Pentru început, cel pe care Biden l-a numit director principal al programelor de informații în Consiliul Național de Securitate a fost Maher Bitar, un palestino-american și activist BDS anti-israelian. În acest rol cheie al serviciilor de informații, Maher Bitar va fi în poziția ideală de a afla detalii, de exemplu, despre colaborarea americană cu Israelul referitor la măsurile de stopare a programului nuclear al Iranului.

De ce ar trebui să presupunem că Bitar nu va încerca să limiteze acea colaborare, să informeze pe alții în privința acestor acțiuni, sau să încerce să influențeze politica concentrându-se pe critica internațională a „extinderii ocupării teritoriului“ de către Israel, în încercarea de a produce o criză inutilă între aliați, și să o intensifice, transformând astfel criza într-un motiv pentru ca America să amenințe cu diminuarea ajutorului militar acordat Israelului, cu excepția cazului în care acesta încetează extinderea așezărilor existente sau construirea de noi așezări?

Chiar și fără să-l cunoaștem pe Maher Bitar, un palestinian și un musulman, nu ar trebui să presupunem, având în vedere îndelungul său activism BDS, că încă mai nutrește o dușmănie profundă anti-Israel și, deși comportamentul său exterior poate sugera o lipsă de părtinire și parti-pris

, el ar putea fi doar foarte priceput în a etala o aparență sobră de obiectivitate, însă în realitate să fie un maestru al înșelăciunii? „Războiul este înșelăciune“, spunea Muhammad.

O a doua propunere alarmantă a administrației Biden este cea a Reemei Dodin, o palestino-americană, care va fi acum director adjunct al Office of Legislative Affairs de la Casa Albă. În 2002, Dodin și-a exprimat profunda înțelegere și simpatie pentru toți acei „oameni disperați“ care devin teroriști sinucigași. Adresându-se unei audiențe bisericești din Loma, California, răspândind evanghelia palestinianismului prin demersurile sale interconfesionale, ea a afirmat că „teroriștii sinucigași palestinieni sunt ultima soluție a unui popor disperat.“

Nici un cuvânt de simpatie, nici în 2002 și nici în cei 18 ani de după, pentru victimele israeliene ale acelor atentatori sinucigași a căror „disperare“ o înțelege atât de bine. Desemnarea Reemei Dodin și a lui Maher Bitar este destul de deranjantă. Dar, așa cum se spune în reclamele tv de noaptea târziu, așteptați – avem mai mult!

Acum aflăm că Biden a nominalizat-o pe Uzra Zeya, care are o lungă istorie în denunțarea „lobby-ului pentru Israel“ și a „banilor secreți“ pe care îi folosește ca să controleze politicienii americani, la funcția de subsecretar de siguranță civilă, democrație și drepturile omului.

Aceasta este cea mai nepotrivită poziție în care să o pui. În ceea ce privește „siguranța civilă“, nu include oare și siguranța față de teroriști – inclusiv teroriști islamici? Uzra Zeya nu pare prea interesată nici măcar de „siguranța civilă“ a palestinienilor din Gaza și Cisiordania. Nu pare să-i pese că Hamas și OLP (care face parte din AP) își pun în pericol proprii civili, plasând arme în școli, spitale, moschei și clădiri de apartamente.

Nici sprijinul ei pentru regimurile despotice și corupte, pentru Hamas din Gaza și AP din Cisiordania, nu sugerează că ar trebui să fie responsabilă cu apărarea „democrației“ oriunde altundeva.

Și în ultimul rând, i se încredințează apărarea „drepturilor omului“ din întreaga lume – dar drepturile omului sunt călcate în picioare în Gaza și în teritoriile deținute de AP (Autoritatea Palestiniană). Ea nu a vorbit niciodată despre absența „siguranței civile, democrației și drepturilor omului“ în teritoriile palestiniene. Este Uzra Zeya cu adevărat persoana potrivită pentru a apăra aceste idealuri?

„Candidatul ales de președintele Joe Biden pentru o funcție de top în cadrul Departamentului de Stat a jucat un rol cheie în elaborarea unei cărți despre influența nefastă a ‘lobby-ului israelian’ în timp ce lucra pentru o organizație care promova acuzații despre controlul evreilor asupra presei și dublă loialitate față de Israel.

Ca angajat al Washington Report pe probleme din Orientul Mijlociu, Uzra Zeya a adunat material pentru o carte care susține că „lobby-ul israelian a subminat procesul politic american pentru a prelua controlul asupra politicii SUA privind Orientul Mijlociu“ prin înființarea unei rețele secrete de PAC-uri cu „bani murdari“ care mituiesc și șantajează candidații la congres pentru a adopta poziții pro-Israel.

Zeya, fost diplomat american nominalizat la funcția de subsecretar de siguranță civilă, democrație și drepturile omului, a lucrat pentru Washington Report și grupul său editorial, American Educational Trust, în 1989 și 1990. Sursa media este ferm anti-Israel și a publicat articole care pun sub semnul întrebării loialitatea națională a evreilor americani și care se opun finanțării Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA din banii contribuabililor.“

Washington Report, unde Uzra Zeya a lucrat timp de doi ani, nu este doar anti-Israel. A te opune finanțării Muzeului Memorial al Holocaustului denotă antisemitism. A publica articole care susțin că Mossad-ul a fost răspunzător de uciderea lui JFK, și de atacurile din 11 septembrie, este tot antisemitism.

„Colaborarea dnei Zeya cu Washington Report și American Educational Trust ridică întrebări cu privire la opiniile sale despre Israel și ar putea reprezenta o problemă la audierile de confirmare. Propunerile recente ale lui Biden pentru politica externă și declarațiile contradictorii ale angajaților au făcut neclar modul în care administrația sa intenționează să abordeze problemele politicii privind Israelul.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki, a refuzat recent să denunțe mișcarea anti-boicot, cesionare și sancțiuni anti-Israel, în contradicție cu declarațiile secretarului de stat Antony Blinken și a candidatului lui Biden ca ambasador SUA la Națiunile Unite, care condamnă mișcarea, a relatat recent Washington Free Beacon.

Biden l-a propus, de asemenea, pe activistul anti-israelian Maher Bitar pentru un post important în cadrul serviciilor de informații și se pare că îl consideră pe Matt Duss, un critic deschis al Israelului, pentru o poziție la Departamentul de Stat.

Sean Durns, cercetător analist în cadrul Committee for Accuracy in Middle East Reporting in America, a numit Washington Report o ‘organizație extremistă’ care ‘a publicat conținut cu teme antisemite’, inclusiv acuzații că Mossad a fost în spatele asasinării lui JFK și al atacurilor din 11 septembrie.

Organizații precum Washington Report on Middle East Affairs au o istorie de propagare a teoriilor conspirației la limită și, uneori, antisemite și cred că este absolut corect să apară întrebări la orice potențiale audieri’, a spus Durns.“

Când vine timpul pentru audierile de confirmare a Uzrei Zeya, presupun, optimist, că va fi întrebată despre munca ei la Washington Report. Nu este adevărat că ar trebui să fie întrebată dacă a făcut cercetări pentru o carte care susține că „lobby-ul israelian a subminat procesul politic american pentru a prelua controlul asupra politicii SUA privind Orientul Mijlociu“ prin înființarea unei rețele secrete de PAC-uri cu „bani murdari“ care mituiesc și șantajează candidații la congres pentru a adopta poziții pro-Israel?

Probabil că ea a fost de acord cu teza cărții la acea vreme. Ce părere are acum despre acuzațiile din ea? A fost de acord că „lobby-ul israelian“ a „subminat procesul politic american“? A continuat ea să lucreze pentru Washington Report chiar și după ce aceasta a dat vina pe Mossad pentru asasinarea lui JFK și atacurile din 11 septembrie? Dacă a părăsit revista înainte ca articolele respective să fie publicate, și-a exprimat vreodată dezacordul cu privire la conținutul lor? Mai citește Washington Report?

Ce consideră Uzra Zeya că ar trebui să fie sarcina ei cu privire la apărarea drepturilor omului? Are vreo îngrijorare anume cu privire la drepturile omului – în special drepturile femeilor și ale creștinilor – în teritoriile palestiniene? Sau în țările cu majoritate musulmană, în general? E de acord că schimbarea religiei ar trebui să fie un drept fundamental al omului?

E de acord că ajutorul extern american nu ar trebui acordat regimurilor despotice și corupte, inclusiv Hamasului din Gaza? Cum rămâne cu AP din Cisiordania, unde Mahmoud Abbas a acumulat o avere de 400 de milioane de dolari? Cum vede ea Israelul? Este de acord doamna Zeya cu marea majoritate a americanilor, care consideră statul evreu un aliat puternic, care împărtășește valorile noastre – democrația și respectarea drepturilor omului – sau are o altă viziune?

Acesta este un set de întrebări pentru început. Să sperăm că cel puțin o parte din ele vor fi puse, astfel încât Uzra Zeya să nu preia lejer frâiele, așa cum se așteaptă, fără îndoială. Faceți din audierile ei de confirmare un moment memorabil.

Tribuna.US

The post Biden numește în funcții înalte încă un dușman al Israelului: Uzra Zeya appeared first on TRIBUNA.US.

Oficialii israelieni au decis să interzică accesul în Israel pentru reprezentanții Congresului american Rashida Tlaib și Ilhan Omar, o decizie politică pe care președintele Trump pare s-o fi provocat.

Ar fi trebuit Israelul să acționeze în consecință și să fi eliberat vizele celor două pentru vizita lor de propagandă? Probabil. De obicei o face în asemenea cazuri. Permiterea accesului criticilor în țară reflectă valorile liberale puternice care fac din Israel un loc unic în Orientul Mijlociu.

Cu toate acestea, ideea că împiedicarea celor două apologete  ale terorii anti-semite de a intra în Israel este un atac asupra democrației sau  Statelor Unite ori că o astfel de acțiune accelerează coroziunea sprijinului Partidului Democrat pentru Israel, este absurdă.

Aspiranții la președinție precum Bernie Sanders susțin că Israelul arată „o lipsă enormă de respect față de acești lideri aleși, față de Congresul Statelor Unite și de principiile democrației”.

Ce principiul al democrației susține că ești obligat să emiți vize străinilor care se angajează în mod activ în eforturi de a face rău cetățenilor tăi? Dacă republicanului Steve King i s-ar fi refuzat viza de intrare în Mexic, nici un singur membru al Congresului nu i-ar fi luat apărarea, nici un candidat la președinție nu ar pretinde că Mexicul a insultat onoarea Statelor Unite, nici un Democrat nu ar susține că asta ar reflecta prost democrația mexicană și nici un expert liberal nu ar susține că relația SUA-Mexic a fost afectată.

S-ar deranja vreun american dacă Departamentul de Stat ar refuza viza de intrare unui oficial străin care a încercat activ să distrugă economia Statelor Unite în timp ce era un apologet pentru al-Qaeda sau pentru un alt grup terorist anti-american? (Ei bine, poate câțiva).

Nu că avem nevoie de exemple teoretice, dar câți Democrați au fost insultați când liderul Camerei Comunelor din Marea Britanie i-a spus președintelui ales al Statelor Unite că nu este binevenit să se adresele parlamentului britanic? Ar pretinde vreo persoană întreagă la minte că Marea Britanie bloca dezbaterea acționând așa?

În 2012, administrația Obama i-a refuzat viza lui Michael Ben-Ari, un membru al partidului de extremă dreapta israelian, Kach. Ben-Ari nu este mai radical decât Tlaib sau Omar. Nu-mi amintesc să fi existat o agitație în legătură cu starea democrației americane. Cu siguranță eram destul de siguri de convingerile noastre pentru a gestiona prezența lui, nu?

Și atunci când guvernul american a refuzat viză lui Narendra Modi – acum prim-ministrul Indiei, dar la acea vreme liderul oficial al statului Gujarat – nimeni nu părea să creadă că discredităm India. Ne-am bazat pe o lege din 1998 care statua că oficialii străini care manifestă „încălcări grave ale libertății religioase” nu erau eligibili pentru vize.

Desigur, aceasta a fost o metodă de a acomoda îngrijorarea musulmanilor cu privire la naționalismul lui Modi. Având în vedere că fiecare lider majoritar islamic care a vizitat vreodată Casa Albă a încălcat grav libertățile religioase, a fost oarecum ironic.

Dar administrațiile Bush și Obama au susținut că au aplicat legea. Și legea israeliană este destul de clară. În 2017, Knessetul a aprobat un proiect de lege care interzice acordarea vizelor de intrare sau drepturilor de rezidență oricărui străin care susține boicoturi economice, culturale sau academice ale Israelului.

Trebuie subliniat faptul că Tlaib și Omar nu sunt doar simpli „critici” ai Israelului, așa cum susține în mod constant presa. Criticii ar putea identifica greșeli în politicile guvernului țării – care, în cazul Israelului, a oscilat de la Stânga la Dreapta – de mai bine de 70 de ani. Criticii au călătorit întotdeauna în Israel. Criticii Israelului sunt în parlamentul țării și în mod deschis și liber au poziții împotriva guvernului.

Tlaib și Omar susțin activ o mișcare cu scopul strategic de a ralia lumea pentru a distruge economic statul evreu. Ele nu sunt critici, sunt inamici. Mișcarea de boicot, expropriere și sancțiuni (BDS) nu numai că recuză dreptul Israelului de a exista, ci se bazează pe figuri de stil anti-semite vechi, teorii conspiraționiste și calomnii pentru a propulsa mesajul. Cei mai faimoși reprezentați ai mișcării din Statele Unite sunt Tlaib și Omar.

Mai mult decât atât, aceste reprezentante ale Congresului nu sunt doar niște analiști aleatorii care bolborosesc cu privire la o stare imaginară de segregație rasială. Ele au puterea de a adopta politici care subminează statul evreu. Omar face parte din Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei. Tlaib și Omar sunt cele care accelerează abandonarea de către Partidul Democrat a Israelului, aliatul nostru. După cum am văzut, oricât de odioase sunt comentariile lor, oricât de în afara normelor discursului politic american s-ar poziționa, Democrații le vor apăra.

Mai rău, cele două plănuiau cu siguranță să provoace. Ceva ce oficialii aleși nu ar trebui să le facă aliaților. S-a relatat că oficialii israelieni erau îngrijorați că Omar și Tlaib vor vizita Muntele Templului din Ierusalim. S-ar putea să vă amintiți că Trump și-a anulat o vizită în 2015 la Muntele Templului (el neagă că urma să meargă) din cauza preocupărilor israeliene că o astfel de vizită ar provoca obișnuita violență palestiniană care apare atunci când vine cineva pe care nu-l plac să viziteze cel mai sfânt loc pentru credință iudaică.

La început, cele două au susținut că scopul călătoriei lor este pentru cunoaștere și aprofundare. Dacă ar fi fost așa, Tlaib și Omar ar fi putut vizita Israelul cu restul delegației americane – o călătorie bipartizană de peste 70 de parlamentari care s-au întâlnit atât cu guvernul israelian, cât și cu Autoritatea Palestiniană. În schimb, călătoria lor în „Palestina” a fost aranjată de un susținător al terorismului, demagogul Hanan Ashrawi. Ar trebui să vedeți itinerarul – nici un israelian pe listă.

Și dacă numele lui Ashrawi sună cunoscut, este pentru că nu cu mult timp în urmă i-am refuzat oficialului palestinian viza de intrare în Statele Unite. Nu credem, nici măcar, că oamenii au dreptul să viziteze Statele Unite doar pentru că ei solicită asta.

Instituțiile noastre democratice nu au fost afectate în niciun fel prin faptul că i-au refuzat lui Ashrawi viza. Și nici dacă am refuza viza unui politician israelian care este preocupat să facă rău cetățenilor Statelor Unite.

David Harsanyi
The Federalist

The post Israelul are tot dreptul să interzică accesul în țară lui Rashida Tlaib și Ilhan Omar appeared first on TRIBUNA.US.