Definită ca ramură a ingineriei care se ocupă cu mașinile și echipamentele în care pot să apară forțe și mișcări, ingineria mecanică are la bază princ
Definită ca ramură a ingineriei care se ocupă cu mașinile și echipamentele în care pot să apară forțe și mișcări, ingineria mecanică are la bază principiile fizicii și matematicii, precum și știința materialelor pentru a proiecta, analiza, produce și întreține sistemele mecanice. Este una dintre ramurile cele mai vechi și mai răspândite ale ingineriei. Ingineria mecanică a apărut ca domeniu în timpul revoluției industriale în Europa în secolul al XVIII-lea. Totuși, începuturile sale datează de câteva mii de ani în întreaga lume. În secolul al XIX-lea, evoluțiile din fizică au condus la dezvoltarea științei ingineriei mecanice. Domeniul a evoluat continuu pentru a încorpora progresele; astăzi inginerii mecanici beneficiază de cunoștințele din domenii precum materialele compozite, mecatronica, nanotehnologia ș.a.
Născut în anul 1848 la Zăpodeni, într-o familie de răzeși din Vaslui, Teodor Dragu, inginer și inventator, este considerat întemeietorul ingineriei mecanice în România. Dragu urmează clasa întâi gimnazială la Liceul Național din Iași unde figurează ca bursier. Este premiat în fiecare an și bacalaureatul îl obține în 1871, după ce absolvise clasa a VII-a cu cea mai mare medie de studiu din liceu (9.66).
Între anii 1863-1871 a studiat la Academia Mihăileană, după care studiază la Paris și devine în anul 1876 inginer diplomat al Școlii Centrale de Arte și Meserii.
După un an de practică în Paris, în 1878 se întoarce în România, unde în 1881 devine unul dintre fondatorii Societății Politehnice (al cărei președinte va fi între anii 1915-1919).
Pleacă ulterior la Viena pentru a-și aprofunda studiile în materie de funcționare a căilor ferate, iar apoi revine în România unde înființează Serviciul de Ateliere al CFR. În anul 1886 este numit șef al serviciului de ateliere și material rulant al CFR. Între anii 1880-1915 a fost profesor de construcții de mașini cu abur la Școala Națională de Poduri și Ṣosele.
Sub coordonarea lui Teodor Dragu au fost construite mai multe locomotive cu abur și a fost introdus un sistem de încălzire cu abur al trenurilor în 1887, sistem asemănător cu cel folosit la locomotive.
Imaginația inventatorului român nu se oprește aici. În anul 1892 a introdus mecanismul de frânare automată cu aer comprimat, sistem Westinghouse. A inițiat utilizarea în România a locomotivelor care foloseau combustibil lichid și a inventat pentru acestea un injector cu păcură pentru focarele cazanelor, astfel că creștea considerabil cantitatea de abur și tracțiunea locomotivei. În acest fel, păcura își găsea utilizarea și în domeniul feroviar simplificând mult lucrurile: fochistul nu mai punea carbuni pe foc și rotea doar un simplu robinet, trenul nu mai era plin de fum, păcura rezultată din reziduurile petroliere era mult mai ieftină etc. Sistemul a fost perfecționat de englezi după Primul Război Mondial.
Se cuvine menționat că Teodor Dragu este autor a două valoroase, pentru acea vreme, lucrări: „Locomotivele tender și locomotivele cu tender deosebit comparate din punct de vedere al aplicațiunilor lor pe căile secundare, în lărgime normală” (1886) și „Description des installations et des appareils en usage aux chemins de fer de l’etat roumain pour l’emploi des locomotives” (Congresul internațional de petrol, București, 1907).
Conform surselor, Teodor Dragu este considerat „ctitorul termotehnicii” în România, ceea ce subliniază rolul său major în domeniul ingineriei mecanice.
Prin introducerea frânării cu aer, a încălzirii cu abur şi a combustibilului lichid în locomotiva românească, a contribuit la modernizarea infrastructurii feroviare şi la progresul tehnologic al societăţii româneşti de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.
Activitatea sa didactică (ca profesor) şi de organizare (fondator de societăţi tehnice) a ajutat la formarea unei şcoli de inginerie mecanică în România, ceea ce îi justifică titlul de „întemeietor”.
Teodor Dragu nu a fost doar un inginer şi inventator, ci a fost unul dintre cei care au pus bazele învăţământului, practicii inginereşti şi modernizării tehnice în România. Opera sa tehnică şi pedagogică îi conferă un loc distinct în istoria ingineriei din ţara noastră.
Arhivele relevă că Teodor Dragu a încetat din viață în anul 1925. El rămâne o personalitate remarcabilă ca întemeietor al ingineriei mecanice românești și un incontestabil pionier al modernizării României.
Dorin Nădrău
Tribuna.US
Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ
COMMENTS