Ultima scrisoare, datată 2 Mai,1944: „Îmi exprim prin această scrisoare îngrijorarea față de situația din Jibou, unde miliția ne-a luat tot ce aveam
Ultima scrisoare, datată 2 Mai,1944:
„Îmi exprim prin această scrisoare îngrijorarea față de situația din Jibou, unde miliția ne-a luat tot ce aveam ,inca din luna aprilie , de la uscătoare de păr până la biciclete. Toți suntem încolțiți. Vom fi trimiși în ghetou, iar de acolo se povestește că ne vor duce la granița cu Polonia, iar acolo ne vor omorî. Îmi doresc doar să te mai strâng odată în brațe lângă magazinul de pe Strada Gării. Sper să ne vedem cu bine.
Te iubesc,
Anna”
Scrisoarea de mai sus a fost scrisă de Anna Ida Marcovitz, pe data de 2 mai 1944, în Jibou, cu o zi înainte de începerea deportărilor spre ghetoul de la Cehei. În acea vreme, Jiboul și Transilvania de Nord se afla sub administrație maghiară.
Aici, în cel mai crud ghetou din Sălaj, mii de evrei din Jibou, Șimleu, Zalău și Cehu, precum și din părți ale județului au fost torturați datorită cruzimii prin care se făcea remarcat Krasnai, comandantul ghetoului. Aici, după ce au intrat, vedeau în șir mai mulți bărbați, toți sânge, care erau schingiuiți pentru a spune unde își ascundeau banii. De asemenea, cu toate că râul Crasna curgea pe lângă ghetou, evreii nu aveau voie să bea apă din râu. În aceste condiții, cel mult 3-4 săptămâni puteai rezista în ghetou.
27 mai 1944 – Evreii din Jibou sunt duși la gara din Șimleu Silvaniei, de unde sunt controlati în aceeași zi ( sâmbătă) și conduși sâmbătă seara la vagoane pentru primul transport către Auschwitz ( 3106 persoane). Din seara de 27 mai până în seara de 28 mai, mai bine de 24 ore, aceștia au stat în vagoane pentru animale, în acea zi toridă de vară, câte 95-100 persoane în vagon, până la plecarea spre Polonia.
După ce au ajuns la Auschwitz, marea majoritate a evreilor din Jibou, pentru că era compusă majoritar din bătrâni și copii mici, a fost trimisă direct la camerele de gazare.
În jur de 300 din cei 638 evrei din Jibou au supraviețuit.
COMMENTS