Un director de la Google a fost deja surprins de o cameră ascunsă în timp ce recunoștea că datoria ei era să prevină un alt „caz Trump”. Așadar, nu e
Un director de la Google a fost deja surprins de o cameră ascunsă în timp ce recunoștea că datoria ei era să prevină un alt „caz Trump”. Așadar, nu e de mirare că americanii au ridicat din sprâncene la ultimele comentarii ale CEO-ului Twitter, Jack Dorsey. Spre deosebire de comentariile lui Jen Gennai, comentariile lui Dorsey au fost publice. Dar dacă presupun ceea ce cred Conservatorii că implică, sunt la fel de deranjante.
Odată cu dezbaterea tensionată pe tema cenzurii – inclusiv în Congres – Twitter tocmai a turnat mai mult gaz pe foc avertizând utilizatorii că blocarea „dezinformării” în timpul campaniei de anul viitor este cel mai mare obiectiv al companiei.
„Prioritatea noastră nr. 1 în cadrul alegerilor și conversațiilor pe tema alegerilor este să ne asigurăm că păstrăm integritatea conversației”, a declarat Dorsey. Acest lucru înseamnă „ identificarea formelor de manipulare menite a amplifica informațiile înșelătoare”, a spus el, „precum și creșterea transparenței în ceea ce privește postările plătite și persoanele vizate”.
În mod normal, acest tip de afirmații nu reprezintă un motiv de îngrijorare. La urma urmei, nu dorește nimeni ca o cultură necinstită să decidă următorul președinte al Americii. Dar modul în care Twitter definește „dezinformarea” îi îngrijorează de Conservatori. În ultimele câteva luni, platformele de socializare au folosit această expresie pentru a descrie totul, de la știința pro-viață la versetele biblice. În ultimul timp a fost cea mai folosită – nu pentru jumătăți de adevăr sau distorsionări – ci pentru tot cu ce Stânga nu agreează.
Dorsey insistă că aceasta are de-a face mai degrabă cu țările străine care influențează alegerile, decât cu Conservatorii. Dar nu este decât un confort rece pentru o mișcare care a fost redusă la tăcere sistematic de o platformă după alta. Chiar și acum, Twitter afișează un steguleț de avertizare care va acoperi orice postare a funcționarilor aleși pe care o consideră „ofensatoare”.
Numită în glumă „regula lui Trump”, când un politician încalcă standardele Twitter, contul îi va fi plesnit cu o etichetă care spune că acel conținut ar putea fi abuziv. Ce înseamnă „abuziv”, depinde, desigur, de Twitter.
În public, Dorsey se asigură că spune potrivit toate lucrurile. „Scopul nostru este să servim conversația publică”, insistă el, „și am văzut o serie de atacuri asupra acesteia. Am văzut abuzuri, am văzut hărțuire, am văzut manipulare, coordonare automată și umană, dezinformare… Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este capacitatea noastră de-a ne adresa problemei într-un mod sistematic”.
La finalul zilei, ceea ce-și doresc majoritatea americanilor este neutralitatea – sau cel puțin consecvența. Dacă marile companii precum Twitter se mențin ca o piață publică virtuală, atunci nu pot bloca mesaje doar pentru că au o viziune diferită. Există o preocupare din ce în ce mai mare că Big Tech alege și decide cine poate vorbi pe platformele lor. Asta nu înseamnă libertate de expresie. Și dacă nu suntem atenți, nu vor exista nici alegeri libere.
COMMENTS