Căința ecleziastică este înfricoșătoare pentru că necesită să recunoaștem că biserica, sursa vizibilă de autoritate și adevăr la care ne uităm în această lume, a eșuat. Să mori față de tine însuți, să te căiești și să cauți iertarea sunt modelele normative ale vieții creștine, dar adesea evităm acest model ca trup bisericesc din cauza implicațiilor sale – din cauza fricii noastre.

Când ne gândim la căința ecleziastică, trebuie să recunoaștem că în toate epocile cele mai dificile din istoria Bisericii, chestiunile care au fost cele mai definitorii și cele care au divizat cel mai mult au fost cele legate de Dumnezeu și de Hristos (teologie și hristologie). Astăzi, în timp ce ne încurcăm în revoluția sexuală, întrebările care divizează sunt cele de antropologie. Dar trebuie să afirmăm fără ezitare că, deoarece Hristos a devenit om, întrebările de antropologie sunt în mod intrinsec întrebări de hristologie.

Omul Isus Hristos stă la dreapta Tatălui. Da, El este pe deplin Dumnezeu, dar nu putem uita că rămâne, de asemenea, pe deplin om. Antropologia creștină participă la hristologie. Astfel, chestiunile legate de sexualitatea umană, de rolurile de gen și de biologie nu pot fi limitate la domeniul adiaforei. Acest lucru nu se datorează faptului că creștinilor le pasă doar de sex, ci pentru că creștinilor le pasă doar de Hristos.

Din nefericire, în Anglicanism, ne-am comportat ca și cum antropologia nu ar conta și, făcând acest lucru, am pierdut centrul hristologic. Nimeni nu poate nega succesul imens al revoluției sexuale în cadrul culturii occidentale. Antropologia noastră culturală a fost răsturnată cu susul în jos. Hristos nu este prezent nicăieri în ea.

Ca biserică, nu putem permite culturii să ne dicteze antropologia noastră; totuși, dacă vrem să reușim să readucem cu succes antropologia hristologică în centru, trebuie să înțelegem corect unde am greșit și să ne căim de acest eșec.

Apostolul Petru ne amintește că judecata începe cu casa lui Dumnezeu (1 Petru 4, 17). În cadrul casei lui Dumnezeu, am deschis ușile care au pavat calea revoluției în mijlocul nostru. În calitate de preot anglican, pot vorbi doar în numele tradiției mele, iar în tradiția mea, apelul la căință este clar.

În 1930, conferința episcopilor anglicani de la Lambeth a subminat scopurile căsătoriei creștine, permițând o utilizare limitată a contraceptivelor în cadrul uniunii conjugale. Acest act sinodal a deschis ușa pentru ca revoluția sexuală modernă să intre în biserică; astfel, suntem complici. Hristos însuși ne arată că, de la început, sexualitatea umană a fost ordonată în mod corespunzător doar în cadrul uniunii de legământ dintre un bărbat și o femeie (Matei 19:8).

Mai mult, această uniune a fost rânduită pentru rodnicie (Geneza 1:28). În esență, unitivul și procreatorul aparțin împreună. Aceasta a fost intenția lui Dumnezeu de la început, însă episcopii anglicani le-au separat pe acestea două. De la această poartă, apele s-au precipitat în haosul torențial al marasmului sexual modern.

Apostolul Pavel ne învață că unirea bărbatului și a femeii în căsătorie reflectă unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Această uniune este în mod fundamental și intrinsec dătătoare de viață și reproducătoare. Întregul mesaj al Evangheliei se referă la aducerea unei vieți noi, a vieții veșnice, a vieții din belșug. Dumnezeu a conceput sexul pentru a fi ordonat în vederea creării unei noi vieți, iar ultimul secol ne-a arătat că atunci când acest act se desparte de scopul lui Dumnezeu, întreaga structură se prăbușește.

Dumnezeu are un plan ordonat și minunat pentru omenire. Antropologia dezordonată aduce dezordine. În experiența mea personală, am învățat aceste adevăruri din Humanae Vitae și din Teologia trupului a Papei Ioan Paul al II-lea. Cu toate acestea, colegii anglicani și alți protestanți nu trebuie să caute atât de departe pentru a fi catehizați în aceste adevăruri.

Recent, la Conferința Formată din cadrul Diecezei Anglicane de Sud, teologul moral C. Ben Mitchell a subliniat, de asemenea, că anglicanii sunt complici și trebuie să se căiască. Mai mult, în cartea sa “Nu putem să tăcem”, teologul baptist din sud Albert Mohler a demonstrat același lucru.

În calitate de anglican, acest lucru este un motiv de rușine. Biserica mamă a comuniunii mele a capitulat recent în multe chestiuni legate de sexualitatea umană și de rolurile de gen, pentru care a fost chemată pe bună dreptate la căință. Dar în sfera mea, noi, cei care pretindem că suntem anglicani conservatori sau tradiționali, trebuie să ne căim și noi. Am permis ca actul unitiv și cel procreativ să fie separate în cadrul căsătoriei, deschizând astfel cutia antropologică a Pandorei.

Dar există speranță. După cum a remarcat Arhiepiscopul Beach, Biserica Anglicană modernă este chemată să fie o biserică care se căiește. S-ar putea să nu putem pune pisica înapoi în sac (ca să spunem așa), dar putem cere iertare lui Dumnezeu, iar prin iertarea și harul Său, nimic nu este imposibil.

Drumul care ne așteaptă este anevoios, dar Hristos a promis că biserica Sa va trece prin încercări și persecuții. Prin urmare, nu trebuie să ne temem de repercusiunile culturale. Frica nu va face decât să ne schilodească; Evanghelia pocăinței ne eliberează.

Fie ca Biserica să se căiască, să se întoarcă de la păcatele ei și apoi să avanseze în libertatea Evangheliei care ne cheamă pe fiecare dintre noi la viața abundentă a harului.

Tribuna.US

The post Complicitatea Bisericii Anglicane în revoluția sexuală appeared first on TRIBUNA.US.

Raportul poate fi accesat aici: https://www.state.gov/reports/2022-country-reports-on-human-rights-practices/

Administrația Biden a sexualizat drepturile omului. Fiecare țară examinată în Raport, inclusiv România, este supusă unei examinări minuțioase privind

(1) căsătoriile unisex (dacă sunt ori nu legalizate). Dacă sunt legalizate înseamnă că „drepturile omului” sunt respectate, iar dacă nu, concluzia este că drepturile omului sunt mai puțin respectate.

(2) adopțiile homosexuale (dacă sunt permise ori nu). Consecințele sunt aceleași: dacă ele sunt permise, drepturile omului primesc un plus de valoare, iar dacă nu, primesc un scor negativ.

(3) existența sau absența unui cadru legal pentru concubinajul de același sex;

(4) dacă sodomia a fost sau nu dezincriminată;

(5) acces pentru minori la proceduri medicale pentru schimbarea sexului biologic;

(6) interzicerea ori îngăduirea programelor de facilitare a conversiunii sexuale. Programele care asistă persoanele care suferă de atracții unisex să se vindece sunt denunțate.

Pe scurt, spun comentatorii, cu cât confuzia sexuală este mai mare, dar și protejată de lege, cu atât, afirmă Administrația Biden, drepturile omului sunt mai respectate. Iar cu cât legislațiile interne refuză să instituie revoluția sexuală ori perversiunea sexuală, cu atât ele sunt taxate negativ de către Administrația Biden.

Cu alte cuvinte, am ajuns la un punct în istorie în care Președintele celei mai mari puteri din istoria omenirii decide că perversiunea sexuală – în toate manifestările ei – este un drept al omului, iar interzicerea ei un simptom al tiraniei.

Sunt în asentimentul majorității cetățenilor SUA: Mr. Biden lost it. Dl Biden e pe punctul de a-și anunța candidatura la prezidențialele din 2024. Luna aceasta a scontat sub 40% în sondajele de popularitate, cel mai jos nivel din perioada mandatului lui.

România trebuie să facă la fel: exercitați-vă drepturile constituționale și votați afară din Parlament pe cei care distrug valorile.

Peter Costea

The post OPINIE | Raportul Departamentului de Stat SUA: Mai multă confuzie sexuală, mai multe „drepturi” pentru „minorități” și mai puține pentru noi appeared first on TRIBUNA.US.

COVID-19 nu a încetinit revoluția sexuală. Regret să o spun, dar, din nefericire, a facilitat-o.

Anul acesta marșurile pro-imoralitate au fost anulate în marile orașe ale lumii, dar celelalte evenimente și ritualurile care promovează nefirescul vor continua. Prin conferințe de presă, online, prin emiterea de studii, pretenții că „minoritățile sexuale” sunt discriminate, și o mulțime de evenimente și comentarii propagandistice care vor promova neadevăruri, dezinformări, și care vor caută să ne convingă că adevărul e minciună și minciuna adevăr.

Vă dau câteva exemple în sprijinul argumentelor mele. 17 mai e Ziua Internațională împotriva transfobiei, o zi în care organizațiile „minorităților sexuale”, instituțiile occidentale și universități lansează studii privind presupusa discriminare împotriva celor care se identifică a fi de alte „orientări” sexuale.

Pe 16 mai, Parlamentul European a ținut o conferință de presă în sprijinul Zilei Internaționale împotriva transfobiei. [Link: https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20200513IPR79004/eu-wide-survey-on-lgbti-people-press-conference-on-friday-at-9-30]

Iar la începutul acestei luni au fost emise trei studii privind pretinsa discriminare împotriva celor care aleg o viață care deviază de la normal. ILGA (International Lesbian and Gay Asssociation) a publicat (1) un studiu privind „homofobia” și discriminarea în Europa împotriva „minorităților sexuale”; și (2) un studiu privind același subiect, dar la nivel global.

ILGA își are sediul la Bruxelles, este foarte influentă în Parlamentul European și a emis rapoarte similare anuale din 2009. Rapoartele sunt numite Rainbow Review. [Link: https://www.ilga-europe.org/sites/default/files/2020/full_annual_review.pdf]

În inima Europei, la Viena, The Fundamental Rights Agency / Agenția pentru Drepturi Fundamentale, a publicat, tot luna aceasta, un alt Raport privind presupusa discriminare împotriva „minorităților sexuale”, dar cu un accent mai pronunțat pe persoanele care își însușesc această orientare în rândurile migranților.

Raportul ILGA poate fi citit de cei care sunt interesați.

Privind România, Raportul conține minciuni peste minciuni. Un aspect statistic privind toate țările  europene este „indexul egalității” între „minoritățile sexuale” și restul cetățenilor.

Conform raportului, niciunde în Europa nu există egalitate deplină (adică un index de 100%) între cele două grupuri. Malta este în vârful clasamentului cu un index al egalității de 89%, Marea Britanie, Scandinavia și alte țări occidentale se apropie de 70%.

La extremă se află Azerbaijan (2%), Turcia (4%), Armenia (8%). României i se atribuie un index al egalității de 19%. Statele candidate la EU încep să se supună, Muntenegru având un index de 69% iar Macedonia de Nord de 25%.

Criteriile acestea sunt infantile și nu își au rostul. Rapoartele sunt făcute pe banii noștri și costă milioane de euro. Trebuie abolite. Sunt propagandistice, fără sens, conțin  minciuni și exagerări și e tragic ca banii cetățenilor de bună credință să fie folosiți pentru a lansa o propagandă masivă împotriva lor.

Anticipez că Rapoartele pe 2020 vor fi mai pozitive privind România. Acum, că „educația sexuală” a intrat în școli, și în special având în vedere că ea va fi predată de membrii comunității „minorităților sexuale”, ILGA și FRA vor percepe aceste lucruri ca „progres” spre toleranță.

Eu le văd chiar invers: pași spre involuție valorică și confuzie sexuală.

Peter Costea

The post Opinie: În plină pandemie COVID-19, revoluția sexuală continuă appeared first on TRIBUNA.US.