Ea afirmă că s-a alăturat formațiunii cu bună-credință: „Am intrat în politică în 2016 împreună cu alți oameni care nu mai făcuseră politică. Am pornit într-o vară cu un partid care exista numai în București și în cîteva luni, prin implicarea entuziastă a membrilor noi din toată țara și din Diaspora am câștigat încrederea a peste 600 de mii de români, devenind al treilea partid din țară”, a scris ea pe Facebook.

Dar USR nu mai este partidul întemeiat pe democrație și transparență de la început, acuză ea: „Nu știu ce mecanisme, ce mișcări, ce jocuri, ce «agende» au făcut ca partidul construit pe democrație, transparență și meritocrație să devină un fel de partid unde se dictează și se votează pe o singură voce, unde dialogul constructiv a fost înlocuit cu «cine nu e cu noi e împotriva noastră» și unde vocile care denunță nereguli sau doar exprimă public păreri personale sunt reduse la tăcere ori, simplu, eliminate din partid”,

acuză ea.

Raluca Amariei susține că, prin îndepărtarea indezirabililor, USR s-a transformat din platformă democratică de dezbatere într-o formațiune caracterizată de totalitarism și radicalism de extremă stângă.

Practic, USR a devenit un partid neomarxist care doar se autointitulează de dreapta:

„Iacobinismul radical, copierea unor forme fără fond din zona stângii occidentale și promovarea unor mesaje jignitoare la adresa majorității românilor au adus USR, pe bună dreptate, eticheta de partid neomarxist, chiar dacă se autointitulează «de dreapta».”

Ea accentuează absurditatea metodei de modernizare a României prin distrugerea ei:

„Nu poți «moderniza» România negându-i rădăcinile, identitatea națională și valorile, desconsiderându-i pe cei care te-au votat și pretinzând arogant că-i «educi»”.

Deputatul Stelian Ion, eurodeputatul Nicu Ștefănuță, deputat Matei Dobrovie și alți membri sau foști membri importanți ai USR au reclamat aceleași probleme.

Raluca Amariei scrie că a demisionat pentru că nu mai poate fi onestă cu susținătorii ei:

„Se apropie alegerile, oamenii din jurul meu caută o alternativă curată la clasa politică, iar eu nu mai pot să le spun privindu-i în ochi, ca acum patru ani, că USR ar putea fi aceea.”

Dezamăgită de USR, și-a îndemnat susținătorii din interiorul și din afara partidului să nu renunțe la a lucra pentru binele țării:

„Nu renunțați la visul de a face bine (în) România!”

Știri pentru viață

The post Raluca Amariei, fost vicepreședinte, acuză USR de neomarxism: „Nu poți «moderniza» România negându-i rădăcinile și identitatea națională” appeared first on TRIBUNA.US.

Cuplurile de același sex pot lua copii în plasament chiar și după definirea în Constituție a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie!

Situația noii legi a plasamentului familial din Croația ilustrează perfect argumentul că legalizarea „parteneriatului civil” deschide ușa pentru „căsătoria” între homosexuali și adopția de copii de către aceștia, chiar și dacă în Constituție căsătoria este definită ca uniune între un bărbat și o femeie!

Ce se întâmplă în Croația confirmă că parteneriatul civil este un cal troian legislativ care transformă orice formă de conviețuire bazată pe preferințe sexuale în „căsătorie” recunoscută legal pe care statul este obligat să o sprijine așa cum sprijină căsătoria bărbat – femeie. În prezent, parteneriatele civile sunt restrânse la două persoane, în viitor se va constata că această restrângere este discriminatorie și, ca urmare, statul va fi obligat să sprijine relațiile poligame la fel cum sprijină căsătoria bărbat – femeie.

Dar să vedem cum s-a întâmplat în Croația, conform Balkan Insight.

După ce inițiativa civilă „În Numele Familiei” a strâns peste 750.000 de semnături în favoarea unui referendum care să definească în Constituție căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie, referendumul a fost organizat în decembrie 2013. Rezultatul lui, favorabil inițiativei civice de definire a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie, a fost validat și parlamentul a amendat Constituția în sensul cerut de cetățeni.

Cu toate acestea, în august 2014, tot parlamentul a aprobat o lege care reglementa parteneriatele civile, premițând uniuni civile între persoane de același sex – de fapt, alt nume pentru căsătorie. Argumentul a fost că era necesară o „alternativă” pentru persoanele de același sex după schimbarea Constituției, care de acum nu le mai permitea o eventuală legalizare a căsătoriei pentru ei. Am auzit și pe aici acest argument după referendumul nostru pentru căsătorie. (E greu de argumentat logic de ce era nevoie de o „alternativă” din moment ce „căsătoria” între persoane de același sex oricum nu existase niciodată, deci referendumul nu interzicea nimic deja preexistent).

În decembrie 2018, parlamentul a mai adoptat o lege a plasamentului familial care excludea în mod explicit cuplurile de același sex de la posibilitatea de a adopta sau a deveni părinți sociali. O asociație de promovare a problematicii LGBT a cerut în februarie 2019 o opinie de la Curtea Constituțională a Croației, întrebând dacă legea plasamentului familial este constituțională.

La data de 19 decembrie 2019, Curtea Administrativă din Zagreb, capitala Croației, a decis că Ivo Segota and Mladen Kozic, doi homosexuali croați care formau deja un „parteneriat civil” conform legii, au dreptul de a fi părinți sociali.

Decizia obligă Ministerul pentru Demografie, Familie și Politici Sociale, care inițial le-a refuzat celor doi cererea de a deveni părinți sociali să repete procedura în termen de 60 de zile și să ia o decizie „nediscriminatorie” în cazul lor.

Probabil că după ce plasamentul familial le va fi permis, va urma și adopția. Avocatul Ana-Corina Săcrieru, fost purtător de cuvânt al Coaliției pentru Familie, alianța care a promovat și susținut Iniațitiva Civică pentru Organizarea Referendumului pentru Familie din România, a scris pe Facebook despre decizia curții croate:

„O decizie care dovedește fără putință de tăgadă că efectul adopției există oricum în cazul parteneriatului civil, care implică obligatoriu și parteneriatul de același sex, în caz contrar realizându-se o discriminare”.

Toate țările care au oferit un cadru legal parteneriatelor de viață între persoane de același sex au fost obligate să legalizeze ulterior și căsătoria și adopția pentru acestea. Parteneriatul civil nu face decât să dubleze, cu alt nume, instituția căsătoriei, oferindu-le partnerilor drepturi pe care căsătoria le conferă membrilor unei familii. Faptul că legea partneriatului poate menționa expres că se interzice adopția de copii de către aceste cupluri va fi considerat o discriminare, deoarece Curtea Constituțională națională sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului vor putea ușor constata că, pe motiv de orientare sexuală, legea tratează diferit o anumită categorie de cetățeni aflați în uniuni consensuale.

Așadar, dacă o formă de parteneriat civil (fie el între persoane de același sex sau de sex diferit, între două persoane sau un număr nedefinit de persoane) va ajunge să fie legalizată, aceasta va însemna că apoi statul va fi obligat să recunoască tuturor relațiilor sentimentale statutul de „familie” și să le sprijine, inclusiv financiar și dându-le celor implicați în ele dreptul de a adopta copii.

Stiripentruviata.ro

The post AVIZ NEPĂSĂTORILOR: „Parteriatul Civil” a reușit în Croația să submineze căsătoria chiar după definirea ei în Constituție appeared first on TRIBUNA.US.