Ucrainenii câștigă războiul informațional

Ucrainenii câștigă războiul informațional

Pe măsură ce bombardamentele asupra celor mai mari două orașe ale Ucrainei se intensifică, mai există un aspect al luptei dintre Rusia și Ucraina care nu primește prea multă atenție din partea analiștilor militari concentrați asupra numărului de trupe și echipamente – aspectul moral și interacțiunea acestuia cu războiul informațional, analizează Chuck Devore într-un articol The Federalist.

Având în vedere dimensiunea relativ redusă a trupelor trimise la Kiev de președintele rus Vladimir Putin, el părea să se aștepte ca președintele ucrainean Volodymyr Zelensky să fugă, iar guvernul său să se prăbușească. Când Zelenskyy a refuzat oferta de evacuare a președintelui Joe Biden, spunând: „Am nevoie de muniție, nu de servicii de transport“, el a însuflețit voința ucrainenilor de a rezista și a inspirat o mare parte a lumii să se opună ferm războiului lui Putin.

Acești factori morali sunt imposibil de calculat într-un conflict, mai ales la început, dar pot înclina balanța spre victorie sau înfrângere la fel de mult ca bombele și tancurile.

De curând, Fox News a prezentat un interviu remarcabil cu Taras Tymo, profesor la Universitatea Catolică din Ucraina. Tymo a menționat că cel mai mare dintre cei cinci copii ai lui, un fiu, plecase de curând de acasă pentru a lua parte la război. El a vorbit apoi despre „societatea civilă“. A explicat că Putin a distrus societatea civilă din Rusia, așa cum fac de obicei dictatorii și statele cu un singur partid, cum ar fi China, deoarece nu permit nicio organizație în afară de cea a statului însuși.

În America, de prea multe ori nu punem mare preț pe societatea civilă. În lucrarea sa „Democrația în America“, Alexis de Tocqueville spunea că americanii se unesc în mod constant, „… Pentru a ține festivități, a fonda seminare, a construi hanuri, a construi biserici, a distribui cărți, a trimite misionari peste tot în lume. Ei înființează spitale, închisori, școli prin aceeași metodă. În ultimul rând, dacă doresc să atragă atenția asupra unui adevăr sau să dezvolte o opinie prin încurajarea unui bun exemplu, formează o asociație“.

În prezent, vedem acest tip de societate civilă americană emblematică în exemplul curent al grupului Cajun Navy din Louisiana și intervenția sa spontană în timpul uraganelor din zona Golfului.

În timp ce Tymo vorbea, pe ecran au apărut scene cu civili ucraineni, în mare parte femei, organizând transporturi de alimente și îmbrăcăminte pentru război. Era o acțiune izvorâtă în mod organic, din inimă. Societatea civilă ucraineană se mobiliza pentru binele națiunii. Încrezător în victorie, Tymo a menționat că Putin nu numai că a distrus societatea civilă, dar nici măcar nu are idee ce este aceasta și de ce este capabilă.

Faptul că Fox News, la fel ca majoritatea altor canale media occidentale, poate relata în direct despre război la o săptămână după invazia Rusiei este unul dintre motivele pentru care lumea s-a întors împotriva lui Putin. Un altul este fluxul constant de videoclipuri transmise din Ucraina – unele regizate poate, cele mai multe reale însă. Ucraina câștigă războiul informațional, iar rușii încearcă în mod tardiv să-i oprească. Probabil că nu vor reuși, însă, deoarece mijloacele moderne de comunicație sunt tot mai răspândite și mai robuste (Elon Musk, de exemplu, a donat recent terminale Starlink).

Astfel, în timp ce generalii lui Putin au alocat cam șase-opt divizii și trupe de sprijin însumând aproximativ 100.000 de oameni, majoritatea recruți, și încă  100.000 de rezervă, Ucraina se mobilizează. Pe lângă cei aproximativ 7 milioane de bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 49 de ani, apți pentru serviciul militar, mai există alte 4 milioane disponibile în caz de nevoie, în același interval de vârstă. Mulți dintre ei vor fi apărătorii Kievului.

Citește și EXCLUSIV: Corespondență de război (1) – România solidară cu ucrainenii

În această privință, Ucraina imită exemplul istoric al Franței revoluționare. La sfârșitul anilor 1700, în epoca napoleonică, datorită amenințărilor existențiale din partea monarhiilor Europei, Franța a devenit o „națiune gata de luptă“. În timp ce inamicii săi europeni mobilizau armate mici, profesioniste, Franța a reușit să recruteze în armata sa milioane de persoane. Chiar și după pierderi devastatoare, Franța a reușit să-și regenereze forța militară. Mulți francezi de rând considerau că au un interes direct în succesul revoluției, chiar și la multă vreme după ce Napoleon s-a declarat împărat.

În mod similar, în timp ce Putin poate trimite 200.000 de soldați relativ bine echipați, acum că războiul s-a mai temperat și națiunile Uniunii Europene, America și alte țări oferă cantități tot mai mari de armament și ajutor financiar, Ucraina poate mobiliza de câteva ori mai mulți.

Când nemții se apropiau de porțile Moscovei, în 1941, Uniunea Sovietică a mobilizat milioane de muncitori și cadre ale Partidului Comunist pentru a construi tranșee în jurul orașului și pentru a alcătui divizii de voluntari. Aceste unități nu erau la fel de bine antrenate sau la fel de bine echipate ca unitățile obișnuite ale Armatei Roșii, dar aveau o dorință extraordinară de a lupta cu invadatorul (stimulată, după cum impunea situația, și de faptul că soldații care se retrăgeau fără a se fi dat ordin erau arestați sau împușcați).

Astfel, în timp ce rușii avansează pentru a încercui Kievul, orașul de aproape 3 milioane de locuitori ar trebui să poată genera o miliție locală de apărare de aproximativ 600.000 de oameni. Recent, președintele Zelensky l-a desemnat pe generalul-maior Mykola Zhyrnov responsabil cu apărarea Kievului, iar primarul orașului, fostul campion de box la categoria grea Vitaly Klitschko, se ocupă de aspectele civile în ceea ce privește apărarea.

Dacă rușii vor într-adevăr să încercuiască orașul, vor trebui să creeze un cordon dublu, cu trupe îndreptate spre oraș, pentru a-l asedia, și spre exterior, pentru a se apăra de un posibil contraatac ucrainean având scopul de a elibera orașul.

Pentru a face acest lucru, Rusia ar putea fi nevoită să-și încheie lupta din est împotriva orașelor Sumî și Harkov. Apoi vor putea direcționa forțele de acolo spre vest pentru a se alătura celor ce atacă Kievul – fie această variantă, fie ar putea aduce încă 30.000 de soldați dinspre Cernobîl, granița cu Belarus, pe ruta principală de aprovizionare, extrem de aglomerată. Acesta este un drum de țară cu două benzi care începe de la Mlaștina Pripyat, la aproximativ 60 de mile nord de oraș – o rută vulnerabilă la interdicții.

Conflictul din Ucraina amenință să intre într-o fază mult mai letală, întrucât Rusia încearcă să înfrângă voința apărătorilor concentrându-și atacurile, în timp ce Ucraina continuă să-și mobilizeze poporul pentru o defensivă unitară.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0