2020 a fost anul în care Nancy Pelosi și-a pierdut complet abilitățile politice

Instinctele Președintelui Camerei Reprezentanților s-au atrofiat. Manevrele ei politice au eșuat. A dat-o în bară de mai multe ori, în mod foarte public, analizează The Federalist.

Pare tot mai mult probabil că în Camera Reprezentanților va fi o divizare 222-Democrată – 213-Republicană. Acesta este un rezultat absolut incredibil pe care niciunul dintre experții în sondaje nu l-a prezis.

Președintele Nancy Pelosi (D-California) își poate permite să piardă doar patru voturi pentru orice proiect, ceea ce face imposibilă guvernarea. Și știți ceva? E vina ei sută la sută. Iată de ce.

Când Nancy Pelosi a revenit la putere în calitate de Președinte al Camerei în 2019, a fost întâmpinată ca o eliberatoare de presa din Washington. Apărea zâmbind pe coperta fiecărei reviste, o binevenită eroină victorioasă care-l înlocuia pe maleficul tocilar republican Paul Ryan.

Dar, în timp ce mandatul lui Pelosi era lăudat cu un deceniu în urmă pentru controlul ferm pe care îl exercita asupra unui grup parlamentar dificil, versiunea Pelosi 2.0 s-a dovedit a fi o povară pe plan politic.

Instinctele ei s-au atrofiat. Manevrele ei politice au eșuat. A dat-o în bară din nou și din nou, în mod public. Împreună cu colegii ei, lideri democrați octogenari, stă în calea generațiilor de viitori lideri progresiști.

Și acum, când au trecut printr-o sesiune de alegeri grele și au ajuns la cea mai mică majoritate pe care Pelosi a avut-o vreodată, democrații din Cameră vorbesc deschis despre modul în care i-a afectat în noiembrie.

După valul de legislație și finanțări de stimulare a economiei din primăvară, Pelosi a ales să solicite în principiu cam tot ce se poate cere pentru a încheia orice acord cu Casa Albă.

Administrația Trump i-a oferit cu dragă inimă aproape tot ce și-a dorit, dar chiar și cu această libertate, nu a existat niciodată cu adevărat vreo posibilitate ca aceste acorduri să chiar fie puse în practică.

Pelosi nu avea intenția de a oferi republicanilor niciun fel de succes legislativ înainte de noiembrie, ca să ușureze situația întreprinderilor mici sau persoanelor fizice.

Negociind cu rea-credință, neavând nici o intenție să ajute la aprobarea unui stimul economic în perioada pre-electorală, Pelosi probabil a contribuit la sfârșitul președinției Trump.

Dar, în acest proces, și-a abandonat și membrii moderați, punându-i într-o poziție nesănătoasă de a posta reclame cu promisiuni de ajutor chiar și în timp ce ea bloca orice ajutor – cauzând un val roșu neașteptat care a lăsat-o cu cea mai mică majoritate pe care a avut-o vreodată, în perioada ce urmează să fie probabil ultimii ei doi ani ca Președinte al Camerei.

Dacă mass-media nu ar fi plină de lingușitori ai doamnei Pelosi, aceste lucruri ar fi unele dintre cele mai circulate știri din țară. Să parcurgem câteva dintre cele mai mari realizări ale ei din anul trecut doar.

În urmă cu un an, lucrul principal de care presa era încântată în privința lui Pelosi a fost acela că îi împiedica pe democrați să meargă pe drumul cu multiple implicații politice al demiterii lui Trump.

Ea a respins ideea. În schimb, a încurajat monitorizarea, investigațiile și alte lucruri mai puțin riscante din punct de vedere politic.

Dar Pelosi a pierdut controlul. Condusă de celebra Echipă AOC, coaliția de stânga i-a împins pe democrați într-o escapadă de destituire de mai multe luni, care s-a încheiat cu faptul că Donald Trump nu doar a scăpat de orice consecințe, ci a și dobândit o popularitate mai mare decât atunci când au început.

Pelosi a respins relevanța Echipei – sunt doar patru voturi – a spus ea, eu conduc aici. Și Echipa i-a replicat: Simți că deții controlul?

Din nou și din nou, Pelosi s-a ploconit în fața dorințelor extremei de stânga, indiferent dacă este vorba de Green New Deal sau de scurtcircuitarea unui vot în privința antisemitismului Rep. Ilhan Omar (D-Minn.). Este clar că acele coperți de reviste erau o favoare adusă de noua generație Președintei octogenare, nu invers.

Vă aduceți aminte cum a refuzat în decembrie să trimită Senatului documentele de destituire și a fost un act de geniu politic timp de aproximativ cinci minute? Da, cu așa ceva se ocupă acum.

Pelosi a intervenit în negocierile Senatului pentru a insista asupra unei măsuri foarte încărcate de într-ajutorare coronavirus. După ce a distrus întregul proces, a răspuns la sugestiile că a cerut prea mult acuzând CNN și pe Judy Woodruff că folosesc puncte de discuție GOP.

A fost împotriva aprobării AOC în alegerile primare pentru Senat din Massachusetts și a unui titular popular, iar candidatul ei favorit a pierdut cu mai mult de 10 puncte, în ciuda faptului că făcea parte din familia Kennedy.

A promis că discursul de acceptare al lui Trump la Casa Albă nu va avea loc. A avut loc.

În perioada în care Joe Biden se încadra în normele obișnuite, Pelosi i-a numit pe republicani „dușmani interni“ ai țării; când au existat întrebări cu privire la capacitatea lui Biden de a dezbate, Pelosi a spus că ar trebui să rămână în subsolul casei sale, nu să participe la dezbateri cu Trump.

Și, bineînțeles, a trebuit să-și facă neapărat părul la coafor. După săptămâni de critici aduse poporului american și cu un candidat la președinție care dorește obligativitatea măștii la nivel național, ea a încercat chiar să susțină că o rezervare pe care a făcut-o, unde a ales să nu poarte mască, a fost o înscenare pusă la cale de proprietara unei mici afaceri, o mamă care-și creștea singură copilul.

Iată cât de sigură este că lingușitorii din presă își vor proteja întotdeauna prețioasa Pelosi.

Și au făcut-o. Buletinul informativ Politico’s Playbook, care ar putea liniștit să o adauge pe Pelosi drept co-autor, având în vedere câtă apă îi dau la moară, a încercat să distragă atenția de la acest lucru.

Ei afirmă că încă mai are „un control ferm“ asupra grupul său parlamentar – un grup care o consideră din ce în ce mai mult ca fiind un prejudiciu, un fost, nu un lider.

Un moment de cotitură pentru mass-media se poate să fi fost acuzele ei către Wolf Blitzer de la CNN, chiar înainte de alegeri, cu privire la acel pachet de stimulente, unde a afirmat încă o dată că Blitzer, dintre toți oamenii, citea doar puncte de discuție ale GOP.

A fost atât de ridicolă și în afara oricăror limite, încât Blitzer a trebuit să o mustre în timpul interviului. Când nu poți face față nici măcar la o întrebare evidentă de la Wolf Blitzer fără să acuzi de părtinire, înseamnă că te-ai obișnuit cu adevărat să fii înconjurat doar de oameni care-ți cântă în strună.

În final, 2020 a dovedit că Nancy Pelosi era antiteza perfectă pentru candidații republicani ai Camerei. Există un set de reguli pentru ea însăși și altul pentru toți ceilalți de rând, iar în cele din urmă, și-a lăsat membrii moderați cu foarte puține opțiuni, în afara unei ipostaze castrate a ei făcând bucăți un discurs.

Foarte bună treabă, Nancy.

Tribuna.US