100 de ani de realimentare în aer. Acoperire globală

Foto: U.S. Air Force

În urmă cu 100 de ani, pe 27 iunie 1923, doi piloți cu o pereche de aeronave DH-4 au demonstrat că imposibilul era posibil. După ce combustibilul s-a dovedit a fi principalul vinovat pentru limitarea timpului de zbor, acești aviatori au conectat cele două aeronave cu un furtun gravitațional, ceva puțin mai mare decât un furtun obișnuit de grădină, și au transferat 75 de galoane de combustibil.

Astfel s-a reușit prima realimentare aeriană, infomează Gen. Mike Minihan pentru The Hill.

Cu toate că acel eveniment de acum un secol este ușor de trecut cu vederea, el continuă să fie unul important și în ziua de azi, deoarece a deschis calea pentru realimentarea aeriană, o facilitate care a schimbat istoria și care continuă să reprezinte o necesitate vitală pentru aeronavele militare de astăzi și pentru protejarea națiunii noastre.

Flota de avioane cisternă a jucat un rol în aproape toate operațiunile militare, inclusiv în exemple notabile precum Operațiunea Eldorado Canyon, Operațiunea Nickel Grass și Operațiunea Desert Storm.

Aceasta facilitează misiunea de descurajare strategică a U.S. Strategic Command și a permis evacuarea a 124.000 de persoane din Afganistan. Gândiți-vă la orice operațiune militară importantă și există șanse foarte mari ca aeronavele destinate realimentării în aer ale Forțelor Aeriene americane să fi fost implicate.

Flota de avioane cisternă rămâne esențială pentru capacitatea Statelor Unite de a fi un simbol al puterii, de a proteja teritoriul național și de a menține efectul de descurajare strategică care a adus stabilitate timp de generații între puterile lumii.

De asemenea, realimentarea aeriană eficientă și sigură este esențială pentru capacitatea noastră de atac la nivel global, pentru mobilitatea rapidă la nivel global și pentru coordonarea acțiunilor Joint Force și ale coaliției.

Dacă privim spre viitor, nevoia de realimentare este din ce în ce mai mare. Pe măsură ce atenția noastră se îndreaptă spre Pacific, este clar că aeronavele americane de realimentare în aer vor continua să joace un rol critic.

Vastitatea oceanului și distanțele înseamnă că avioanele noastre cisternă sunt implicate în fiecare misiune a forțelor de intervenție cu bombardiere și în fiecare acțiune a avioanelor de vânătoare. Îmbunătățim continuu interoperabilitatea cu aliații și partenerii și ne asigurăm că avioanele noastre de luptă și bombardierele sunt capabile să ajungă în orice locație li se cere.

Citește și Premieră aviatică: Inteligența artificială a pilotat un avion de vânătoare timp de 17 ore

Luna viitoare, aeronavele cisternă și de transport aerian ale Air Mobility Command își vor lua zborul spre regiunea Indo-Pacific pentru exercițiul Mobility Guardian 2023, cel mai amplu exercițiu de pregătire cu spectru complet din istoria AMC.

Obiectivul exercițiului este de a înțelege și de a depăși tirania distanței pentru a furniza serviciile de mobilizare, desfășurare și susținere de care Joint Force, aliații și partenerii depind pentru a răspunde provocărilor la nivel mondial. Exercițiul va servi, de asemenea, drept „liant“ pentru o serie de exerciții care vor avea loc în Indo-Pacific în această vară.

În ciuda palmaresului nostru de neegalat și a performanțelor dovedite, nu ne putem culca pe o ureche.

Forțele Aeriene pregătesc viitoarea flotă de avioane cisternă pentru a opera într-un mediu strategic mai dinamic. Secretarul Department of Air Force, Frank Kendall, a anunțat în luna martie că Forțele Aeriene vor acorda prioritate modernizării capacității de realimentare în aer prin retehnologizarea continuă a avioanelor cisternă tradiționale, accelerând în același timp studiile de capabilitate pentru a determina nevoile noastre în ceea ce privește noua generație de sisteme de realimentare în aer (NGAS).

KC-135, pilonul de bază al flotei noastre de avioane cisternă, a zburat pentru prima dată la mai puțin de 33 de ani de la acea primă demonstrație de realimentare în aer. Acesta încă alimentează lupta pentru libertate șapte decenii mai târziu și va continua, datorită dedicării și eforturilor personalului nostru de întreținere.

A sosit timpul, totuși, să modernizăm sistemul de realimentare în aer. Următorii 100 de ani încep chiar acum, iar noi ar trebui să profităm de acest moment istoric pentru a revigora acel spirit de pionierat, pentru a contesta status quo-ul și pentru a redefini modul în care va arăta alimentarea în viitoarele lupte.

Pe termen scurt, se lucrează pentru a încorpora autonomia, o capacitate modernă deja dezvoltată de industria americană, a reduce riscurile pentru echipaje și a extinde raza de acțiune a aeronavelor-cisternă. Dar ar trebui, de asemenea, să gândim mai radical. Informația reprezintă combustibil în era digitală, iar avioanele cisternă de mâine trebuie să o furnizeze și ele, în cantități mari, pe distanțe lungi, în spații aeriene care fac obiectul unor conflicte.

Este vital ca flota noastră de avioane cisternă să nu fie doar conectată; trebuie să fie, de asemenea, rezistentă și adaptabilă la un viitor în continuă schimbare.

Suntem pe deplin conștienți de magnitudinea responsabilității care apasă pe umerii noștri și vom asigura ceea ce este necesar pentru a ne asista aliații și partenerii și pentru a proteja pacea, prosperitatea și prestigiul națiunii noastre.

Tribuna.US