Muzeul Național Brukenthal

Muzeul Național Brukenthal, un muzeu fenomen care și-a deschis larg porțile încă din anul 1817, este calificat ca primul muzeu public de pe teritoriul

Muzeul Național Brukenthal, un muzeu fenomen care și-a deschis larg porțile încă din anul 1817, este calificat ca primul muzeu public de pe teritoriul de astăzi al României.

Se cuvine precizat că celebra instituție culturală este constituită dintr-un grup de muzee situate în municipiul Sibiu. Nucleul acestui grup îl reprezintă colecțiile baronului Samuel von Brukenthal de artă europeană, stampe, numismatică și cărți, dar și clădirea ridicată de baron pentru a le găzdui, Palatul Brukenthal.

Galeriile de artă Brukenthal sunt împărțite în secțiuni dedicate artei europene, artei românești și a celei contemporane. De asemenea, aici există și o vastă bibliotecă ce cuprinde aproape 300 de mii de lucrări originale (manuscrise, publicații rare, cărți contemporane și reviste datând în secolul al XVIII-lea).

Samuel von Brukenthal, spirit iluminist și fondator al muzeului, a fost un jurist sas, care ulterior este cunoscut drept guvernatorul Transilvaniei, numit de împărăteasa Maria Tereza a Austriei, între anii 1777 și 1787 (singurul sas transilvănean care a îndeplinit o astfel de funcție administrativă) și un pasionat colecționar de artă. El a început să achiziționeze primele opere, pentru colecția sa, începând cu anul 1754. Colecțiile sale de picturi și manuscrise au fost menționate încă din anul 1773 într-un almanah, ca fiind printre cele mai valoroase de la acea vreme din Viena, unde funcționa ca și cancelar provincial.

O parte din inventarul colecțiilor și l-a procurat în Viena, fie prin achiziții personale, fie cu ajutorul pictorului Johann Martin Stock.

În colecția de artă plastică există picturi ce au aparținut unor colecții mai vechi, spre exemplu cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, în timp ce altele sunt achiziționate direct de la artiștii epocii; o altă parte a colecțiilor baronului au intrat în posesia lui în Transilvania.

Printre cele mai valoroase piese ale colecției de picturi, regăsim lucrări precum „Omul cu tichia albastră” a pictorului Jan van Eyck, dar și tablouri aparținând lui Tiziano Vecellio Da Cadore, Hans Memling, Pieter Bruegel cel Tânăr şi Pieter Bruegel cel Bătrân, acestea fiind printre cele mai de preț capodopere ale Europei.

Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

Muzeul a aparținut până în 1948 Bisericii Evanghelice din Sibiu. In anul 1948 autoritățile comuniste au naționalizat muzeul și a mutat 19 tablouri valoroase la Muzeul Național de Artă al României din București. In anul 2005 guvernul român a restituit muzeul Brukenthal Bisericii Evanghelice din Sibiu și a retrocedat muzeului cele 19 tablouri de la București.

Muzeul are sediul principal în Palatul Brukenthal, pe o latură a Pieței Mari din Sibiu. Palatul care astăzi îi poartă numele, a fost construit în stilul barocului târziu, având drept model arhitectura vieneză. În acest spațiu fastuos erau găzduite seratele muzicale și literare ce se desfășurau sub patronajul baronului Samuel von Brukenthal; tot aici se găseau galeriile de artă, cabinetul de stampe, dar și biblioteca impresionantă, care astăzi adăpostește aproape 300 de mii de lucrări originale (manuscrise, publicații rare, cărți contemporane și reviste datând în secolul al XVIII-lea).

Palatul Brukenthal a reprezentat un nucleu spiritual excepțional pentru Transilvania secolului al XVIII-lea. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost accesibile publicului încă din anul 1790, așadar, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Luvru, din Paris.

Structura Palatului Brukenthal este dezvoltată în înălțime pe două etaje, având un plan dreptunghiular și incluzând două curți interioare. Etajul întâi a fost conceput pentru a cuprinde saloane de primire și camere de locuit, iar etajul al doilea pentru expunerea pieselor de colecție.

Deoarece construcția palatului a avut loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, abordarea decorativă, atât în cazul fațadei cât și al primei curți interioare, aduce o alăturare a Barocului cu Rococo-ul și Neoclasicismul, curentele influente în arta epocii.

Principalul element al fațadei palatului îl constituie portalul din piatră, prezentând diverse elemente decorative sculptate: blazonul aurit al guvernatorului, coloane încoronate de urne, ornate cu ghirlande susținute de rozete. Ușile din lemn de stejar sunt decorate în basorelief cu simboluri ale artelor și ale bogăției (cornul abundenței) într-o alăturare metaforică ce avertizează vizitatorul asupra faptului că palatul este un lăcaș al bogăției culturale și artistice. Feroneria portalului și a ferestrelor de la parter este realizată în stilul Rococo, derivat din stilul Baroc, ilustrând predilecția pentru reprezentările florale și liniatura spiralată.

Într-o succintă trecere în revistă a secțiilor muzeului, cu certitudine se impune menționarea pe primul loc a Galeriilor de Artă Brukenthal, respectiv Artă Europeană, Artă Românească, Artă Contemporană.

Nu lipsit de interes este un eveniment dureros petrecut înregistrat în istoria faimosului muzeu: marele jaf din anul 1968. În ziua de duminică 26 mai 1968, un grup de hoți a intrat în muzeu, ca niște vizitatori obișnuiți, s-au ascuns la etajul doi, aflat în renovare. Noaptea au coborât și au furat opt dintre cele mai valoroase lucrări expuse, evaluate la peste 25 de milioane de dolari, după care au dispărut prin pod și apoi prin curtea bisericii reformate. Ancheta a stabilit că picturile au fost scoase din țară într-un timp-record, de numai trei zile. Patru dintre ele au fost regăsite în America și repatriate în 1998. În octombrie 1998, au dispărut 6 tablouri de mare valoare din Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, hoții aplicând același mod de operare ca la Muzeul Brukenthal. Polițiștii maghiari au acționat rapid, reușind să identifice și să aresteze un grup de hoți italieni. Printre aceștia se afla și un oarecare Ciro, care a recunoscut că a acționat și la Sibiu, în urmă cu 30 de ani, declarând că tablourile furate de la Muzeul Brukenthal au fost scoase din țară de un om de afaceri grec, Miscalaides, care făcea afaceri cu tractoare românești.

Departe de ochii celor mai mulți vizitatori, în curtea Palatului este Biblioteca Brukenthal. Conține zeci de mii de lucrări publicate în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea, printre care operele lui Moliere editate la Paris în 1734 în 6 volume, Decameronul lui Boccacio tipărit la Londra în 1757, Harmonia Macrocosmica, o adevărată bijuterie tipografică având 27 de hărți color, sau Quatre livres d’Albert Dürer, publicată la Paris în 1557. Cea mai valoroasă piesă a Bibliotecii este, însă, Breviarul Brukenthal sau Cartea Orelor, manuscrisul fiind o creație de excepție a școlii de miniatură flamandă, datând din primele decenii ale secolului al XVI-lea.
Dintre cele 422 de incunabule care se află în bibliotecă trebuie amintit „Liber Chronicarum a lui Hartman Schedel”, publicată de cunoscutul tipograf Anton Koberger la Nürnberg, în 1493 și care are peste 600 de ilustrații.

De asemenea, în Bibliotecă se mai află și o Biblie, publicată de același tipograf la Nürnberg în 1483. În Biblioteca Brukenthal se află, de asemenea, o colecție de Carte veche românească, din care trebuie amintită Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643. Colecția de transilvanice, a lucrărilor tipărite în Transilvania sau despre Transilvania are un specific aparte. Cea mai veche lucrare este Augustinus Haereseon catalogus, tipărit la Brașov în 1539 de Johannes Honterus, primul tipograf din Transilvania.

În patrimoniul Muzeului Național Brukenthal sunt incluse, după cum am menționat, și alte muzee. Astfel, se găsește Muzeul de Istorie Casa Altemberger, cel mai important ansamblu de arhitectură gotică civilă din Transilvania. A fost sediul primăriei din 1545 până în 1947. Alte organizații care au fost găzduite aici: Arhiva orașului și a Universității Săsești (1546-1923), Închisoarea orașului (până în 1747), Ocolul Silvic (sf. sec. XIX), Tribunalul municipal (până în 1901), poliția orășenească (până la Primul Război Mondial) ș.a.

În perioada postbelică a fost folosită pe post de locuințe, garaje, birouri, depozit pentru Muzeul Brukenthal, dar și de Întreprinderea nr. 2 de Construcții din Sibiu.

În 1988 este organizat aici Muzeul de Istorie cu un circuit muzeal complet, sediul acestuia până în prezent.

Muzeul de Istorie Naturală este o instituție înființată în anul 1849. A fost sediul Societății Ardelene de Științe Naturale până în 1948, atunci când aceasta a fost desființată.

Fațada principală e în stil neoclasicist. Porticul are patru coloane în stil ionic care suportă un balcon cu balustradă. În interior, patru coloane corintice separă spațiul la etaj. Tavanul holului este decorat cu casete pictate cu elemente vegetale și zoomorfe. Expoziția permanentă a fost inaugurată în decembrie 2007 și este împărțită în patru sectoare: evoluția lumii vii, ecosisteme, sectorul paleontologic și sectorulmineralogic.

Muzeul de Istoria Farmaciei reprezintă o raritate în peisajul muzeografic românesc, dar și european și a apărut din dorința de a reda bogata tradiție a activității farmaceutice din Transilvania, de la sfârșitul secolului al XV-lea. Prima farmacie din Sibiu a fost atestată documentar în anul 1494. Muzeul a fost înființat în clădirea celei de-a treia farmacii din Sibiu, în ordine cronologică, care a funcționat în jurul anului 1600. Această clădire se află în centrul istoric al orașului și este declarată monument istoric, fiind un edificiu construit într-o împletire de stiluri arhitecturale – gotic și renascentist – în anul 1568. Colecţiile muzeului sunt alcătuite din peste 6.600 de piese, care aduc mărturii valoroase în sprijinul înțelegerii evoluției tehnicilor farmaceutice și a medicamentației, în decursul a peste trei secole şi jumătate.

Muzeul cinegetic „August von Spiess” a fost inaugurat în anul 1966, fiind primul cu acest profil la nivel naţional. Colecţia cuprinde un număr de aproximativ 1600 piese – găzduite în reşedinţa lui August Von Spiess (donată de către fiicele acestuia), figură importantă a orașului Sibiu, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Colonelul August von Spiess a fost Maistru de Vânătoare al Casei Regale a României, în timpul regelui Ferdinand I. Numele acestuia a rămas în analele internaționale de cinegetică, fiind unul din participanții unui safari în Africa, de unde a adus piese foarte valoroase, care acum fac parte din patrimoniul muzeului. Patrimoniul muzeului este compus din trei colecții – „August von Spiess”, „Emil Witting” şi „Colecţia Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale din Sibiu”, unele dintre piese fiind vechi de peste 100 de ani.

Muzeul Național Brukenthal editează revista științifică Brukenthal. Acta Musei. A debutat în 1956 ca anuar și până în 2004 au fost editate 29 de numere. Din 2006 s-a modificat formatul, în care erau publicate 3 volume pe an, câte unul pentru „istorie și arheologie”, „artă și istoria artei”, „istorie naturală”. Din 2009 sunt 4 volume pe an, adăugându-se un volum dedicat restaurării. În 2012 a fost înființată Editura Muzeului Național Brukenthal. Aceasta publică diferite lucrări (cărți, ghiduri, cataloage, albume, broșuri ș.a.) din domeniile istorie și studii culturale, artă și istoria artei, stiințele naturii, conservare și restaurare a patrimoniului. În 2019, de exemplu, în afară de revista științifică muzeul a publicat în total 8 volume de cărți, 19 volume de cataloage de expoziție și 2 broșuri, dintre care 5 cărți, 14 cataloage și o broșură – de către editura muzeului.

Prin activitatea sa excepțională, muzeul se bucură de aprecierea Ministerului Român al Culturii, pentru rezultatele obţinute în ceea ce privește promovarea patrimoniului muzeal, dar și pentru capacitatea sa de a se adapta la cerinţele publicului contemporan. De asemenea, Muzeul Brukenthal s-a remarcat cu un excelent manageriat cultural. În anii 2015 şi 2016, Muzeul Național Brukenthal a primit și Certificatul de Excelență TripAdvisor, fiind un loc deosebit de apreciat de turiştii care-i trec pragul. La Palatul lui Brukenthal de la Sibiu se vorbesc toate limbile din lume. Anual, sute de mii de oameni din toate colțurile lumii vin la Palat să admire colecțiile fostului guvernator transilvănean, care rămâne, după aproape două secole, la fel de inovator, modern și european.

Muzeul Național Brukenthal organizează în 2025 expoziții și evenimente speciale în incinta sa, printre care incursiuni în universul grafic al lui Marcel Chirnoagă, Ion Țuculescu, dar și expoziții personale ale lui Roman Tolici și Sibylle Bergemann, Istoria României în 100 de portrete și cea de-a șasea ediție a SCAF – Festivalul de Artă Contemporană Sibiu, potrivit unui răspuns furnizat de curatorii instituției.

Muzeul a înregistrat 127.663 de vizitatori plătitori anul trecut. Deoarece nu a utilizat instrumente statistice pentru a cuantifica numărul de vizitatori din străinătate care au ales să viziteze sediul muzeului, s-a indicat că, până în octombrie, au sosit în Sibiu cu 11,8% mai mulți turiști străini decât în aceeași perioadă a anului precedent, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).

În cursul anului 2024, Muzeul Național Brukenthal a organizat și găzduit 3 expoziții permanente; 54 de expoziții temporare în incinta sa (16 din patrimoniul MNB; 11 cu patrimoniul altor instituții culturale și colecții private; 27 de proiecte de artă contemporană); 16 expoziții temporare și alte proiecte expoziționale organizate în Mănăstirea Ursulinelor (proprietate a Arhiepiscopiei Catolice de Alba Iulia, Sibiu); 18 expoziții ale MNB la alte instituții sau în spațiul public; 21 de participări ale MNB la expoziții organizate de parteneri; 5 programe și proiecte culturale; 11 evenimente pentru public; conferințe, lansări de carte, proiecții de filme, concerte și târguri.