5 predicții greșite care ruinează planul Democraților pentru 2024

Recent, David Ignatius, de la The Washington Post, a cerut ca Joe Biden și Kamala Harris să fie scoși din joc. „După părerea mea, Biden și vicepreședintele Harris nu ar trebui să candideze pentru realegere“, a declarat cel care este considerat în mod frecvent portavocea mediatică a serviciilor de informații. „Dacă el și Harris candidează împreună în 2024, cred că Biden riscă să anuleze cea mai mare realizare a sa – care a fost împiedicarea lui Trump de a duce la bun sfârșit ceea ce începuse“.

Cu doar 10 luni în urmă, Biden și democrații au avut parte de rezultate surprinzător de bune la alegerile de la jumătatea mandatului. Așadar, ce l-a făcut pe Ignatius – și tot statul paralel în numele căruia vorbește el – să vadă lucrurile într-o manieră atât de sumbră? Pur și simplu, 2023 nu a decurs conform planului, explică Charlie Kirk pentru The Federalist.

Democrații nu au avut niciodată de gând să candideze în 2024 pe baza realizărilor lui Joe Biden. Ei știu că acele succese nu există.

Frontiera este un dezastru și toată lumea e conștientă de asta. Politica externă este un dezastru și toată lumea știe asta. Ei pot măslui statisticile economice cât vor, dar nu pot convinge americanii care suferă din cauza exploziei prețurilor că economia merge bine, de fapt.

Deci, care era planul lor pentru 2024? Simplu: Să facă problemele reale irelevante.

Pentru regimul de la Washington, 2023 trebuia să asigure victoria în 2024 cu mult înainte de a se ajunge la vot. În viziunea lor, acest an urma să fie cel în care aveau să-l distrugă definitiv pe Donald Trump și apoi să pornească victorioși spre 2025 și mai departe. Urma să fie triumful mașinațiunilor politice asupra realizărilor politice.

Dar mașinațiunile nu mai funcționează cum trebuie. Cinci premise de bază care se aflau în centrul planurilor democraților s-au dus toate pe apa sâmbetei – sau, mai degrabă, le-au explodat drept în față.

1. Inculparea lui Trump nu a avut rezultatele scontate

Acuzațiile formulate împotriva lui Trump ar fi trebuit să îi slăbească acestuia poziția pe scena politică. Raționamentul Democraților a fost că „niciun viitor, actual sau fost președinte nu a fost pus sub acuzare pentru comiterea unei infracțiuni“.

Îl etichetăm pe Trump ca infractor, s-au gândit ei, și adepții săi îl vor abandona. Trump va claca, își va centra toată atenția pe propria dramă juridică și va uita de problemele naționale și de proasta gestionare a țării de către Biden.

Pe scurt, Stânga și-a închipuit că acuzațiile lor îl vor dărâma psihic pe Trump și pe susținătorii săi. De fapt, au avut exact rezultatul opus. În loc să îi strice imaginea lui Trump, Democrații au discreditat în schimb însăși ideea că a fi pus sub acuzare este un factor descalificator pentru ocuparea funcției de președinte.

Prin intentarea unor astfel de acțiuni coordonate, evident în scop politic, ei nu au făcut decât să transmită mesajul că Donald Trump este singurul candidat de care regimul de la Washington se teme cu adevărat.

2. Mușamalizarea problemelor lui Hunter Biden a eșuat

Presa a reușit să saboteze cu succes știrea despre laptopul lui Hunter Biden în 2020, dar laptopul încă există și, inevitabil, întregul conținut al acestuia a devenit public.

Nu e mare problemă, au crezut Democrații: e suficient ca Hunter să accepte un acord de recunoaștere a vinovăției cu privire la cea mai puțin gravă dintre faptele sale, includem în acord o clauză vicleană care îi oferă imunitate împotriva oricărei alte acționări în instanță și îngropăm povestea pentru totdeauna.

Însă au fost prinși chiar pe când erau pe punctul de a reuși. Mai mulți denunțători din cadrul IRS au început să depună mărturie despre presiunile pe care le resimțiseră de la vârf pentru a-l proteja pe Fiul Președintelui.

Un judecător federal vigilent a sesizat viclenia acordului de recunoaștere a vinovăției oferit lui Hunter și a atras atenția asupra ei, făcând să se surpe toate planurile. Acum, împotriva lui Hunter s-au formulat noi acuzații, iar remedierea acestei plăgi supărătoare care afectează norocul politic al lui Joe Biden a devenit mult mai dificilă.

3. Nu a existat nicio competiție serioasă în cadrul alegerilor primare ale Partidului Republican

Reacția de după 2022 împotriva lui Trump se presupunea a fi un semn prevestitor al unor alegeri primare republicane controversate, precum cele din 2012. Democrații și-au imaginat că, la această oră, Trump va fi la egalitate cu guvernatorul Floridei, Ron DeSantis.

Ei se așteptau la o luptă dură care să-i divizeze profund pe Republicani și să-i lase extrem de nepregătiți pentru alegerile generale.

Citește și 5 concluzii după prima dezbatere republicană pentru alegerile prezidențiale din 2024

Acest lucru nu s-a întâmplat însă, în mare parte datorită chiar Democraților. În loc să îi întărească poziția lui DeSantis, fiecare acuzație nou adusă lui Trump a condus la o creștere a sprijinului republican pentru acesta.

În același timp, campania lui DeSantis s-a autosabotat cu o serie de calcule greșite și gafe. În loc să atingă un crescendo în această toamnă, cursa primară republicană este deja încheiată practic – iar o victorie rapidă a lui Trump înseamnă că orice ranchiună rămasă se va șterge cu totul până la Convenția GOP de anul viitor.

4. Cornel West

Una dintre premisele de bază ale Democraților a fost că Trump le îngrozește atât de mult alegătorii încât nimeni nu va îndrăzni să dezerteze la un alt candidat, indiferent cât de dezamăgitor este actualul președinte.

Se pare că lucrurile nu stau chiar așa. Stânga are încă o mulțime de adepți interesați de implementarea ideologiei de stânga reale, nu doar să permită unei cabale de la Washington să profite în timp ce pretinde că protejează lumea de Trump.

Iar această facțiune a Stângii are acum un reprezentant, Cornel West, de care milioane de extremiști de stânga chiar au auzit și pe care îl respectă.

5. No Labels

Și aceasta nu e singura problemă. În ciuda faptului că este supranumit „Sistemul Partidului Unic“, nici establishment-ul din D.C. nu reușește să rămână unit.

Pe zi ce trece, în D.C. se vorbește tot mai insistent despre faptul că grupul No Labels, susținut de zeci de milioane de dolari de la donatori importanți, va sprijini un candidat de centru al unei terțe părți pentru funcția de președinte.

Iar în clipa de față, principalul favorit al respectivei nominalizări este Joe Manchin din Virginia de Vest.

Motivațiile pentru această alegere sunt opuse celor care îl susțin pe Cornel West. West este un ideolog care știe că nu poate câștiga, dar vrea să facă o declarație de protest. No Labels, pe de altă parte, este condus de iluziile de grandoare din Washington.

Crede că, dacă va candida un personaj care nu este agreat de niciuna dintre partide, va capta energia mistică bipartizană și o va folosi pentru a ajunge la Casa Albă.

Dar, în realitate, viziunea D.C. despre „centrism“, definită prin târguieli, cinism, practici lipsite de etică și faptul că nu agită niciodată apele, este urâtă peste tot, cu excepția Washingtonului însuși.

Cu toate acestea, în măsura în care această ideologie atrage pe cineva, ea place unui segment îngust al electoratului care a crezut că totul era perfect la Washington până la apariția lui Trump – cu alte cuvinte, oamenii care au votat pentru Biden în 2020.

Așadar, dacă Biden nu mai poate câștiga voturile unipartidului din D.C., nu mai poate convinge extrema stângă, nu-și poate ascunde propria corupție și nu se poate ascunde de Donald Trump, cum să câștige alte alegeri?

Din ce în ce mai mulți Democrați realizează cu groază care este răspunsul la această întrebare.

Tribuna.US