În Iran, singurul lucru care contează este victoria

Criticii lui Trump nu pot sărbători victoria americană, deoarece aceasta îi aduce lui merite Totul se reduce la victoria în Iran. Democrații nu

Criticii lui Trump nu pot sărbători victoria americană, deoarece aceasta îi aduce lui merite

Totul se reduce la victoria în Iran.

Democrații nu contează. Nici republicanii. Nici NATO, nici alți aliați ai SUA. Papa Leon al XIV-lea este, în cel mai bun caz, o simplă notă de subsol. Tot ce contează acum pentru acest președinte este ca SUA să învingă și ca Republica Islamică să înceteze să mai fie o amenințare pentru America și interesele sale, analizează WSJ.

Președintele Trump pare să înțeleagă acest lucru. Moștenirea sa, este acum clar, va depinde de succesul sau eșecul războiului său împotriva Iranului. Iar acest succes depinde de faptul dacă Iranul rămâne o amenințare nu numai pentru Israel, ci și pentru prietenii noștri arabi sunniți, care au propriile motive pentru a dori neutralizarea Iranului.

Dacă, totuși, privarea Iranului de mijloacele de a amenința Statele Unite și aliații săi din regiune reprezintă adevăratul criteriu al succesului american, nu vom ști timp de cel puțin un deceniu dacă am reușit.

Blocada impusă de SUA porturilor iraniene falimentează regimul de la Teheran
Iranul înregistrează pierderi de 145 de miliarde de dolari după săptămâni de atacuri americano-israeliene
Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Americanii au memoria scurtă, așa cum își dau seama dușmanii. Cel puțin de la războiul din Vietnam, ei au presupus că americanii sunt pregătiți pentru o luptă de lungă durată. Ei cred că au mai multă rezistență decât noi, iar Iranul are mai multă rezistență decât majoritatea, nu în ultimul rând pentru că poate conta pe aliați precum Hezbollah. La urma urmei, guvernul iranian a îndurat valuri de atacuri devastatoare din partea forțelor militare americane și israeliene, dar rămâne sfidător.

Chiar dacă președintele Trump amenință podurile și centralele electrice iraniene, el îi îndeamnă în permanență pe iranieni să negocieze. Președintele se consideră, mai presus de toate, un negociator. De aceea, mulți dintre cei care îi susțin politica față de Iran încă mai cred că va ajunge la un acord, va retrage trupele acasă și va proclama pacea în timpul nostru.

Poate. Trump spune multe lucruri, dar nu toate trebuie luate la propriu. În filmul „Patton”, un ajutor al personajului interpretat de George C. Scott, Patton, spune – după cea mai recentă izbucnire a generalului – că, uneori, oamenii nu știu când acesta joacă un rol și când nu.

„Nu e important ca ei să știe”, răspunde Patton. „E important doar ca eu să știu”. Donald Trump e cam așa.

Când autorul acestui articol, William McGurn, era redactor-șef al discursurilor lui George W. Bush, Irakul se afla în centrul războiului – dar Iranul nu a fost niciodată departe de gândurile americane. Iranul a ucis mulți soldați americani în Irak prin sprijinul acordat milițiilor șiite antiamericane, cărora le-a furnizat dispozitive explozive improvizate.

„Îmi amintesc că, încă din 2007, stăteam la biroul unui coleg și dezbăteam care dintre aceste fraze era mai puternică: „Iranului nu i se va permite să dobândească arme nucleare” sau „Iranului nu trebuie să i se permită să dobândească arme nucleare”, își amintește McGurn.

Astăzi, această dezbatere și-a epuizat subiectul. Toate discuțiile – titlurile din presă, polemicile legate de Strâmtoarea Ormuz, nemulțumirile privind confruntarea dintre Israel și Hezbollah etc. – au devenit doar zgomot de fond.

Președintele Trump i-a pus pe mullahi la colț. Acum este momentul să ne asigurăm că Statele Unite nu vor irosi aceste câștiguri și nu vor permite iranienilor să revină și să o ia de la capăt.

Acest lucru îi irită pe reprezentanții establishmentului american. Desigur, nu mai există un singur „establishment”. Există însă un establishment republican, unul democrat, unul al mass-mediei mainstream, unul al Hollywoodului și așa mai departe. În ceea ce-l privește pe Trump, toți sunt de acord: nu-l suportă și își doresc mai mult ca el să eșueze decât ca America să aibă succes.

Și iată logica strâmbă a corului celor care îl urăsc pe Trump: pentru că le este mai teamă ca Donald Trump să nu-și asume meritul pentru răsturnarea unui regim criminal, nu se pot bucura de eliberarea a milioane de oameni.