7 afirmații false ale Democraților privind căsătoria între persoane de același sex

Cum au reușit liberalii din Senat să convingă 12 republicani să susțină un proiect de lege privind căsătoria între persoane de același sex care va afecta în mod direct persoanele religioase?

Cu ajutor din partea (unor) figuri și organizații religioase, cum ar fi Asociația Națională a Evanghelicilor și, cel mai surprinzător, Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, care au oferit senatorilor trădători suficientă acoperire politică pentru a vota împotriva intereselor oamenilor care i-au pus în funcție, analizează Roger Severino pentru Heritage Foundation.

În plus, un subgrup al acestor susținători, inclusiv profesori de drept pe care îi respect, aduc argumente juridice sofisticate care pretind să demonstreze că proiectul de lege îmbunătățește, de fapt, statutul libertății religioase în America.

Articolul de față arată de ce o astfel de perspectivă este extrem de greșită.

Așa cum eu și alții susținem de ani de zile, căsătoria este uniunea conjugală pe viață, exclusiv între un bărbat și o femeie, iar orice abatere de la acest tipar afectează obiectivul indispensabil ca fiecare copil să fie crescut într-un cămin stabil de către mama și tatăl care l-au conceput.

Nu voi specula asupra motivelor pentru care unele dintre vocile religioase care se opuneau cu tărie recunoașterii căsătoriilor între persoane de același sex s-au răzgândit în această privință. Dar s-au răzgândit.

Încercarea de a înscrie în legislația națională decizia Curții Supreme de Justiție în cauza Obergefell v.Hodges și nu numai – refuzând în același timp să insiste asupra argumentelor sociologice, biblice și biologice în favoarea căsătoriei tradiționale – sugerează că acești susținători consideră că a consacra în lege căsătoria între persoane de același sex face bine societății.

Dacă așa stă treaba, ei ar trebui să recunoască acest lucru cu sinceritate și din respect pentru cei pe care încearcă să-i influențeze.

Citește și Senatorii republicani au ratat șansa de a proteja căsătoria tradițională

Dar, indiferent de motivație, argumentele aduse trebuie analizate în cele din urmă pe baza propriilor merite și necesită un răspuns chibzuit și serios.

Iată șapte afirmații referitoare la propunerea Respect for Marriage Act și răspunsul meu la fiecare dintre ele.

Afirmația nr. 1: Întrucât concluziile proiectului de lege definesc convingerile ce susțin căsătoria bărbat-femeie ca fiind demne de respect, legislația ar oferi instituțiilor religioase protecții semnificative din punct de vedere juridic împotriva posibilității ca guvernul să-i trateze ca pe niște bigoți.

Răspuns: Fals. În primul rând, problema nu este dreptul de a crede în căsătoria bărbat-femeie, ci de a practica aceste convingeri în societate și de a nu fi etichetat de către guvern drept bigot pentru acest lucru.

Respectul pentru simpla credință în căsătoria bărbat-femeie nu aduce multe beneficii persoanelor credincioase în acest context. Dar, și mai important, proiectul de lege nu include nici măcar asta. Iată ce afirmă:

„Diversele convingeri cu privire la rolul genului în căsătorie sunt susținute de oameni rezonabili și sinceri pe baza unor premise religioase sau filosofice decente și onorabile. Prin urmare, Congresul susține că aceste persoane și convingerile lor diverse merită să li se acorde respectul cuvenit“.

Iată cum s-ar traduce mai exact: „Convingeri diverse, dar complet nespecificate, despre rolul genului în căsătorie (orice ar însemna acest lucru) sunt susținute de persoane acceptabile pe baza unor premise acceptabile. Prin urmare, acestor persoane acceptabile care au convingeri acceptabile despre căsătorie li se cuvine un nivel acceptabil de respect“.

Este greu de imaginat elaborarea unei fraze mai lipsite de sens din punct de vedere juridic decât aceasta. Inițiatorii proiectului de lege s-au străduit din răsputeri să evite să precizeze concret lucrurile pe care apărătorii săi le susțin în mod eronat.

Nicăieri în proiectul de lege nu apar termenii de căsătorie conjugală, căsătorie tradițională, căsătorie biologică, căsătorie biblică, căsătorie naturală, căsătorie consacrată istoric, căsătorie soț-soție, căsătorie bărbat-femeie, sau orice altă variantă posibilă.

Însă propunerea legislativă menționează alte lucruri destul de clar și explicit – și anume, „cuplurile de același sex … merită să beneficieze de demnitatea, stabilitatea și protecția continuă pe care căsătoria o oferă familiilor și copiilor“.

O astfel de afirmație are semnificație juridică concretă, dar exact în direcția opusă.

Afirmația nr. 2: Proiectul de lege nu poate fi folosit ca bază pentru ca Internal Revenue Service să refuze statutul de scutire de impozite organizațiilor religioase care aderă și acționează conform propriilor convingeri în ceea ce privește căsătoria bărbat-femeie.

Răspuns: Fals. Deși proiectul de lege clarifică, printr-o regulă de interpretare, că nu revocă, prin propria sa implementare, statutul de scutire de impozite pentru organizațiile religioase disidente, acesta oferă o bază amplă pentru ca IRS și orice altă autoritate fiscală să facă munca murdară propriu-zisă.

În 1964, când Congresul a adoptat Legea drepturilor civile, nimeni nu susținea că aceasta revoca în mod automat statutul de scutire de taxe pentru școlile religioase care discriminau în funcție de rasă.

Șase ani mai târziu, exact asta a făcut Fiscul, iar în 1983 Curtea Supremă a aprobat acțiunea sa în cazul Bob Jones University v. U.S. Înalta Curte și-a bazat decizia pe faptul că Congresul a stabilit o politică „națională“ sau „fundamentală“ împotriva discriminării rasiale prin Legea drepturilor civile, luând ca reper hotărârea Instanței din 1954 în cazul Brown v. Board of Education.

Congresul ar fi putut adăuga exact aceeași regulă de interpretare conținută de Respect for Marriage Act la Legea drepturilor civile din 1964 și acest lucru nu ar fi împiedicat revocarea statutului de scutire de impozite de către IRS, deoarece interesul statului de a eradica discriminarea rasială ar fi fost considerat în continuare la fel de întemeiat.

Un avocat de top al președintelui Barack Obama a recunoscut în fața Curții Supreme la audierile pentru Obergefell că revocarea statutului de scutire de taxe al organizațiilor religioase care rămân fidele noțiunii de căsătorie bărbat-femeie „va fi o problemă“.

Nicio regulă de interpretare asociată recentei propuneri legislative nu va face ca această problemă să dispară, dar un amendament cum ar fi cel propus de senatorul Mike Lee, First Amendment Defense Act, ar ajuta.

Inițiatorii proiectului de lege privind căsătoria ar putea adăuga cu ușurință o clauză în care să se precizeze: „Nicio autoritate fiscală federală, statală sau locală nu va revoca statutul de scutire de impozite sau beneficiul fiscal al unei organizații nonprofit pentru că aceasta crede sau acționează în baza convingerii că mariajul este uniunea dintre un bărbat și o femeie“.

Această protecție simplă ar scoate complet din discuție problema fiscală, și tocmai de aceea inițiatorii proiectului refuză cu fermitate să o adopte.

Citește și Legea „Respect pentru căsătorie”, o nouă invenție împotriva căsătoriei tradiționale

Afirmația nr. 3: Proiectul de lege al democraților privind căsătoria nu poate fi folosit ca bază pentru ca birocrații guvernamentali să refuze acordarea de subvenții, licențe, acreditări sau contracte organizațiilor religioase care aderă și acționează în baza convingerilor lor privind căsătoria bărbat-femeie.

Răspuns: Fals. În mod identic cu chestiunea statutului fiscal, deși proiectul de lege nu ar putea, prin propria sa implementare, să determine revocarea licențelor, subvențiilor, acreditării sau altor beneficii ale organizațiilor religioase care susțin căsătoria bărbat-femeie, el nu conține niciun mecanism de apărare care să împiedice utilizarea sa ca bază pentru a face acest lucru.

În special agențiile creștine de adopție au fost deja excluse cu succes din programe de către mai multe agenții guvernamentale, pentru simplul motiv că acționează conform convingerii că fiecare copil are dreptul la o mamă și un tată.

Afirmația nr. 4: Deoarece propunerea Respect for Marriage Act ar menține în mod explicit aplicarea Religious Freedom Restoration Act, această concesie și precedentele instanței sunt suficiente pentru a desființa ca nefondat orice potențial prejudiciu adus libertății religioase.

Răspuns: Fals. Deși faptul că inițiatorii proiectului nu au eliminat în mod explicit din el protecția oferită de Religious Freedom Restoration Act aduce o oarecare consolare, nu este una suficientă.

Nici acea lege din 1993, nici deciziile Curții Supreme în cazurile Fulton și Masterpiece Cakeshop nu ar împiedica luarea în vizor a organizațiilor religioase, inclusiv a școlilor și a agențiilor de adopție, în ceea ce privește aspectele menționate mai sus.

Aceasta deoarece proiectul de lege aflat pe masa Congresului pregătește terenul pentru ca instanțele să constate un interes național imperios al statului de a elimina „discriminarea“ căsătoriilor între persoane de același sex.

Atâta timp cât entități guvernamentale adoptă politici antidiscriminatorii privind căsătoria între persoane de același sex fără excepții (și evită să-și manifeste în mod explicit animozitatea față de persoanele credincioase), instituțiile religioase se vor confrunta cu aceste riscuri, ceea ce subliniază necesitatea unor mecanisme de apărare concrete.

Afirmația nr. 5: Deoarece, dacă va fi adoptată, Respect for Marriage Act se va aplica entităților private numai atunci când acționează „ca o entitate de stat“, riscul ca organizațiile religioase să fie considerate instituții de stat este minim.

Dar chiar dacă acestea ar fi considerate astfel, ele ar fi oricum supuse acelorași obligații impuse de noua legislație în baza deciziei Obergefell.

Răspuns: Parțial adevărat, parțial fals. Da, riscul ca o instituție religioasă obișnuită să fie considerată o instituție de stat este destul de scăzut; cu toate acestea, răspunsul include multe aspecte.

Entitățile religioase nonprofit care oferă, de exemplu, cazare pentru familiile de imigranți arestate în numele Departamentului de Securitate Internă, servicii de adopție în numele agențiilor guvernamentale sau servicii de reabilitare a deținuților impuse de o instanță penală ar putea fi considerate suficient de „guvernamentale“ pentru a li se limita libertatea în ceea ce privește chestiunile pe subiectul căsătorie care ar putea apărea în fiecare dintre aceste contexte.

Afirmația că hotărârea Obergefell se aplică deja pe deplin tuturor exemplelor potențiale de instituții religioase de stat are la bază ideea că legea drepturilor civile cunoscută sub numele de Secțiunea 1983 oferă deja drepturi de acționare în instanță în ceea ce privește căsătoriile între persoane de același sex care sunt identice cu cele prevăzute de Respect for Marriage Act.

Dacă acest lucru e adevărat, cu siguranță se ridică întrebarea: De ce insistă așa mult inițiatorii acestei legislații asupra unui drept privat de acționare în judecată care nu este deloc necesar?

În realitate, Respect for Marriage Act ar facilita intentarea de procese împotriva organizațiilor religioase considerate instituții de stat pe subiectul căsătorie, deoarece legislația specifică clar căsătoria între persoane de același sex, în timp ce Secțiunea 1983 (adoptată în 1871) nu o face.

Secțiunea 1983 protejează împotriva unei „privări“ de drepturi constituționale, privilegii și imunități și permite acționarea în judecată de către „partea vătămată“.

În schimb, legislația aflată pe masa Congresului ar împiedica „refuzul“ oricărei „solicitări ce ține de“ căsătoria între persoane de același sex și ar permite acționarea în judecată de către orice persoană „prejudiciată“ ca urmare a acestui fapt.

Aceste diferențe textuale pot părea nuanțate din perspectiva unui necunoscător, dar sunt exact ceea ce visează un avocat cu spirit întreprinzător. E valabilă următoarea teorie: Când Congresul creează un drept explicit de a acționa în judecată pe un anumit subiect, acest lucru duce la mai multe procese pe respectivul subiect, indiferent de legislația de fond.

Afirmația nr. 6: Dacă va fi adoptată, propunerea Respect for Marriage Act ar oferi protecție suplimentară pentru organizațiile religioase care refuză să participe la celebrarea căsătoriilor între persoane de același sex și ar interzice procesele intentate de activiști pe această temă.

Răspuns: Adevărat, dar în mare parte irelevant. Dacă Primul Amendament înseamnă ceva, aceasta ar fi că guvernului îi este interzis să ordone unui lăcaș de cult să oficieze sau să celebreze o căsătorie între persoane de același sex în capela, biserica, sinagoga sau moscheia sa.

Astfel de procese ar fi respinse cu ușurință, iar orice încercări ulterioare de a repune în discuție această chestiune ar duce în cele din urmă la sancționarea avocaților pentru intentarea de procese frivole.

Deși proiectul de lege ar putea oferi unor organizații nonprofit explicit religioase o claritate suplimentară în afara contextului lăcaș de cult, puține sau chiar niciuna dintre organizațiile religioase ce oferă servicii sociale nu ar beneficia de pe urma lui, inclusiv agențiile de adopție și organizațiile de consiliere matrimonială.

Asta pentru că ele nu au nicio legătură cu oficierea nunții în sine (singurul lucru aparent protejat de propunerea legislativă).

Acest lucru explică de ce controversele și procesele având legătură cu celebrarea căsătoriilor între persoane de același sex s-au concentrat asupra cofetarilor, fotografilor, designerilor de site-uri web, tipografilor, localurilor, pensiunilor și florăriilor – cu un succes relativ pentru persoanele cu convingeri religioase.

Aceste exemple documentate și repetate ale credincioșilor hărțuiți și falimentați datorită impunerii celebrării căsătoriilor între persoane de același sex nu beneficiază de niciun fel de protecție în proiectul de lege al democraților.

Afirmația nr. 7: Legislația, în varianta revizuită, nu ar recunoaște căsătoriile poligame.

Răspuns: Adevărat și fals. Cea mai recentă versiune a proiectului de lege nu ar recunoaște la nivel federal „căsătoriile între mai mult de două persoane“, adică uniunile în care trei sau mai multe persoane să formeze o singură unitate familială.

Dar proiectul de lege lasă deschisă posibilitatea ca o persoană să poată fi în același timp în mai multe căsătorii de două persoane, ceea ce ar duce la recunoașterea lor pe plan federal dacă un stat ar considera astfel de uniuni consensuale, bigame drept unități familiale separate legale din punct de vedere juridic.

Concluzie

Toleranța și înțelegerea reciprocă nu se obțin prin a pune în aceeași oală persoanele care susțin căsătoria bărbat-femeie cu cei care resping căsătoria interrasială.

Exact acest lucru l-ar face Respect for Marriage Act, în ciuda faptului că nu există niciun risc semnificativ ca cuplurile de același sex să piardă vreun statut legal sau beneficii.

Aceasta este o lovitură nejustificată la adresa persoanelor credincioase, care nu poate fi ambalată și prezentată drept un beneficiu.

Creștinii, musulmanii și evreii cu convingeri sincere, recunoscute istoric, rezonabile (și adevărate) cu privire la moralitatea și identitatea sexuală umană au fost tot mai des atacați de activiști și de către guvern încă de la hotărârea Curții Supreme din 2015 în cauza Obergefell, în ciuda asigurărilor date de susținătorii căsătoriilor între persoane de același sex că respectiva decizie va avea ca efect o lume ghidată de conceptul „trăiește și lasă și pe alții să trăiască“.

Propunerea Respect for Marriage Act ar intensifica aceste atacuri. Adăugirile în favoarea libertății religioase incluse în cea mai recentă versiune a proiectului de lege nu influențează cu nimic acest lucru.

Traducere și adaptare
Tribuna.US