8 întrebări și răspunsuri despre furtul aurului dacic din Olanda. Cum s-a întâmplat și cine e de vină?

Sâmbătă dimineața, 25 ianuarie 2025, Muzeul olandez Drents din Assen a fost ținta unui atac ce a vizat furtul unor artefacte aflate în expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”. Mai multe persoane au reușit să fure una dintre cele mai importante piese ale patrimoniului românesc: coiful de aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV i.H.), împreună cu trei brățări dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia (datate în a doua parte a secolului I i.Hr.).

Într-o epocă a dezinformării și a dispariției experților din tot multe domenii, mai ales în funcții de conducere, pe rețelele de socializare s-au vehiculat știri și conspirații care au transformat o pierdere monumentală pentru patrimoniul românesc într-un circ mediatic care subliniază importanța finanțării corespunzătoare a culturii din România, scrie Urban.ro, website-ul care răspunde pe larg la cele mai importante întrebări privind furtul unor obiecte de patrimoniu românesc.

1. Din informațiile furnizate de conducerea Muzeului Drents și de autoritățile judiciare olandeze, este vorba despre o spargere a singurului zid exterior al clădirii, prin utilizarea unui exploziv puternic.

Potrivit înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere și constatărilor de la fața locului, prin spărtură au pătruns în sală mai multe persoane, care au sustras patru piese de patrimoniu: coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia.

Toate aceste bunuri culturale fac parte din colecția Muzeului Național de Istorie a României și au fost singurele piese supuse jafului, deși expoziția includea 673 de bunuri arheologice din metale prețioase, provenind din patrimoniul național al României.

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

De aceea se presupune că hoții au mers la țintă și că a fost un atac profesionist, cunoscând valoarea colosală a coifului și a celorlalte obiecte, dar și faptul că muzeul nu era păzit corespunzător la momentul respectiv.

Expoziția, deschisă publicului din 7 iulie 2024, urma să se închidă pe 26 ianuarie 2025 și a adunat peste 77.000 de vizitatori. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu mai multe muzee din România, din Cluj-Napoca, Buzău, Sfântu Gheorghe, Vaslui, Brașov, Oltenița, Bacău, Neamț, Oradea, Alba Iulia, Târgu Mureș, Suceava, Bistrița Năsăud, Slobozia, Timișoara, Pitești și București.

Este parte a unei serii de expoziții cu tematică arheologică, coordonate de către Muzeul Drents de mai bine de un deceniu. Instituția și-a propus să aducă în atenția publicului olandez obiecte care ilustrează culturi și civilizații antice mai puțin cunoscute în spațiul occidental.

Instituțiile din România responsabile susțin că toate piesele furate au fost asigurate în conformitate cu legislația românească și standardele internaționale privind organizarea expozițiilor. Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii „atât spațiul, cât și vitrinele în care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate și aveau instalate sisteme de supraveghere, precum și sisteme de alarmă conectate cu poliția locală, care a putut astfel să intervină imediat”.

Potrivit publicației De Telegraaf, o echipă cuprinsă între 20 și 35 de polițiști au lucrat la acest caz, iar autoritățile olandeze au activat mecanismul de cooperare transfrontalieră și au informat Interpol. Între timp au apărut imagini cu unul dintre presupușii hoți și se lucrează la identificarea și urmărirea infractorilor.

2. De ce a fost ales un muzeu dintr-un oraș atât de mic?

Deși Muzeul Național de Istorie este închis într-o proporție majoritară de aproape 25 de ani, sunt organizate frecvent expoziții temporare, fiind promovată colecția permanentă din care face parte și „tezaurul dacic”.

De altfel, artefactele expuse în Olanda au putut fi vizitate la București din octombrie 2022 până în iulie 2023, în cadrul conceptului „Dacia. Ultima frontieră a romanității”, una dintre cele mai mari prezentări din ultimii 20 de ani dedicate civizilizațiilor dacilor, geților, romanilor și ale primilor migratori în acest spațiu. În perioada respectivă, prezentarea a atras aproximativ 62.000 de vizitatori, biletele fiind vândute la un preț foarte modest de 5,5 RON. Dacă toți vizitatorii ar fi plătit bilete, ar presupune încasări de 62.000 de euro.

Expoziția de la Muzeul Drents din Assen a fost deschisă pe o perioadă mai scurtă de 7 luni, comparativ cu cele 10 luni din România, dar a avut cu 15.000 mai mulți vizitatori: 77.000 de bilete vândute până la momentul furtului. Deși orășelul Assen avea o populație de 68.836 de persoane la ultimul recensământ din 2021, este evident că expoziția a fost bine promovată și a atras vizitatori din alte regiuni. Merită menționat că biletul pentru expoziția din Olanda a costat 15 euro, ceea ce presupune rezultate financiare de 1,15 milioane de euro (dacă toți vizitatorii ar fi plătit bilete).

Se poate observa că deși Bucureștiul are o populație de aproape 30 de ori mai mare față de Assen, interesul olandezilor pentru tezaurul istoric românesc este mai mare decât cel al românilor. Merită menționat că Assen este situat într-o provincie cu venituri ridicate, iar în Olanda există multe muzee importante în orașe mai mici.

3. De ce a trimis România o piesă atât de importantă într-o expoziție internațională?

Potrivit unei declarații oferite de fostul ministru al culturii, Raluca Turcan, pentru Antena3.ro, expoziția este „parte a unui efort amplu de diplomație culturală, derulat de muzee românești, care a început cu ani în urmă prin expoziția de la Madrid (2021), urmată de cea de la Roma (2024)”.

Prin urmare, este vorba despre o expoziție itinerantă, similară cu alte expoziții internaționale care au putut fi vizitate în România în ultimii ani și care au atras peste o sută de mii de vizitatori. Vorbim aici despre expozițiile recente aduse de Arta Safari de la National Portrait Gallery din Londra cu capodopere de Constable și Turner, expoziția Salvador Dali de la Arcub sau actuala expoziție Caravaggio de la Muzeul Național de Artă din Timișoara (a strâns doar 16.000 de vizitatori momentan).

Este o practică frecventă pe care România a implementat-o încă de secolul trecut, inclusiv în perioada comunistă când lucrări ale unor artiști români și internaționali — din colecțiile unor instituții locale — erau expuse în prezentări internaționale.

Deși implică riscuri (transport, asigurări, securitate), astfel de împrumuturi promovează imaginea țării — demonstrează bogăția istorică și artistică, consolidează imaginea culturală —, favorizează cooperarea culturală între instituții și state, crește valoarea simbolică și academică — orice expunere importantă a unei opere de artă îi sporește prestigiul și valoarea — iar astfel de evenimente atrag cercetători și experți care pot publica lucrări și analize ce contribuie la o mai bună înțelegere a patrimoniului românesc.

Merită menționată și educația culturală deoarece prin expoziții precum cea din Olanda patrimoniul românesc devine accesibil unui public internațional larg și poate stârni curiozitatea turiștilor străini să viziteze România pentru a vedea locurile de origine ale acestor obiecte.

La final, merită menționat că pentru o instituție sub-finanțată, cum este Muzeul Național de Istorie a României, participarea la astfel de împrumuturi crește prestigiul muzeului și poate ajuta la atragerea unor finanțări, sponsorizări sau includerea în alte expoziții și evenimente de importanță majoră.

4. Care este valoarea pieselor furate?

Într-o conferință desfășurată de urgență duminică, 26 ianuarie, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), directorul instituției, Ernest Oberlander-Târnoveanu a declarat că expoziția de la Assen este asigurată la o sumă de peste 30 de milioane de euro de către o companie olandeză. Coiful are o asigurare de 4,3 milioane de euro și fiecare dintre cele trei brățări dacice este asigurată pentru 450.000 de euro sau 500.000 de euro.

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Nu se știe exact cine a întocmit aceste estimări la nivel local. Pe piața de artă internațională, artefacte precum coiful de la Coțofenești sunt adjudecate in mod obișnuit cu sume ce depășesc 20 de milioane de euro. Ținând cont de faptul că este un obiect din aur vechi de peste 2500 de ani, valoarea acestuia ar putea fi mult mai mare, iar estimarea ar fi eronată la ordinul zecilor de milioane de euro.

5. Cât de bine au fost securizate obiectele expuse?

Orice împrumut la nivel național sau internațional urmează un set precis de reglementări stabilite prin legea 189 din 2000 care precizează modalitățile în care se face transportul și schimbul de bunuri culturale. Există și un set de norme cu privire la exportul temporar, la materialele din care sunt realizate obiectele, la nivelul de fragilitate al acestora și pașii care trebuie urmați pentru protecția și expunerea lor în condiții optime de siguranță.

De asemenea, departamentul legal al fiecărei instituții implicate într-un astfel de schimb este obligat să verifice legalitatea și conformitatea documentelor. Iar experții în patrimoniu din România trebuiau să călătorească în Olanda și să verifice implementarea strictă a măsurilor din contract.

În declarațiile inițiale ale fostului ministru al Culturii — de la momentul în care Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a decis să aprobe exportul temporar de bunuri culturale — se arată că Muzeul Drents a implementat măsurile speciale de securitate, conform standardelor internaționale.

Într-o declarație inițială de sâmbătă seară a Muzeului Național de Istorie a României s-a menționat că „atât spațiul, cât și vitrinele în care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate și aveau instalate sisteme de supraveghere, precum și sisteme de alarmă conectate cu poliția locala, care a putut astfel să intervină imediat”.

În mai puțin de 24 de ore, directorul MNIR a venit cu alte precizări în conferința de presă de duminică, 26 ianuarie despre verificarea sistemului de securitate: „Pe de o parte, de către asiguratorul care a plătit asigurarea și care a cerut și de asemenea colegi de-ai noștri care au verificat la fața locului sistemul. Datele de securitate sunt parte a contractului de împrumut. Noi am solicitat un document internațional care se cheamă Facilities Report și care conține toate datele tehnice ale clădirii, accese, dotări în ceea ce privește funcționarea și sistemul de securitate. La datele pe care ni le-au trimis colegii olandezi, asiguratorul a mai solicitat, având în vedere valoarea excepțională a pieselor, întărirea sistemului de securitate prin adăugarea unor elemente care să blocheze accesul la ferestre, la ieșirea de urgență și alte spații care să nu fie direct în contact cu expoziția”.

6. Mai exact, conducerea muzeului olandez ar fi garantat un post de control 24 de ore din 24 și vitrine speciale antifurt pentru piesele deosebite, astfel încât un ciocan să nu poată distruge imediat măsurile de protecție, așa cum s-a întâmplat în fapt.

Ulterior, în conferința de presă de duminică, directorul MNIR și reprezentantul Ministerului Culturii (Mădălin Voicu, secretar de stat) nu au mai părut siguri de respectarea normelor după declarațiile directorului muzeului din Assen că nu exista pază umană în holul expoziției:

„Dacă acest lucru se va confirma, evident, face obiectul unei anchete și vom ajunge în justiție pentru nerespectarea clauzelor contractuale”, a spus Oberländer-Târnoveanu, potrivit Euronews.ro.

Din declarațiile ulterioare s-ar putea înțelege că partea românească nu a realizat verificarea normelor din contractul dintre cele două muzee. În cazul instituției olandeze, autoritățile nu au oferit detalii despre vinovați deoarece ancheta este abia la început, însă presa olandeză a vehiculat imagini apărute în presa românească cu unul dintre posibilii infractori. Imaginile se pare că circulă pe grupuri de WhatsApp.

În plus, planurile muzeului Drents sunt publice pe internet.

7. Cum au gestionat instituțiile și autoritățile din România această criză?

În cadrul conferinței de presă desfășurate ieri la MNIR, reprezentanții muzeului și instituțiilor statului au declarat că ar fi primul atentat cu explozibil într-un muzeu european. Este o informație falsă, în noiembrie anul trecut a avut loc un jaf similar la o galerie de artă din Oisterwijk, în sudul Olandei.

Potrivit platformei culturaladuba.ro, în cadrul conferinței de presă, „Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii, a dat jurnaliștilor prezenți contractul dintre Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul din Drents, precum și anexele care cuprindeau valorile tuturor artefactelor transportate în Olanda. Câteva minute mai târziu, acestea au fost publicate de România TV”.

Astfel de informații nu sunt oferite niciodată presei, iar publicarea detaliilor legate de firmele care împachetează, păzesc și transportă obiectele de artă — care sunt confidențiale — ar putea pune în pericol existența întregului ansamblu rămas în acest moment în Olanda. Orice infractor ar putea utiliza informațiile respective pentru a intercepta transportul sau pentru a profita de slăbiciunile sistemelor de siguranță ale celor două instituții implicate.

Din culisele altor expoziții internaționale desfășurate în România știm că informațiile respective sunt cele mai prețioase și nu sunt comunicate nici măcar membrilor echipei, în mod obișnuit au acces la ele doar comisarul de expoziție și alte 3-4 persoane avizate.

În același timp, merită reiterată subfinanțarea sectorului cultural și lipsa de experți în funcții de conducere a instituțiilor culturale din România în acest moment. Un punct de vedere în acest sens poate fi descoperit mai jos, într-o postare de pe Facebook a dnei Simion Mihaela, arheolog și muzeograf la MNIR.

Nu am lucrat la expoziția din Olanda. Dar aș fi putut lucra, dacă primeam această sarcină. Nu noi, personalul de specialitate, hotărâm când și unde se face o expoziție internațională. Dar câteva lucruri trebuie neapărat spuse, în invazia de ieri și azi de păreri de tot felul, firești, de altfel având în vedere grozăvia tragediei ce ne-a lovit.

MNIR, astăzi cu toate tunurile puse pe el, are o colecție de 17000000 de obiecte (adăugând aici imensa și inestimabila colecție filatelică). De 20 de ani stă închis, cu un patrimoniu inestimabil in cutii, cu un personal subdimensionat și din ce în ce mai puțin.  De 20 de ani atragem atenția asupra acestui lucru. Ni se spune, de către toții purtătorii vremelnici de pix, că un muzeu și patrimoniul național nu este o prioritate a statului.

Astăzi, întreaga societate descoperă, tragic, valoarea inestimabilă a obiectelor cărora ne-am dedicat toți viața și rămânem lângă ele doar dintr-un soi de romantism și pasiune, azi mai greu vizibilă la generațiile mai noi. Au fost furate 4 piese excepționale! În cazul unui cutremur sau a oricărei nenorociri din clădirea care se clatină șub pașii noști se pierdea TOT!!!!!!!! Dar TOT! Tot tezaurul istoric și restul sutelor de mii de artefacte de mare valoare. Doar Dumnezeu ne-a ferit și după cum se vede, nici el nu mai are răbdare cu noi!

Nimeni nu ne-a auzit! Nu am existat! Expoziții superbe știm să facem. Inclusiv pentru publicul roman, ultima expoziție – Dacia – ultima frontieră a romanității – a arătat lucrul asta, chiar așa, în veșnicul hol.

Cerem la fiecare ministru, un spațiu securizat, decent în care să facem depozitele si laboratoarele, unde să ducem în siguranță restul tezaurului cât se va tropăi prin clădirea de pe Victoriei in muuult așteptata reabilitare.

Ni se spune ca nu sunt bani și nu e o prioritate. Ba chiar ni s-a sugerat că putem să le ținem în containere!

Acum însă, toată lumea plânge!

Poate, din nenorocirea asta se înțelege că măcar restul trebuie salvat! Că profesionismul este esențial în acest domeniu și se construiește greu! Că politica și politruceala nu au ce căuta în acest domeniu,  care, strigăm de peste 10 ani, este parte a securității naționale!

8. De ce este atât de important coiful tracic?

Coiful de la Coțofenești este unul dintre cele mai valoroase artefacte descoperite pe teritoriul României, având o semnificație istorică, artistică și culturală remarcabilă. A fost descoperit în anul 1928 în localitatea Poiana Coțofenești, județul Prahova, de către elevi care efectuau săpături pe un teren agricol. Ulterior, piesa a fost adusă în atenția specialiștilor, fiind recunoscută rapid ca un obiect de o valoare arheologică inestimabilă.

Este realizat din aur masiv, având o greutate de aproximativ 750 de grame. Dimensiunile sale sunt impresionante pentru un obiect atât de vechi: are o înălțime de aproximativ 25 de centimetri și un diametru care indică faptul că era destinat să fie purtat pe cap. În funcție de contextul în care a fost utilizat, cel mai probabil în ceremonii religioase sau parade, coiful servea drept simbol al puterii și autorității.

Realizat din aur masiv, coiful impresionează atât prin bogăția materialului, cât și prin complexitatea decorului. Pe suprafața sa sunt reprezentate scene și motive mitologice care sugerează legătura strânsă a tracilor cu lumea spirituală. Relieful înfățișează animale fantastice, figuri umane și simboluri ritualice, toate având probabil un rol în ceremoniile sacre sau în exprimarea puterii și statutului celui care îl purta. Această ornamentație detaliată oferă informații prețioase despre viziunea artistică, credințele și mitologia tracilor, fiind totodată o sursă importantă pentru înțelegerea religiei și ritualurilor lor.

Importanța coifului este amplificată de faptul că astfel de piese sunt extrem de rare, iar starea sa excelentă de conservare îl face cu atât mai valoros pentru studiile istorice.

Urban.ro

Foto: X