Această femeie este cel mai slab primar din America

Mai întâi, pentru cei care nu cunosc termenul, o definiție pentru Weaponized Government Failure (WGF). Ce înseamnă folosirea eșecului guvernamental pe post de armă?, explică Scott McKay pentru American Spectator.

Pe scurt, este procesul prin care democrații socialiști urbani distrug în mod intenționat sarcinile de bază ale conducerii municipale și creează medii atât de demoralizatoare, încât contribuabilii și alegătorii din clasa de mijloc se retrag în suburbii, lăsând astfel un electorat incapabil să se debaraseze de aparatul politic.

Teoria mea este că această strategie a fost descoperită în mod întâmplător. La un moment dat, în anii 1990, democrații au observat că unii dintre cei mai răi primari ai lor ­– precum Marion Barry din Washington, D.C. – erau pur și simplu imbatabili, în ciuda prestației dezastruoase.

Și, în acel moment, democrații socialiști urbani au înțeles că, dacă guvernezi suficient de prost, dacă refuzi să astupi gropile de pe străzi, să asiguri respectarea legilor, să rezolvi problemele de trafic sau să oferi o educație publică funcțională, alegătorii din clasa de mijloc care ar fi luat în considerare posibilitatea de a vota republican și, prin urmare, ți-ar fi putut pune în pericol puterea politică, se mută pur și simplu…

Iar când aceștia pleacă, rămâne doar o pătură subțire de oameni bogați relativ ușor de condus, deoarece își asigură propriile servicii publice sub forma școlilor private pentru copiii lor, a securității private pentru cartierele lor și așa mai departe.

Oh, și o masă de oameni săraci din mediul urban care ar fi, de asemenea, ușor de guvernat – cel puțin, în modul în care socialiștilor urbani le place să guverneze. Voturile celor săraci pot fi cumpărate ieftin, pentru că ei nu știu altceva.

Dărâmi statuile, oferi „venitul de bază universal“, ace gratuite pentru drogați sau baschet la miezul nopții și îi poți păcăli pe săraci să creadă că îți pasă. Ei nu se așteaptă practic la altceva mai bun și nici măcar nu au idee ce ar însemna așa ceva.

Astfel, în ultimii 20-30 de ani, pe măsură ce fiecare oraș american dominat de politicieni democrați a ajuns într-o stare de colaps, puterea electorală a democraților doar s-a consolidat în acele locuri.

Nu este vorba de incompetență, deși așa pare. Este o acțiune deliberată. Pentru că fondurile federale din proiecte precum subvențiile globale de dezvoltare economică înlocuiesc baza de impozitare pierdută prin exodurile cauzate de strategia WGF.

Iar când WGF e dusă la extrem, ceea ce vedem nici măcar nu mai arată a incompetență. Începe să devină nerușinare pe față.

Începe să semene cu ceea ce observăm la primarul din New Orleans, LaToya Cantrell.

Oamenii care locuiesc în suburbiile de acolo, alcătuind mai mult de două treimi din populația zonei metropolitane a orașului New Orleans, o numesc LaToya the Destroya (Distrugătoarea), datorită dezastrului provocat comunității de afaceri a orașului, în special prin unul dintre cele mai dure și inutile regimuri de lockdown COVID din țară.

Dar nu numai atât – vechea infrastructură de canalizare a orașului New Orleans este aproape inutilizabilă, în ciuda miliardelor de dolari proveniți din impozitele dumneavoastră acordate instituției Sewerage and Water Board, de care Cantrell, în calitate de primar al orașului New Orleans, este responsabilă.

Departamentul de poliție din New Orleans a rămas cu 957 de ofițeri activi. Într-un incident recent, extrem de mediatizat, un polițist repartizat în Cartierul Francez a demisionat public în mijlocul turei. Ulterior, s-a aflat că existau aproximativ 40 de apeluri înregistrate în sistemul 911 al departamentului de poliție și doar 35 de ofițeri de patrulare disponibili în tot orașul pentru a le prelua.

De atunci, Cantrell a încercat să obțină anularea de către o instanță a decretului de consimțământ al Departamentului de Justiție pe care predecesorul ei, aproape la fel de dezastruosul Mitch Landrieu, l-a semnat cu fostul procuror general Eric Holder în urmă cu un deceniu pentru a limita puterea poliției în oraș.

Răspunsul pe care l-a primit a fost negativ. Departamentul de poliție din New Orleans este pe moarte ca instituție funcțională – și la fel stau lucrurile și cu alte instituții. Săptămâna trecută, a fost dezvăluit faptul că doar 60% din posturile EMS (ajutor în caz de urgență) erau ocupate.

Acest lucru a fost făcut public când Cantrell a lăsat să se înțeleagă că posibilitățile orașului New Orleans de a asigura securitatea și infrastructura pentru spectacolul Mardi Gras din februarie anul viitor este șubredă, în cel mai bun caz.

Ea a spus-o într-un mod destul de direct, lucru care nu a trecut neobservat de persoanele majoritar albe, în mare parte din suburbii, care conduc organizațiile ce se ocupă de marile parade de Mardi Gras.

La urma urmei, Cantrell le atacă de ani de zile, și continuă să se audă zvonuri că aceste organizații ar putea la un moment dat să-și mute operațiunile în suburbii.

Asta a fost o demonstrație destul de directă de folosire a eșecului guvernamental pe post de armă. Să reduci capacitatea de securitate într-o asemenea măsură încât cel mai important eveniment cultural din orașul tău trebuie să pălească și să dispară, iar orașul tău devine un loc al și pentru cei incapabili să facă ceva pentru a-și îmbunătăți situația. Dependență totală de guvern, pentru totdeauna.

Acest anunț a fost făcut în contextul consecințelor unei alte declarații a lui Cantrell – că va refuza să respecte noua lege a statului care interzice avortul. De atunci, State Bond Commission a votat de două ori pentru amânarea aprobării proiectelor de infrastructură din oraș până când ea și alți oficiali aleși locali de extremă stânga își vor schimba poziția.

Citește și Starbucks închide 16 cafenele în orașe democrate, invocând infracționalitatea ridicată

Dar piesa de rezistență, lovitura de grație dată de Cantrell a avut loc săptămâna trecută într-un tribunal pentru minori.

Într-o acțiune de senzație, Cantrell și-a făcut apariția pentru a sta alături de familia unui hoț de mașini care fusese găsit vinovat de jaf de gradul întâi. Puștiul avea 13 ani și fusese implicat în cinci furturi de mașini diferite. Cumva, biroul procurorului districtual a redus acuzațiile de la jaf armat, dar a obținut condamnări.

Și în timp ce victimele, care erau majoritatea (dacă nu toate) femei albe – una chiar studentă la extrem de scumpa Universitate Loyola – își citeau depozițiile, Cantrell le privea din primul rând.

Apoi, judecătorul, un democrat pe nume Renord Darensburg, a pronunțat sentința:

Trei ani, cu suspendare. Fără închisoare pentru furt de mașini și pentru amenințarea unor femei cu armă de foc.

Arată ca o declarație de război, sau cel puțin așa o consideră cei din suburbii. Au existat voci care au cerut anularea de către legislativul de stat a statutului autonom al orașului New Orleans, intervenția poliției statale în oraș pentru a-l readuce sub control și alte acțiuni.

Desigur, nimeni nu poate face mare lucru în privința primarului LaToya Cantrell. Utilizarea eșecul guvernamental pe post de armă are un succes atât de răsunător în New Orleans încât, în ciuda decăderii orașului într-un mod atât de major încât până și James Carville, vechiul democrat discreditat, căruia i s-a acordat statutul de mascotă politică neoficială, s-a plâns recent de starea sa proastă, Cantrell nu a avut niciun opozant serios la alegerile de anul trecut.

Ea și-a menținut funcția cu aproximativ 65% din voturi împotriva unor contracandidați nesemnificativi.

Electoratul din New Orleans s-a degradat atât de mult în urma „exodului albilor“ – denumire greșită, deoarece clasa de mijloc de culoare a fugit din Orleans Parish la fel de repede ca cea albă – încât orașul nu mai este capabil să aleagă pe cineva mai bun decât LaToya Cantrell.

Iar în spatele lui Cantrell stă o colecție de organizații nonprofit de stânga finanțate de George Soros și de rețeaua sa.

Aceste organizații nonprofit au acaparat complet alegătorii săraci din Orleans Parish, într-o asemenea măsură încât fiecare instituție din sectorul public al orașului a picat în mrejele unei agende neocomuniste, axate pe rasă, interesată mai mult de a elimina tunurile din Washington Artillery Park decât de a elimina hoții de mașini de pe străzi.

Orașul este acum un teritoriu inamic pentru americanii care respectă legea. Este iremediabil pierdut. Este un exemplu de ceea ce poate face strategia WGF. Iar Cantrell este avatarul acestui declin.

New Orleans era denumit cândva Orașul Căruia Nu-i Pasă de Nimic. Dar în prezent, nu mai există niciun motiv să ne pese nouă de acest oraș.

Asta au realizat actualii democrați urbani. Și nu doar în New Orleans.

Traducere și adaptare
Tribuna.US