Pe măsură ce se apropie alegerile, promisiunile mărețe exercită o anumită atracție care adesea îi energizează pe cei frustrați și îi captivează pe cei
Pe măsură ce se apropie alegerile, promisiunile mărețe exercită o anumită atracție care adesea îi energizează pe cei frustrați și îi captivează pe cei care speră. Cu toate acestea, este esențial ca noi, în calitate de alegători, să ne amintim că lucrurile care sună prea bine pentru a fi adevărate de obicei nu sunt.
Iată 3 elemente de luat în seamă, analizează Veronique de Rugy pentru American Spectator.
În primul rând, în ceea ce privește banii noaștri, feriți-vă de politicienii care promit că nu se vor atinge de Social Security și Medicare. În realitate, ei nu vor avea de ales. Una la mână, dacă își vor ține această promisiune deșartă, beneficiile Social Security vor fi reduse în 2033 la nivel general cu peste 20%.
Potrivit Committee for a Responsible Budget, aceasta înseamnă o diminuare cu 12.000-17.000 de dolari pe an pentru un cuplu de pensionari de rând. Previziunile sunt identice și pentru Medicare, din mai multe motive.
Singura soluție pentru a evita această realitate, despre care se știe de zeci de ani, este ca democrații și republicanii să colaboreze în sfârșit pentru o reformă serioasă. Acest lucru va avea cel mai probabil ca rezultat o reducere a beneficiilor și o creștere a impozitelor.
Oricât de neplăcut ar fi, ar fi bine să sperăm că politicienii nu vor alege calea lașității și nu vor recurge la transferarea problemei pe proverbialul card de credit al Unchiului Sam (prin plata tuturor indemnizațiilor care depășesc încasările din impozitul pe salarii direct din veniturile totale).
După cum a subliniat recent Brian Riedl de la Manhattan Institute:
„Conform estimărilor CBO, Social Security și Medicare vor cheltui 156 de trilioane de dolari pentru indemnizații, dar vor colecta doar 87 de trilioane de dolari din impozite pe salarii și prime.
Această diferență de 69 trilioane de dolari va trebui acoperit prin deficite bugetare, care, la rândul lor, vor genera costuri de 47 trilioane de dolari sub formă de dobânzi aferente datoriei naționale“. Cine va împrumuta guvernului american 114.000 miliarde de dolari, chiar și la rate ale dobânzii fără precedent?
Aceasta este o întrebare pe care alegătorii ar trebui să o pună politicienilor ce promit să nu se atingă niciodată de programele de asistență socială. Cei care afirmă că impozitarea celor bogați ar fi o soluție facilă ar trebui respinși și considerați din start lipsiți de seriozitate. Cifrele nu corespund. Nici oricare alt răspuns ideologic partizan la o întrebare ce ține de contabilitate nu va funcționa.
Politicienii sunt, de asemenea, maeștri în a face ca problemele complexe ale societății să pară că pot fi rezolvate ușor printr-un singur act legislativ. De exemplu, alegătorii ar trebui să se ferească de politicienii care promit să îmbunătățească rețelele de socializare și comerțul electronic prin bombardarea Big Tech cu procese antitrust, ca și cum aceste companii ar reprezenta monopoluri reale.
Google, Amazon și celelalte mari companii de tehnologie din zilele noastre au reușit să se dezvolte atât de bine doar pentru că utilizatorii au ales să le folosească serviciile și vor continua să aibă succes și să se extindă doar în măsura în care consumatorii vor continua să facă acest lucru.
Fiecare companie tech așa-zis „dominantă“ are competitori care abia așteaptă să lase garda jos sau să eșueze. Într-un sector care evoluează atât de rapid, acești competitori se vor năpusti și vor cuceri rapid cota de piață.
Sau o companie care face prea multe greșeli va fi cumpărată de investitori care urmăresc să-i îmbunătățească performanțele. Amintiți-vă, ca exemplu, de achiziționarea Twitter de către Elon Musk.
A folosi legile antitrust împotriva companiilor de succes înseamnă a obstrucționa funcționarea unor structuri foarte complexe de organizare comercială pe care niciun politician sau avocat al guvernului nu poate nici spera să le înțeleagă. Genul de intervenții antitrust solicitate în prezent de populiștii de stânga și de dreapta ar echivala cu niște tauri furioși într-un magazin de porțelanuri. Vor avea capacitatea de a distruge, dar nu vor avea alt efect decât ruina.
În ultimul rând, aveți grijă, deoarece politicienii sunt extrem de pricepuți la a se folosi de placa populistă, zugrăvind o imagine de genul „noi“ împotriva „lor“ și exploatând temeri și frustrări profunde.
De exemplu, fiți atenți la afirmația potrivit căreia multe dintre problemele economice se datorează concurenței externe și pot fi rezolvate cu ușurință prin aplicarea unui tarif vamal uniform de 10% pentru toate importurile.
Aceste tarife ar urma să încurajeze firmele să apeleze la resursele interne și să stimuleze consumatorii să cumpere produse americane. Acest plan nu va funcționa, lucru pe care ar trebui să îl știm deja după fiasco-urile protecționiste Trump/Biden.
Deoarece taxele vamale determină creșterea prețurilor, ele reduc puterea de cumpărare nu doar a consumatorilor americani, ci și a producătorilor americani, care au nevoie de materie primă.
Ceea ce urmează sunt o serie de ajustări care îi afectează pe toți, fără a rezolva problema de bază. De exemplu, protejarea industriei americane a zahărului prin tarife și cote duce la creșterea importurilor de dulciuri.
Protejarea industriei aluminiului cu tarife vamale are ca rezultat creșterea importurilor de echipamente de eliminare a deșeurilor și de alte produse fabricate din aluminiu.
Mesajele politicienilor oferă o viziune simplistă asupra lumii – una în care intervențiile guvernamentale reprezintă doar beneficii și nu implică niciun cost. Dar viața, după cum știm, nu este deloc simplă, iar intervenția Unchiului Sam poate fi destul de distructivă.
Prin urmare, este de datoria noastră să le cerem politicienilor noștri mai mult decât discursuri carismatice și promisiuni mărețe. Trebuie să cerem propuneri politice clare, viabile și concrete, precum și recunoașterea existenței unor compromisuri.
Tribuna.US
COMMENTS