După ce republicanii au suferit o înfrângere zdrobitoare săptămâna trecută, JD Vance nu a ezitat să pună la îndoială una dintre cele mai importante decizii ale lui Donald Trump:

„Motivul pentru care am pierdut este războiul”, a scris vicepreședintele pe Twitter miercuri dimineață. „Celor care sunt supărați și vor să spună: «V-am spus eu»: aveți dreptate, chiar ne-ați spus”.

În realitate, mulți factori au contribuit la această înfrângere, iar sondajele indică economia drept cel mai important dintre aceștia, analizează The Wall Street Journal.

Republicanii ar fi putut să se aștepte la eșecuri, ceea ce este normal în cazul alegerilor de la jumătatea mandatului. Bill Clinton nu se afla în război când președinția sa a fost zguduită în 1994 de pierderile suferite în ambele camere ale Congresului. Ultima dată când partidul președintelui a câștigat locuri în cadrul unor alegeri de la jumătatea mandatului a fost în 2002. Aceasta a fost una dintre cele doar două alegeri de la jumătatea mandatului din 1966 încoace în urma cărora partidul președintelui a păstrat controlul asupra Camerei Reprezentanților. Cealaltă a fost în 1978.

• Vance se distanțează de Trump și pășește în abisul politic
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Atunci când războaiele provoacă schimbări politice majore, așa cum s-a întâmplat în 1952, 1968 și 2006-2008, acestea implică de obicei lupte terestre care duc la mii sau chiar zeci de mii de victime americane, nu o creștere temporară de 1,50 dolari pe galon a prețului benzinei, care costă o familie obișnuită aproximativ 20 de dolari pe săptămână. Dacă acest lucru este suficient pentru a provoca o schimbare politică radicală, atunci electoratul și-a pierdut orice urmă de raționalitate, iar președinții vor fi nevoiți să aștepte un atac pe teritoriul SUA înainte de a întreprinde acțiuni militare pentru a apăra America.

Deci, de ce a suferit Partidul Republican o înfrângere atât de zdrobitoare? Alegătorii sunt nemulțumiți de situația economică încă de la pandemia de Covid din 2020, iar fiecare partid s-a confruntat cu un electorat nemulțumit de când a preluat puterea de atunci. Consumatorii americani nu și-au revenit încă din șocul inflației cumulative de 22% înregistrate sub administrația lui Joe Biden. Deoarece alegătorii sub 50 de ani nu au avut experiență cu inflația, aceștia au așteptări nerealiste că prețurile se vor redresa în sens descendent. În schimb, salariile trebuie să se alinieze la această creștere – iar acest lucru necesită timp.

Conform sondajului Harvard CAPS/Harris, 58% dintre alegători erau nemulțumiți de situația economică atunci când i-au dat afară pe democrați în 2024, comparativ cu 64% la sfârșitul lunii trecute. Aceștia erau mai mulțumiți de situația economică atunci când Donald Trump a fost ales, dar această satisfacție s-a estompat lună după lună, înregistrând cea mai mare scădere atunci când au fost impuse tarifele vamale și, ulterior, când reclamele electorale ale democraților erau în plină desfășurare. Dintre alegătorii care susțineau democrații, 86% au declarat că erau nemulțumiți de situația economică. Înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, doar 5% dintre alegători au considerat politica externă drept cea mai importantă problemă cu care se confruntă țara. În măsura în care războiul a reprezentat un factor, acesta s-a datorat în mare parte creșterii prețurilor la benzină și motorină.

Este adevărat că, atunci când sondajul Fox News Voter Poll a întrebat dacă intrarea în război cu Iranul a fost o decizie corectă sau greșită, aproximativ 6 din 10 alegători au răspuns că a fost o decizie greșită. Însă sondajele Harvard CAPS/Harris au pus întrebări suplimentare care sugerează că alegătorii nu doresc să renunțe la război – ci vor să-l încheie așa cum se cuvine. La întrebarea dacă iranienii negociază cu bună-credință, 65% dintre respondenți au răspuns că nu. Ar trebui să li se permită iranienilor să controleze Strâmtoarea Ormuz? 67% au răspuns că nu, inclusiv o majoritate din ambele partide.

Sondajul a întrebat, de asemenea, dacă Iranului ar trebui să i se permită să obțină o armă nucleară, iar 85% au răspuns că nu. Oamenii sunt de acord cu obiectivele conflictului, iar aceste obiective ar putea să nu fie realizabile fără un conflict. La întrebarea dacă SUA au dreptul să recurgă la forță în cazul în care iranienii refuză să cedeze în aceste chestiuni cheie, 63% au răspuns afirmativ. Războiul s-a prelungit în timp ce alegătorii doreau ca acesta să fie câștigat — și încă își doresc acest lucru.

Cea mai mare schimbare în rândul electoratului din 2024 s-a înregistrat în rândul alegătorilor hispanici de curând înregistrați. În timp ce votul comunității afro-americane a rămas practic neschimbat, Pew Research Center a constatat că marja democraților în rândul latino-americanilor a oscilat cu 12 puncte în 2024, de la 15 puncte la 3. Acest lucru a fost suficient pentru a răsturna rezultatul în majoritatea statelor indecise. Aceștia s-au reorientat dramatic, oferind democraților un avantaj de 30 de puncte în cursa pentru Camera Reprezentanților, potrivit sondajului Fox News Voter.

Au avut loc proteste împotriva războiului în orașele hispanice de la graniță? Nu. Latinii aveau două nemulțumiri față de această administrație: faptul că prețurile rămâneau ridicate și faptul că Serviciul de Imigrare și Vamă (ICE) își depășea atribuțiile, organizând raiduri brutale și expulzând nu doar infractori, ci și imigranți ilegali care, în rest, respectau legea. Sondajul Harvard CAPS/Harris a arătat că 68% dintre alegătorii hispanici aveau o părere negativă despre ICE.

Republicanii au pierdut într-adevăr o parte din voturile tinerilor bărbați, ca urmare a divizării constante și deliberate provocate de persoane precum Tucker Carlson și Candace Owens. Aceștia au vizat milioane de oameni, în timp ce bloggerii de stânga s-au străduit să mobilizeze o parte din aceste voturi împotriva republicanilor.

Răspunsul republicanilor ar fi trebuit să fie dublu: să acționeze direct împotriva acelor vloggeri pentru a le reduce la minimum influența și să lanseze o ofensivă pentru a câștiga votul unor femei democrate, precum cele care au votat pentru deputata din Michigan, Haley Stevens, împotriva lui Abdul El-Sayed, cu un mesaj menit să vină în sprijinul „mamelor care își duc copiii la fotbal” de astăzi.

În loc să se concentreze asupra acestor grupuri indecise, republicanii s-au axat pe mobilizarea bazei electorale, lucru pe care l-au și realizat. Însă, fără a se adresa comunității hispanice și femeilor, au jucat pe defensivă, în timp ce democrații au cheltuit peste 650 de milioane de dolari pe mesaje privind accesibilitatea și costurile asistenței medicale. Acest lucru a determinat o creștere, lună de lună, a procentului de persoane care considerau, conform sondajelor, că situația lor economică se înrăutățea.

Republicanii au pierdut dezbateri pe care ar fi trebuit să le câștige. Economia a înregistrat o inflație mai scăzută (deși nu deflație), o creștere record, salarii mai mari și cel mai ridicat salariu mediu din istorie, toate acestea fără niciun impact electoral. Ajutorul acordat Israelului se ridică la 3,8 miliarde de dolari anual, sumă cheltuită aproape în totalitate aici și care susține locurile de muncă din industria de apărare a SUA.

• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Taxele vamale au crescut prețurile, dar au adus și venituri de aproximativ 170 de miliarde de dolari pe an, care au contribuit la reducerea deficitului – o picătură în ocean pentru o economie de 30 de trilioane de dolari. Legea de reducere a inflației a domnului Biden, denumită în mod ridicol, a cheltuit 2 trilioane de dolari, o mare parte din acești bani fiind irosiți sau folosiți în mod fraudulos, suficient pentru a stimula inflația – și a avut ca scop creșterea prețurilor la benzină, pretins pentru a preveni schimbările climatice.

Succesul electoral al unei administrații nu este determinat de faptul că aceasta face ceea ce sondajele indică că își dorește poporul, ci de capacitatea sa de a convinge alegătorii că ceea ce face este corect. Aceasta înseamnă că președintele are trei obiective fundamentale în următorii doi ani: să învingă Iranul, să demonstreze că planurile sale economice dau roade și să combată pericolele reprezentate de ideile democraților, precum „Green New Deal”, care ar determina o creștere permanentă a prețurilor la energie, și „Medicare for All”, care ar distruge sistemul Medicare și asigurările private așa cum le cunoaștem.

Donald Trump și administrația sa trebuie să le explice americanilor motivul pentru care ne-am confruntat cu regimul iranian, care este cel mai mare stat din lume care susține terorismul și este responsabil pentru moartea a mii de americani în ultimii 47 de ani. Dacă America va câștiga războiul, acest lucru va deschide calea către pace și stabilitate în Orientul Mijlociu, precum și către o scădere permanentă a prețurilor la energie.

The post Midterms 2026: A fost despre economie, nu despre război appeared first on TRIBUNA.US.

Războiul cu Iranul și creșterea prețurilor la benzină care a urmat au constituit tema definitorie a celui de-al doilea mandat al lui Trump. Vance este considerat un potențial candidat al Partidului Republican la președinție în 2028, iar având în vedere cota de popularitate scăzută a lui Trump și înfrângerea zdrobitoare a democraților la alegerile de la jumătatea mandatului, imaginea lui Trump este afectată.

Deci, ce va face Vance? Va rămâne alături de președinte și riscă să-i piardă pe susținătorii fideli ai republicanilor? Sau se va distanța?

• OPINIE | O să spun ceea ce majoritatea republicanilor nu vor spune: JD Vance i-ar putea costa alegerile din 2028
• Elanul lui Marco Rubio pentru alegerile din 2028 devine imposibil de ignorat
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Unii republicani încercau deja miercuri să-l discrediteze pe Vance. Fostul președinte al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, care se află în cercul apropiat al Casei Albe, a spus despre Vance: „O bună parte din strălucirea sa s-a estompat”.

Primul vicepreședinte al lui Trump, Mike Pence, nu s-a distanțat de Trump decât pe 6 ianuarie 2021, în ultimele zile ale administrației Trump. Însă Trump a considerat acțiunile lui Pence din acea zi drept un act de trădare atât de grav, încât cariera politică a lui Pence nu și-a mai revenit niciodată.

Într-un mod diferit, vicepreședinta președintelui Biden, Kamala Harris, a avut mari dificultăți în a se distanța de Biden, care avea un nivel scăzut de popularitate și se străduia să-i convingă pe americani că deține controlul. Harris nu a reușit niciodată să se distanțeze cu adevărat de impopularitatea acestuia și a pierdut în fața lui Trump în 2024.

Deci, ce poate face Vance? Poate să înceapă să-și croiască propria cale acum, mergând pe sârmă, încercând să rămână în grațiile lui Trump și, în același timp, să pară independent? Este posibil așa ceva cu Trump? (Vance a declarat recent că, dacă ar candida la președinție, Trump l-ar susține. Trump a spus imediat că acest lucru nu este adevărat).

Susține Vance războiul din Iran? Îl susține pe secretarul Apărării, Pete Hegseth? A fost vorba de un caz izolat sau Vance va găsi noi modalități de a se distanța în săptămânile următoare?

Un aspect de urmărit: în timpul campaniei electorale pentru alegerile de la jumătatea mandatului, Vance s-a angajat într-un schimb de replici extrem de tensionat cu Abdul El-Sayed, candidatul democrat la Senat din Michigan. El-Sayed a câștigat alegerile, iar acum Vance va fi probabil însărcinat să-l investească în funcție pe El-Sayed. Să vedem cum vor gestiona cei doi acest moment care ar putea avea un impact seismic.

The post Vance se distanțează de Trump și pășește în abisul politic appeared first on TRIBUNA.US.

Surpriza anunțată de președintele Trump în ziua alegerilor, potrivit căreia va pune capăt ajutorului acordat Israelului, este atât mai puțin, cât și mai mult decât pare la prima vedere. Mai puțin, deoarece acționează în baza unei propuneri a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și a unor planuri comune aflate în lucru de cel puțin un an. Mai mult, datorită a ceea ce spune această măsură despre deteriorarea relațiilor politice dintre SUA și Israel.

Întrebat la Fox News despre antisemitism și Israel, în contextul campaniei lui Abdul El-Sayed pentru Senatul statului Michigan, Trump a divagat până când a anunțat ceva nou: „În ceea ce privește plățile către Israel, «Bibi» Netanyahu și cu mine am încheiat o înțelegere. Dăm Israelului 4 miliarde de dolari pe an, iar acum câteva luni am convenit să încetăm aceste plăți”.

Trump a afirmat că Israelul a prosperat atât de mult încât nu mai are nevoie de ajutor anual.

„Am convenit deja că, până la sfârșitul acestui an, nu vom mai plăti Israelului. Acum, îl vom ajuta pe Israel dacă va avea nevoie. A fost un aliat extraordinar”, a spus el, „mult mai de încredere decât majoritatea”.

Netanyahu a adus în discuție încetarea ajutorului, a adăugat președintele, „pentru că înțelege că acesta este unul dintre punctele lor de dispută”. Stânga folosește ajutorul pentru a câștiga puncte retorice ieftine împotriva Israelului și a republicanilor care îl susțin, a spus Trump.

„De ce ar trebui să suportăm atacurile unor nebuni precum El-Sayed, când aceștia nici măcar nu au nevoie de ajutor? Este un argument slab… Este o țintă aproape prea ușoară”.

Ajutorul acordat de SUA este adesea înțeles greșit. Acesta a luat avânt cu adevărat abia după victoria Israelului în războiul din 1967, în care statul evreu a demonstrat că poate deține o poziție dominantă în regiune.

• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

De atunci, eliminarea treptată a ajutorului american a reprezentat un obiectiv al dreptei israeliene, iar în 1996, domnul Netanyahu a inițiat încetarea treptată a ajutorului economic acordat de SUA Israelului. Din 2008 a rămas doar ajutorul militar — în prezent 3,8 miliarde de dolari pe an, incluzând cercetarea comună în domeniul apărării antirachetă, care urmează să expire în 2028.

Reportajele noastre confirmă faptul că domnul Netanyahu a fost primul care a propus reducerea treptată a acestui ajutor. El a declarat acest lucru reporterului nostru Elliot Kaufman în 2024 și a discutat despre acest subiect cu domnul Trump în 2025. Ideea este de a renunța la orice rămășiță a relației de tip patron-client din anii 1970, când ajutorul reprezenta aproximativ 10% din PIB-ul Israelului – în prezent fiind de 0,5% – și, în schimb, să investească împreună în cercetare și dezvoltare militară, în calitate de parteneri.

La început, președintele s-a arătat deschis la această idee. Însă, când Netanyahu a readus subiectul în discuție în cadrul unei întâlniri din decembrie 2025, Trump nu a fost convins că încetarea ajutorului ar fi în interesul vreuneia dintre cele două țări. Israelul trebuia să aloce 6,5% din PIB pentru apărare în 2025 și intenționa să utilizeze ajutorul american pentru a achiziționa avioane F-35, F-15, rachete de interceptare și alte echipamente înainte de 2028. Din partea SUA, aproape întreaga sumă de 3,8 miliarde de dolari din ajutor trebuie cheltuită în America, iar SUA beneficiază de acces preferențial la tehnologia militară israeliană, împiedicând totodată ca aceasta să ajungă în mâinile Chinei și Rusiei.

În cazul unei puteri de vârf în domeniul tehnologiei de vârf și al apărării, precum Israelul, care are obiceiul de a învăța din experiența sa de luptă și de a perfecționa sistemele americane, există argumente solide, din perspectiva interesului național, în favoarea acordării de ajutor militar din partea SUA. Acest lucru este valabil mai ales dacă acest ajutor este restructurat sub forma unei investiții americane în apărarea antirachetă, în tehnologia de combatere a dronelor și în războiul subteran, precum și în domeniul inteligenței artificiale, al tehnologiei cuantice și altele asemenea.

Trump a ajuns să fie de acord cu ideea lui Netanyahu; dacă Israelul nu mai dorea ajutorul, de ce să-l impună? Discuțiile au avansat către eliminarea treptată a ajutorului pe parcursul mai multor ani, începând de la sfârșitul anului 2026. De aceea, declarația președintelui de marți, conform căreia totul se va încheia în două luni, i-a luat pe israelieni prin surprindere.

Oare Donald Trump a interpretat greșit problema? Sau a prezentat-o în mod deliberat în felul în care a considerat că i-ar aduce cele mai mari avantaje politice?

Președintele ar putea crede că îi va fi de folos – poate în rândul tinerilor alegători sau al segmentului din baza sa electorală care este foarte activ online – să fie văzut luând distanță față de Israel. Acest lucru nu prezice nimic bun pentru statul evreu, chiar dacă acesta ar prefera să rupă definitiv legăturile cu domnul Trump și să construiască o relație mai durabilă, decât să se confrunte cu un președinte democrat ostil care să întrerupă ajutorul ca măsură de pedeapsă după 2028.

The post O nouă eră în relația SUA–Israel: Trump și Nethanyahu discută eliminarea ajutorului financiar american appeared first on TRIBUNA.US.

Marți a fost o zi groaznică pentru republicani. Pentru republică a fost și mai rău.

După cum poate confirma senatorul republican Roger Marshall, nu mai suntem în Kansas, Toto. Ne îndreptăm spre Havana.

Marshall a pierdut cursa pentru realegere, un loc tradițional al republicanilor pe care democrații din „Sunflower State” l-au cucerit pentru prima dată în aproape un secol. Înfrângerea lui Marshall a făcut parte dintr-o înfrângere zdrobitoare la alegerile de la jumătatea mandatului, care i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului.

Rezultate

Alegerile midterms s-au încheiat cu o victorie majoră a Partidului Democrat, care a preluat controlul ambelor camere ale Congresului. Democrații au obținut cel puțin 54 de mandate în Senat, câștigând șapte locuri suplimentare, și au ajuns la aproximativ 228 de mandate în Camera Reprezentanților, cu un câștig net de peste 25 de locuri, potrivit rezultatelor preliminare.

În paralel, partidul a înregistrat victorii importante în alegerile pentru funcțiile de guvernator, inclusiv în state tradițional republicane.

Numărătoarea este încă în curs în unele circumscripții, astfel că cifrele pot suferi modificări.

• Midterms 2026: Ce înseamnă (și ce nu înseamnă) pierderea Congresului pentru Trump și pentru România
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

La fel ca în Kansas, confruntările politice au atins proporții istorice la nivel național.

Texasul „roșu” a ales un democrat în Senat pentru prima dată din 1988. Republicanul Greg Abbott, care ocupa această funcție, a fost înlăturat după trei mandate ca guvernator al statului Lone Star.

În Carolina de Sud, un stat cu o puternică tradiție republicană, sora mai mică a regretatului senator Lindsey Graham, Darline Graham, a devenit prima republicană care a pierdut un loc în Senat în aproape 30 de ani — într-un stat în care președintele Donald Trump a câștigat cu 18 puncte în 2024. Revista The Atlantic, un susținător al Partidului Democrat, a descris acest rezultat drept „cea mai improbabilă victorie democrată din toate timpurile”.

În Iowa, inima bastionului lui Trump, delegația republicană la Congres a suferit o înfrângere zdrobitoare, democrații câștigând trei din cele patru locuri din Camera Reprezentanților și obținând locul vacant din Senat, deținut anterior de senatoarea republicană Joni Ernst, care se retrage din funcție. Statul Hawkeye va avea un guvernator democrat pentru prima dată în ultimii 20 de ani.

Pe măsură ce voturile continuau să sosească treptat miercuri dimineața devreme, statul Michigan și-a păstrat delegația la Senat sub steagul albastru, alegând de data aceasta un islamocomunist care întruchipează alianța roșu-verde în plină expansiune.

Senatorul nou ales din Texas, James Talarico, care a afirmat că Dumnezeu este nonbinar și că există șase genuri, conferă dimensiunea „trans” acestei alegeri transformatoare. El și mulți alți câștigători democrați au intrat în cursele electorale respective cu o încărcătură ideologică de extremă stânga, dar s-au reinventat ca „moderați” pentru un electorat care s-a opus politicilor radicale.

Se pare că ar fi putut să renunțe la prefăcătorie.

„Apelați la un avocat”

Alegătorii nu s-au limitat la a respinge republicanii, ci au primit cu brațele deschise o mișcare socialistă care se opune valorilor fundamentale americane. Acești alegători sunt pe cale să descopere că marxismul modern nu reprezintă o soluție pentru inflație. Acest lucru este valabil și pentru moderații și independenții din ce în ce mai puțini, nemulțumiți de prețurile ridicate la benzină și de aventurismul militar în stil neoconservator.

Și pentru conservatorii care nu s-au prezentat la alegerile de la jumătatea mandatului, dezgustați de un Partid Republican și de un președinte care s-au abătut de la agenda care i-a adus la putere.

Una dintre prioritățile de vârf este transformarea Legii privind îngrijirea medicală accesibilă a lui Barack Obama — denumită în mod eronat — într-un sistem de tip „Medicare pentru toți”, un sistem de sănătate cu plătitor unic, aflat în mâinile unui guvern și mai puternic.

Dr. Joel Zinberg, directorul Inițiativei pentru Sănătate Publică și Bunăstarea Americană din cadrul Institutului Paragon Health, estimează că acest costisitor sistem de sănătate ar adăuga până la 47 de trilioane de dolari la cheltuielile federale pe parcursul unui deceniu. Este o concepție ciudată despre accesibilitate, dar se potrivește perfect cu socialismul.

• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Dar se pare că prima măsură pe ordinea de zi, datorată „valului albastru”, va consta în epurări folosite ca armă politică — în stilul anului 2021. Exact așa cum îi plăceau bătrânului unchi Joe Stalin.

„Noem, Markwayne, Miller, Homan, Bovino, ce mai faceți? Eliberați-vă agenda”, s-a lăudat deputata Delia Ramirez, democrată din Illinois, o susținătoare a retragerii finanțării pentru ICE și cu „febră de impeachment”, după victoria de marți.

„APELAȚI LA UN AVOCAT”, a declarat pe X deputatul Robert Garcia, democrat din California, membru cu rang înalt al Comisiei de Supraveghere a Camerei Reprezentanților.

Va fi suficient timp pentru toate aceste măsuri – „asistență medicală gratuită”, modificarea Curții Supreme cu proprii susținători, eliminarea Senatului și redeschiderea frontierei – între procedurile de destituire și urmăririle penale? Dar ce zici de scăderea prețurilor la benzină și motorină? E o sarcină grea pentru partidul „Green New Deal”, care a irosit trilioane de dolari din banii contribuabililor și a provocat creșterea prețurilor la energie.

Chiar și în ceea ce se anunță a fi ultimii doi ani de mandat fără putere reală ai lui Trump 2.0, președintele dispune în continuare de dreptul de veto și a promis deja că îl va folosi fără reținere.

„Toate concluziile greșite”

Deși alegerile de la jumătatea mandatului s-au dovedit dezastruoase pentru Trump și republicani, există totuși o rază de speranță, potrivit unui activist conservator de nivel național. Succesul le va urca cu siguranță la cap celor de stânga, a declarat Ned Ryun, fondatorul și directorul executiv al American Majority.

Exact așa cum s-a întâmplat și în 2020 și 2022. Democrații, a spus Ryun, „vor trage toate concluziile greșite” cu privire la puterea lor proaspăt dobândită și nu se vor putea controla. Ei vor arăta poporului american din ce sunt făcuți, iar acest lucru se va dovedi probabil catastrofal pentru un Partid Democrat care se îndreaptă spre stânga.

Ryun consideră că mulți neoconservatori din conducerea Partidului Republican vor face la fel, strigând că MAGA nu funcționează și că Partidul Republican trebuie să renunțe la principiile „America First”.

„Nu, tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem la motivele pentru care am fost aleși, și anume accesibilitatea, economia și deportările în masă”, a spus liderul mișcării de bază. „Să uităm de aventurile din politica externă în care ne-am lansat recent, să ne întoarcem la ceea ce le-am promis alegătorilor și cred că s-ar putea chiar să vedem o schimbare de situație în următoarele șase până la nouă luni”.

The post Republicanii au suferit o înfrângere zdrobitoare în midterms, dar democrații își vor supraestima puterea appeared first on TRIBUNA.US.

Electoratul american tinde să „echilibreze“ puterea, iar tiparul s-a repetat la Eisenhower, Reagan, Clinton, Bush și Obama. Dacă istoria se repetă, republicanii vor pierde Camera și, probabil, Senatul. Asta nu schimbă însă cine conduce Casa Albă, și cu atât mai puțin nu justifică ideea că România ar trebui să-și reconsidere parteneriatul strategic cu Statele Unite, susține analistul român George Rîpă.

„În toate cele cinci cazuri, deci până la Donald Trump, toți cei cinci președinți, după alegerile de la mijlocul celui de-al doilea mandat, au avut un Congres 100% potrivnic, celălalt partid controlând ambele camere”, susține analistul pe pagina lui de Facebook.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că există un electorat american extrem de numeros (cel care în mod real decide rezultatul la prezidențiale) care are de fiecare dată în minte că puterea trebuie împărțită între cele două partide. Astfel, dacă există un președinte republican, acești oameni votează cu democrații pentru Congres. Dacă există un președinte democrat, ei votează cu republicanii. Logica asta funcționează de foarte multe ori încă din primul mandat.

• MIDTERMS 2026: Cele 9 curse care pot schimba majoritatea din Senatul SUA
• Ce sunt alegerile Midterms și de ce sunt atât de importante?
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

De exemplu, după doar doi ani la Casa Albă, Barack Obama a pierdut masiv în ambele camere. Și Obama, dincolo de eșecul administrației sale, a fost în epocă un candidat extrem de puternic.

În istoria recentă americană există un singur exemplu de președinte al cărui partid, la mijlocul celui de-al doilea mandat a câștigat locuri în Legislativ. În 1998, democrații au câștigat 4 locuri la Camera Reprezentaților – insuficient însă pentru a prelua și majoritatea! De altfel, Bill Clinton a traversat toți cei 4 ani din al doilea mandat cu un Congres controlat 100% de republicani.

În concluzie, după alegerile midterm din al doilea mandat, în toate cele cinci cazuri încheiate, partidul președintelui nu controla nici Camera Reprezentanților, nici Senatul.

Donald Trump, un politician deja împlinit

„Donald Trump deja a fost un fericit, pentru că în primii doi ani din cel de-al doilea mandat a controlat ambele camere. Doar Eisenhower (57) și Bush (2005) au mai avut acest privilegiu. La midterms au pierdut și ei tot ce aveau”, continuă George Rîpă.

În schimb, ceilalți președinți, Reagan, Clinton, Obama, și-au început direct cel de-al doilea mandat fără control pe ambele camere.

Prin urmare, dacă se păstrează trendul din ultimii 80 de ani, republicanii pierd ambele camere. E cel mai natural și așteptat rezultat, dincolo de opțiunile sau simpatiile noastre.

Impactul asupra României

„De ce e important să aveți aceste lucruri în minte? Pentru că în spațiul public de la noi, se execută una dintre cele mai previzibile subversiuni rusești: pe diferite voci, poporul e anunțat că România greșește că investește în relația cu SUA, că uite, se schimbă lucrurile și la ei”, avertizează Rîpă.

Un lucru trebuie să fie clar: România trebuie să investească infinit mai mult în relația cu Statele Unite, indiferent că la putere se află republicanii sau democrații. Parteneriatul nostru nu este unul ideologic și nici nu trebuie să fie. Securitatea, apărarea, economia, energia, anti-terorismul, nu au culoare ideologică. Cine vă tot explică că trebuie să aibă e fie inginer fie în misiune patriotică, doar că patria e undeva mai la est.

O altă poveste spusă în buclă de prietenii mei ingineri și/sau leftarzi e aia cu gata, s-a terminat cu Trump, s-a terminat cu republicanii, vin socialiștii noștri la putere și va fi bine. Well, not really.

Chiar dacă, așa cum am scris, există șanse foarte mari ca republicanii să piardă ambele camere, SUA sunt o republică prezidențială. Donaldo rămâne la Casa Albă, Rubio rămâne la Departamentul de Stat, Hegseth la Apărare, Scott Bessent la Trezorerie, și așa mai departe. Ah, și Kamala rămâne la ea acasă.

Și tot pentru voi prieteni, pentru că refuzați, aproape anecdotic, să înțelegeți ceva, orice, din istorie, și aveți mereu impresia că lumea a început acum 10 minute, când ați descoperit voi paginile alea cu meme mișto: pentru candidatul republican din 2028, ar fi ideal ca dreapta să piardă acum ambele camere (dacă n-ai uitat deja paragraful 3, nu mai e nevoie să explic).

O singură dată am pariat pe politică, acum doi ani, pe victoria lui Donaldo. Acum e cert că democrații vor câștiga Camera și au șanse bunicele să întoarcă și Senatul. Sondajele arată că le pot obține pe ambele. Pentru cei care știți că sondajele au greșit enorm la ultimele alegeri prezidențiale din SUA, vă spun că au nimerit extrem de bine la alegerile midterms din ultimul deceniu.

„Rugămintea cam asta ar fi: nu mai încercați să înțelegeți lucruri de la oameni care înainte să explice altora, ar fi trebuit să înțeleagă ei.  Știu, o să-mi spuneți că valul ăsta e majoritar și că nu se poate să fie chiar atât de mulți proști sau rău-voitori. Well, it is what it is”, concluzionează analistul român.

The post Midterms 2026: Ce înseamnă (și ce nu înseamnă) pierderea Congresului pentru Trump și pentru România appeared first on TRIBUNA.US.

Economia americană a crescut în trimestrul al treilea mai repede decât se aștepta. Produsul intern brut a avansat cu 3,4% în ritm anualizat, potrivit estimării preliminare a Biroului de Analiză Economică (BEA), iar analiștii se așteptau la 3,2%. În trimestrul al doilea, creșterea fusese de 2,2%.

Ce a împins economia în sus

Motoarele au fost investițiile, consumul și cheltuielile guvernamentale. Consumul populației a crescut cu 3,8%, iar investițiile private non-rezidențiale au sărit cu 12,7%, pe fondul cererii de echipamente legate de inteligența artificială. Este cel mai bun ritm din al treilea trimestru din 2025 încoace.

• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Argumentul republicanilor

Momentul este aproape perfect pentru Casa Albă. Raportul vine cu cinci zile înainte de scrutinul din 3 noiembrie și este ultimul înainte ca americanii să decidă controlul Congresului. Comitetul Național Republican a reacționat imediat, susținând că economia crește mai repede decât se anticipa sub Trump și republicani. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, anticipase chiar înainte de publicare o cifră solidă. Pentru candidații GOP, mesajul de ultimă oră este simplu: economia merge bine, nu o schimbăm.

Inflația rămâne problema. Indicele PCE total a urcat în septembrie la 3,6%, iar cel de bază la 3,1%, ambele cele mai ridicate niveluri din mai.

Cifra de azi este o veste bună pentru economie și un argument util pentru republicani în ultima săptămână de campanie. Dacă va fi și un boost electoral decisiv depinde de un lucru pe care PIB-ul nu-l măsoară: cât de mult simt americanii creșterea în buzunar. Răspunsul vine marți, 3 noiembrie.

The post Economia SUA, în creștere: Cea mai rapidă expansiune din ultimul an, peste așteptări appeared first on TRIBUNA.US.

Reuters relatează despre o veste istorică bună pentru toți cei care depind de un salariu:

Numărul americanilor care au depus cereri noi pentru indemnizații de șomaj a scăzut săptămâna trecută la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimii 57 de ani, pe fondul unui număr redus de concedieri, ceea ce sugerează că ritmul de creștere a locurilor de muncă s-a accelerat în octombrie, după rezultatele dezamăgitoare înregistrate în septembrie.

Raportul săptămânal privind cererile de șomaj, publicat joi de Departamentul Muncii și care reprezintă cele mai actuale date privind starea economiei, a continuat să indice că șocul prețului petrolului, generat de războiul dintre SUA și Israel cu Iranul, nu a provocat tensiuni semnificative pe piața muncii.

Această scădere istorică a concedierilor trebuie să fie, fără îndoială, considerată cea mai puțin mediatizată știre economică a unui an în care experții din mass-media ne repetă în continuu că noile tehnologii ne vor lăsa pe toți fără loc de muncă. Acești experți și predecesorii lor pesimiști din mass-media se află pe o serie de eșecuri de mai bine de un secol. Dar poate că de data aceasta va fi altfel!

Piața muncii din SUA nu doar că le dă peste cap previziunile analiștilor, ci și continuă să depășească așteptările economiștilor profesioniști. Reuters remarcă:

Numărul cererilor inițiale de ajutor de șomaj la nivel statal a scăzut cu 6.000, ajungând la 194.000 (cifra ajustată sezonier) pentru săptămâna încheiată la 17 octombrie. Economiștii chestionați de Reuters estimaseră 200.000 de cereri pentru ultima săptămână. A fost a șasea săptămână consecutivă în care numărul cererilor s-a menținut la sau sub pragul de 200.000.

Ce ne-am face fără unii experți?

În luna iulie că numărul săptămânal al cererilor noi de șomaj a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 57 de ani, însă Reuters subliniază că ultimele cifre ar putea reprezenta o realizare și mai semnificativă:

Numărul cererilor de șomaj se află la un pas de pragul de 189.000 atins la jumătatea lunii iulie, care a reprezentat cea mai scăzută valoare înregistrată din 1969.

Media mobilă pe patru săptămâni a cererilor de șomaj, considerată un indicator mai fiabil al tendințelor de pe piața muncii, deoarece atenuează volatilitatea de la o săptămână la alta, a scăzut cu 1.000, ajungând la 197.750, cel mai scăzut nivel din 1969.

The post SUA înregistrează cel mai scăzut număr de concedieri din ultimii 57 de ani appeared first on TRIBUNA.US.

Cu doar nouă zile înainte de alegerile din 27 octombrie, președintele SUA, Donald Trump, l-a susținut duminică pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu pe platforma Truth Social, lăudându-i calitățile de lider și avertizând că America ar fi nevoită să se confrunte cu Iranul fără sprijinul Israelului în cazul în care Netanyahu ar fi înlocuit.

„Către marele popor al Israelului”, a spus Trump, „Bibi Netanyahu a fost un prim-ministru-războinic de seamă și un partener pentru pace și mai important în lupta împotriva Republicii Islamice Iran, cu sloganul său vechi de 51 de ani: «Moarte Israelului, moarte Americii! Vom distruge Micul Satana și Marele Satana»”.

Susținerea aceasta marchează o schimbare față de poziția adoptată de Trump joi, în cadrul unui interviu acordat canalului Newsmax, când a refuzat să susțină vreun candidat, inclusiv pe Netanyahu.

• Trump: Nu cred că războiul din Gaza este un genocid. Pe 7 octombrie „s-au întâmplat lucruri oribile”
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Apoi, duminică, Trump l-a descris pe Netanyahu ca fiind indispensabil pentru eforturile SUA de a contracara Iranul, sugerând că orice alt lider israelian ar lăsa Washingtonul să facă față singur amenințării iraniene.

„Dacă Israelul are un lider nepotrivit – adică oricine altcineva în afară de Bibi – America va trebui să se ocupe singură de această treabă, iar eu nu sunt dispus să fac asta”, a scris președintele SUA în postare.

Trump remarcă leadership-ul lui Netanyahu în contextul crizelor cu care se confruntă Israelul

În plină campanie electorală din Israel, Trump l-a lăudat pe Netanyahu, descriindu-l drept „puternic, curajos și strălucit în fața unei opoziții uriașe, inclusiv a celei provenite chiar din interiorul Israelului”.

Președintele SUA a lăudat, de asemenea, calitățile de lider ale lui Netanyahu în contextul provocărilor cu care s-a confruntat Israelul de la masacrul din 7 octombrie, subliniind ceea ce a descris drept reziliența prim-ministrului în condiții de presiune extraordinară.

„În ciuda tuturor acestor lucruri, el a rezistat și, de fapt, a prosperat! L-am urmărit pe Bibi în cele mai grele momente. Oamenii obișnuiți, bărbați sau femei, în astfel de situații ar fi cedat sub presiune – dar Bibi nu a cedat; dimpotrivă, a devenit mai puternic și își păstrează aceeași forță și astăzi”, a continuat el.

Trump îi promite lui Netanyahu sprijinul deplin înaintea alegerilor, partenerul de care America are nevoie

Trump a continuat, descriindu-l pe Netanyahu drept „genul de partener pe care Statele Unite ale Americii îl solicită de la Israel, o țară pentru care au făcut atât de multe”.

El și-a încheiat postarea cu o susținere explicită a candidaturii lui Netanyahu la realegere.

„Vă rog să considerați această scrisoare ca o exprimare a sprijinului meu deplin și total față de Bibi Netanyahu în cadrul viitoarei sale campanii pentru realegerea în funcția de prim-ministru al Israelului. BIBI NETANYAHU NU VĂ VA DEZAMĂGI NICIODATĂ! Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei chestiuni”.

The post Trump, mesaj de susținere pentru Netanyahu înainte de alegerile din Israel appeared first on TRIBUNA.US.

Casa Albă i-a cerut demisia după ce The Wall Street Journal a relatat că ea ar fi solicitat suma de 100.000 de dolari de la un donator al lui Trump și în urma scandalului care implică România.

În cadrul primei sale conferințe de presă la Casa Albă de când a preluat funcția de la Karoline Leavitt, Katie Zacharia a confirmat că i s-a cerut lui Guilfoyle să demisioneze, descriind-o drept „un atu extraordinar pentru echipă”.

Zacharia a adăugat că „îi dorim mult succes”, fără să precizeze dacă ambasadoarea și-a prezentat deja demisia.

• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Poziția lui Guilfoyle a devenit imposibil de menținut după ce publicația The Wall Street Journal a publicat o investigație în care a dezvăluit presupusele amenințări ale acesteia la adresa Greciei, acceptarea unor cadouri necuvenite și, poate cel mai compromițător aspect, mesajele text care documentează încercările sale de a obține bani de la un donator republican în schimbul unei influențe pe lângă Donald Trump pe care nu a putut să o exercite.

În investigația WSJ, jurnaliștii au relatat despre o cină în cadrul căreia ambasadoarea americană la Atena, Kimberly Guilfoyle, ar fi făcut afirmații privind implicarea americană în preconizata cădere a Guvernului României condus de Ilie Bolojan și le-ar fi spus celor prezenți: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”. Relatarea a fost contestată de avocatul ambasadoarei.

În aprilie, în calitate de ambasadoare a SUA, Guilfoyle a participat la un eveniment la București, unde a promovat exportul de gaz natural lichefiat (GNL) american către România, prin Coridorul Vertical. Acesta este un ansamblu de conducte și infrastructuri energetice care conectează sudul și centrul Europei, pe ruta Grecia – Bulgaria – România, cu o extindere către Ungaria, Republica Moldova și Ucraina.

La întâlnire cu demnitarul american au participat președintele PSD, Sorin Grindeanu, Bogdan Ivan, fost ministru al energiei în guvernul PSD și un consilier. În acest context, liderul PSD a fost acuzat că, susținut de Partidul AUR, a demis guvernul Bolojan.

Kimberly Guilfoyle este avocat, fostă procuroare și personalitate de televiziune, cunoscută ca prezentatoare la Fox News. Președintele Trump a desemnat-o ambasadoare a SUA în Grecia pe 10 decembrie 2024, în perioada de tranziție. Senatul i-a confirmat nominalizarea pe 18 septembrie 2025, cu 51 de voturi la 47, după ce republicanii au folosit „opțiunea nucleară”, iar depunerea jurământului a avut loc pe 29 septembrie 2025.

Este prima femeie care ocupă această funcție la Atena. Legătura ei cu Trump este atât politică, cât și personală. Este o aliată apropiată a președintelui și a fost fosta parteneră a lui Donald Trump Jr., fiul cel mare al acestuia.

Foto: US Embassy in Athens

The post Trump i-a cerut demisia ambasadoarei SUA în Grecia, după declarații privind implicarea Washingtonului în căderea guvernelor străine, inclusiv în România appeared first on TRIBUNA.US.

Cam atât cu armistițiul energetic dintre Rusia și Ucraina. Președintele Trump a anunțat duminică armistițiul pe Truth Social, însoțit de avertismentul „nu-l încălcați!”. În câteva ore, Vladimir Putin a făcut-o.

Duminică, o dronă Shahed a lovit o centrală electrică din Kiev, iar rușii au atacat și o centrală termică din Harkov.

„Acest lucru s-a întâmplat după declarația președintelui Statelor Unite privind un armistițiu în sectorul energetic”, a scris președintele ucrainean Volodimir Zelenski pe Telegram.

Ucraina s-a abținut să lanseze atacuri asupra rafinăriilor rusești în cursul nopții, președintele ucrainean adăugând că „suntem gata să respectăm orice armistițiu energetic, dacă Rusia este dispusă să facă același lucru”.

Putin a refuzat în repetate rânduri.

Dictatorul rus își intensifică atacurile aeriene asupra orașelor și civililor ucraineni, pe măsură ce se confruntă cu dificultăți pe câmpul de luptă din estul Ucrainei. Rușii au înregistrat „câștiguri aproape de zero începând din martie 2026”, a declarat luna trecută Institutul pentru Studiul Războiului. La începutul verii, ucrainenii au zădărnicit planurile Rusiei privind o ofensivă în sud. Iar operațiunea ucraineană „Vivaldi” a zădărnicit acum planurile Rusiei de a încercui bastionul defensiv din est, cunoscut sub numele de „Centura Fortărețelor”.

• Rusia arde cărți și jefuiește biblioteci în Ucraina
• Pe măsură ce Ucraina începe să schimbe cursul războiului, creștinii rămân o țintă principală a Rusiei
• Simpatia unor creștini americani pentru Rusia trebuie să înceteze
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Așadar, planul lui Putin este acum acela de a „face viața civililor din Ucraina insuportabilă, astfel încât Ucraina să capituleze în fața cererilor Rusiei”, a declarat ISW în această lună. Putin profită de lipsa rachetelor Patriot și a avioanelor F-16 operaționale din Ucraina pentru a lovi centralele energetice înaintea unei ierni lungi.

Donald Trump dă vina pe Ucraina pentru creșterea prețurilor la motorină, iar sâmbătă a declarat că Kievul „ar face bine să înceteze odată” atacurile asupra rafinăriilor rusești. Dar oare Ucraina ar trebui să stea cu mâinile în sân și să accepte atacul fulgerător al Rusiei? Exporturile de petrol și gaze finanțează armata lui Putin, iar producția energetică rusă este o țintă legitimă de război.

Trump a făcut vineri o concesie majoră, suspendând sancțiunile privind motorina, ceea ce va permite companiilor energetice rusești să încaseze aproximativ 4,5 miliarde de dolari. Cu toate acestea, Putin nu îi oferă nimic în schimb, din câte se poate observa. Refuzul Rusiei de a accepta un „armistițiu energetic” este cea mai recentă dovadă că strategia de curtare a lui Trump nu dă roade.

The post Putin ignoră „armistițiul” energetic cu Ucraina appeared first on TRIBUNA.US.