Unii erau patinatori artistici promițători. Alții erau profesori sau prieteni vechi aflați la o partidă de vânătoare. Cu toții au pierit într-o clipă,
Unii erau patinatori artistici promițători. Alții erau profesori sau prieteni vechi aflați la o partidă de vânătoare. Cu toții au pierit într-o clipă, făcând parte din cel mai grav dezastru aerian din SUA din ultimii ani
Un avion regional American Airlines din Wichita, Kansas, cu direcția Washington D.C. și care transporta 60 de pasageri și 4 membri ai echipajului, s-a ciocnit în aer săptămâna trecută cu un elicopter Black Hawk al armatei americane, în apropierea Aeroportului Național Reagan. Ambele aeronave s-au prăbușit în râul Potomac. Nu au existat supraviețuitori.
Elicopterul militar efectua un zbor de antrenament, iar la bord se aflau 3 membri ai serviciului.
The Wall Street Journal a documentat poveștile unora dintre pasagerii cursei AAL5342.
Rowan Le Coq, un patinator în vârstă de 17 ani, îl considera pe cel mai bun prieten al său, Spencer Lane, mai mult decât un simplu coleg de patinaj – era ca un frate. Schimbau zilnic mesaje despre visele lor de glorie sportivă, dar își petreceau și ore întregi făcând ceea ce fac adolescenții: împărtășind clipuri TikTok și jucându-se Roblox.
Amândoi călătoriseră de pe Coasta de Est la Wichita, Kansas, pentru Campionatele de patinaj artistic ale SUA, unde Le Coq concura în proba de juniori, iar Spencer, în vârstă de 16 ani, fusese invitat la o tabără de dezvoltare de elită, purtând cu mândrie râvnita jachetă roșie oferită tinerilor patinatori aleși pentru program.
Cei doi prieteni plănuiseră să joace „Cabin Crew”, un joc preferat de simulare a însoțitorilor de zbor, în holul hotelului Drury Plaza din Wichita, dar nu au mai avut timp. Nicio problemă, s-au asigurat unul pe celălalt – se vor reîntâlni curând la „SCOB”, Clubul de patinaj din Boston, unde se antrena Spencer.
Miercuri după-amiază, Rowan, care plecase acasă mai devreme, i-a trimis un mesaj lui Spencer pentru a vedea dacă era „încă la Drury”. Răspunsul lui Spencer a fost simplu, de genul celor pe care le scrii când cu siguranță vei scrie mai multe mai târziu: „nah, plec acum”.
Când a auzit că zborul American Airlines 5342 din Wichita s-a ciocnit cu un elicopter și a plonjat în râul Potomac, Rowan a verificat frenetic din nou locația lui Spencer. Aceasta arăta Indiana – ultima actualizare înregistrată de la zbor.
La 11:49 pm, a trimis un mesaj disperat pe Instagram: „Sper că ești bine”. Nu a primit niciun răspuns.
A doua zi, Rowan i-a trimis prietenului său cel mai bun un ultim mesaj: „Nu voi uita niciodată asta. Te iubesc, să nu uiți niciodată asta”.
Jumătate din avionul implicat în tragedie era plin cu oameni care erau obișnuiți să se vadă zi de zi, datorită patinajului artistic. Mai mult de o duzină de părinți au zburat cu copiii lor, inclusiv Justyna Beyer și fiica ei de 12 ani, Brielle, și Luciano Aparicio și fiul său, Franco. De asemenea, mai mulți antrenori au călătorit cu elevii lor, printre care și antrenorul lui Aparicio, Inna Volyanskaya.
Cu toții au ajuns la aceleași patinoare la primele ore ale dimineții și au rămas acolo toată ziua, pe gheață, discutând pe forumuri, făcând școală online, întinzându-se împreună, realizând videoclipuri caraghioase sau vorbind în timp ce țineau în mână căni mari de cafea.
Vadim Naumov și soția sa, Evgenia Shishkova, se aflau la aeroport cu câteva ore înainte de decolarea zborului de Washington, a declarat Tom Zakrajsek, un alt antrenor de patinaj artistic, care i-a văzut chiar când se pregătea să se întoarcă în Colorado cu o plecare la prânz. Mai târziu, în acea seară, s-a culcat gândindu-se că este imposibil ca aceștia să fi fost la bordul zborului de 5:18 pm.
Accidentul a avut loc fără niciun avertisment aparent, în jurul orei din noapte când pasagerii care zboară spre capitală au tendința de a privi pe fereastră și de a se minuna de monumente.
Mikey Stovall, un instalator din Charles County, Maryland, a trimis mesaje text mamei sale, Christina, pe tot parcursul zborului. Participase la o aventură anuală de vânătoare de păsări acvatice în centrul Kansas-ului împreună cu prietenii săi. Potrivit lui Chase White, proprietarul Fowl Plains, organizatorul excursiei, trei dintre ei au ales să parcurgă cei 1.300 de kilometri până acasă pentru a-și transporta vânatul, câinii de vânătoare și puștile. Ceilalți șapte au zburat cu avionul.
Mikey i-a spus mamei sale că s-a distrat, dar că are nevoie de odihnă. Peste câteva zile îl va duce pe fiul său în vârstă de 11 ani într-o excursie de snowboarding. „Abia aștept să ajung acasă, o călătorie foarte lungă”, a scris el. „Suntem în aer și (pilotul) a spus că avem un vânt din spate de 160 km/h, așa că s-ar putea să ajungem acolo cu o oră mai devreme”.
„Mă bucur”, a spus Christina Stovall. „Să trimiți mesaje în timp ce zbori”.
Când ora de aterizare a lui Mikey a venit și a trecut fără nicio veste, ea i-a trimis un mesaj la ora 9:12 pm. „L-am întrebat: «Ai aterizat?»”, a spus ea, într-un interviu acordat WINK, filiala CBS din Fort Myers, Florida, aproape de casa ei de pe Coasta Golfului. „Nu am auzit nimic și am spus: „Mikey, ești acolo?””
Atunci a pornit televizorul și, cu un sentiment de groază, a verificat numărul de zbor al fiului ei: AAL5342.
Asra Hussain Raza ar fi putut să își prelungească cu o zi ultima deplasare obișnuită de serviciu la Wichita. Dar era nerăbdătoare să se întoarcă acasă, la Washington, unde locuia cu soțul ei, Hamaad Raza. Așadar, miercuri, consultanta medicală în vârstă de 26 de ani s-a îmbarcat la bordul zborului 5342 al companiei American, a declarat socrul ei, Hashim Raza.
Asra și Hamaad s-au cunoscut când erau studenți la Universitatea Indiana. Mai târziu, când Hashim Raza și-a întrebat fiul de ce a vrut să se căsătorească cu ea, tânărul i-a răspuns: „Este cea mai bună persoană pe care am întâlnit-o vreodată”. Alții din familie au înțeles în curând. Ea a călătorit la Houston, unde locuiește bunica soțului ei, și și-a rearanjat bucătăria. L-a sunat pe socrul ei medic după turele de urgență pe care le făcea în afara orașului pentru a se asigura că rămâne treaz în drum spre casă.
Dar s-a gândit și la imprevizibilul vieții. Marți, în timp ce se afla în misiune în Wichita, unde lucra la proiectul unui spital, i-a spus soțului ei că ar trebui să viziteze Mecca pentru un mini-pelerinaj. „Trebuie să o facem”, a spus ea, potrivit socrului ei, „pentru că nu știi niciodată când vei muri”.
Miercuri seara, Hamaad Raza a pregătit cina pentru soția sa, ca de obicei atunci când aceasta se întorcea acasă din Wichita, apoi a făcut un scurt drum până la Reagan National. La un moment dat, ea i-a trimis un mesaj cu „aterizăm în 20 de minute”, a declarat el pentru un post local de știri. Dar, în timp ce se afla la aeroport, el a văzut un flux de vehicule de urgență trecând în viteză. Iar mesajele sale nu au mai ajuns la destinație.
Avocata Elizabeth „Liz” Keys a vrut să prindă un zbor mai devreme din Wichita, dar o întâlnire de lucru a durat mult, a declarat mama ei, Mary Keys. Așa a ajuns în zborul de seară spre Washington, împreună cu un coleg de la firma sa de avocatură din Washington D.C.
Keys, originară din Cincinnati, șefă de promoție în liceu și absolventă a Universității Tufts și a Facultății de Drept din Georgetown, avea motive întemeiate să își dorească să ajungă acasă, la Washington. Era cea de-a 33-a aniversare a ei. Ea și mama ei au vorbit în acea zi la telefon, terminând cu obișnuita lor serie de „Te iubesc”.
Odată ajunsă la Washington, Keys plănuia să sărbătorească cu partenerul ei, David Seidman, la un restaurant din apropierea casei pe care o împărțeau cu Yorkie-ul lor, Tucker.
Înainte de zbor, mama ei a trimis un mesaj: „Zbor sigur, zbor sigur, zbor sigur!!!Te iubesc din toată inima”, a scris ea, adăugând un emoji cu un sărut suflat.
„Și eu te iubesc!”, i-a răspuns fiica ei, trimițându-i înapoi propriul emoji de sărut.
Câteva ore mai târziu a venit un alt mesaj de la Mary Keys: „Ai aterizat?” Nu a primit niciun răspuns.
COMMENTS