

Dar aproape nimeni, cu excepția câtorva conservatori precum Glenn Loury, nu a fost dispus să menționeze principala maladie socială care afectează comunitățile de culoare din America: absența taților și prevalența familiilor monoparentale.

Spre meritul său, Loury a afirmat că până când nu suntem dispuși să vorbim despre acest lucru, nu suntem cu adevărat serioși în a ajuta americanii de culoare sau în a revitaliza comunitățile lor, ci doar le folosim pentru avantaje politice. Avea dreptate.

La fel și în cazul atacatorilor din școli precum Ramos. Uvalde este un oraș mic. Oamenii se cunosc între ei, după cum am observat din sfâșietoarele articole de presă din ultimele zile. Uciderea brutală a atâtor elevi a afectat aproape tot orașul, într-un fel sau altul.

Dar, oricât de strâns unită ar părea acum comunitatea din Uvalde, Ramos însuși nu era foarte cunoscut, nu avea legături strânse cu alții. Era pe cont propriu și, lăsat în voia sorții, intențiile rele au prevalat.

Nu arătăm cu degetul Uvalde, ci atragem atenția altor comunități asemănătoare din întreaga națiune, unde alți tineri ca Ramos se zbat de unii singuri. Este un lucru dificil de confruntat, acest eșec în cartierele, orașele și comunitățile noastre, pentru că, mai presus de toate, reprezintă un eșec în ceea ce privește caritatea, iubirea aproapelui, și cu toții ne facem vinovați de așa ceva.

Citește și O cultură care celebrează uciderea copiilor nenăscuți nu poate înțelege de ce este afectată de atacurile armate în masă

Totuși, liderii noștri sunt în special vinovați pentru înrăutățirea acestor probleme culturale. Ramos tocmai împlinise 16 ani când au început lockdown-urile Covid și închiderea școlilor. Aceste politici, adoptate de lideri cărora nu le pasă cu adevărat de cei slabi și neputincioși, au înrăutățit nespus de mult toate problemele cu care se confruntă adolescenții ca Ramos.

După cum a susținut recent Anna Zeigler, „Lipsa totală de interes legat de bunăstarea copiilor, copii care au fost izolați, ignorați și obligați inutil să poarte mască timp de doi ani, are legătură cu problema atacurilor armate din școli“.

Am putea să securizăm școlile așa cum securizăm „locurile frecventate de adulți considerați a fi oameni importanți“, scrie ea, dar nu o facem. „Facem exact ceea ce s-a făcut în ultimii doi ani: ignorăm nevoile copiilor și satisfacem pretențiile sindicatelor“.

Este foarte posibil ca reacția la masacrul din Uvalde să fie o legislație fără sens privind armele de foc, care să liniștească conștiința liderilor noștri politici, dar care nu face nimic pentru a aborda cauzele ce dau naștere unei astfel de violențe. La fel cum închiderea școlilor pe motiv de pandemie le-a liniștit conștiința în timp ce înrăutățea viața tuturor celorlalți.

Veți putea să-i recunoașteți pe politicienii care înțeleg adevărata problemă și o iau în serios; ei vor vorbi despre nevoia de tați, de familii intacte și de dragoste pentru aproapele.

Abbott spune că nu știe de ce avem astăzi atacuri armate în școli, din moment ce în urmă cu 60 de ani nu se întâmpla așa ceva. Dar el știe. Cu toții știm.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0