Omenirea marchează astăzi 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa, oficializat prin capitularea necondiționată a Germani
Omenirea marchează astăzi 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa, oficializat prin capitularea necondiționată a Germaniei naziste, încheiată la 8 mai 1945.
Repere istorice
• Al Doilea Război Mondial reprezintă în primul rând o dramă a umanității, fiind cel mai sângeros conflict din istorie, cu aproximativ 60 de milioane de morți, din care două treimi au fost civili.
• Prevederile Conferințelor de Pace de la Haga și Convențiilor de la Geneva au fost încălcate sistematic, fiind nesocotite atât drepturile civililor cât și drepturile militarilor prizonieri de război.
• Majoritatea acestora au fost victimele Holocaustului, masacrelor etnice, bombardamentelor, bolilor și foametei. Milioane de oameni au fost deportați, dislocați, supuși muncii forțate, abuzurilor precum bătăi, torturi, violuri ori executați sumar.
• Și România a plătit un dureros tribut, civilii devenind victime nevinovate ale bombardamentelor, deportărilor, execuțiilor în masă și foametei generalizate, iar militarii au căzut pe câmpurile de luptă sau prizonieri în lagăre, consecință a unor alianțe nefaste, impuse prin forță.
• Armata Română a pierdut în al Doilea Război Mondial 794.562 militari, conform statisticilor oficiale prezentate de delegația română la Conferința de Pace de la Paris din 1946:
– morţi: 92.620 morți (71.585 în campania din Est, 21.035 în Vest).
– răniţi şi bolnavi: 333.966 (243.622 în Est, 90.344 în Vest);
– Dispăruţi: 367.976 dispăruți (309.533 în Est, 58.443 în Vest).
• Dintre cei 367.976 militari români dați dispăruţi în război, până la 30 septembrie 1947, când a intrat în vigoare Tratatul de Pace, au fost repatriaţi prin centrele de primire de la graniţă, doar 94.299 prizonieri (din care 89.696 din Uniunea Sovietică, inclusiv cei din diviziile de voluntari, şi 4.603 din Germania şi ţările occidentale).
• Pierderile de vieți omenești în rândul civililor din România, din zonele administrate sau controlate de statul român (1940-1944) sau din teritoriile ocupate temporar de Ungaria (1940-1944) și Uniunea Sovietică (1940-1941), se cifrează între 400.000 și 500.000, în principal victime ale Holocaustului, deportărilor și bombardamentelor.
• Ulterior, în 1946-1947, foametea din teritoriile reocupate de Uniunea Sovietică a mai făcut între 115.000 și 300.000 de victime în RSS Moldovenească, consecință a războiului, secetei și măsurilor administrative.
• Această catastrofă umanitară colectivă reprezintă suma dramelor individuale, ale unor oameni ale căror destine au fost prematur, nedrept și brutal întrerupte, așa cum o demonstrează și fotografiile și documentele de arhivă din care am ales să vă prezentăm o selecție minimală dar reprezentativă pentru dimensiunea și brutalitatea reală a războiului.
• Căderea nazismului nu a reprezentat din păcate începutul unei ere de libertate pentru întreaga Europă, statele central și est europene căzând în scurt timp în spatele Cortinei de Fier, pentru aproape o jumătate de secol, totalitarismul comunist făcând milioane de alte victime.
• Europa de Vest a putut în schimb beneficia de libertate și prosperitate, având posibilitatea să edifice proiectul european, bazat pe valori democratice precum libertatea, egalitatea în drepturi și libera circulație a ideilor, persoanelor și bunurilor. Șansa popoarelor și cetățenilor din statele Europei Centrale și de Est a venit mai târziu, odată cu căderea regimurilor comuniste și accederea la Uniunea Europeană.
COMMENTS