ADF Ambassadors Journal: Povestea unui artist creștin român încarcerat

Povestea unui artist creștin român încarcerat Read the full story in English here: The Story of an Imprisoned Romanian Christian Artist Am cit

Povestea unui artist creștin român încarcerat

Read the full story in English here: The Story of an Imprisoned Romanian Christian Artist

Am citit mult despre cele două artiste din Arizona, Joanna Duka și Breanna Koski, proprietare ale Brush & Nib Studio , și despre ceea ce au îndurat timp de aproape trei ani doar pentru că au vrut să trăiască și să lucreze în conformitate cu convingerile lor religioase. Ele au contestat o lege din Phoenix care le amenință cu amenzi uriașe și chiar închisoare dacă refuză să își folosească talentele artistice pentru a sărbători evenimente care le încalcă credința.

Când le-am auzit poveștile mi-am dat seama că libertatea căutată de Joanna și Breanna nu le avantajează doar pe ele, ci și pe toți artiștii creștini din generația de astăzi și din generațiile viitoare în țara libertății.

Importanța acestei libertăți nu poate fi subestimată!

După ce am auzit povestea Joannei și a Breannei, nu am putut să nu mă gândesc la atrocitățile comise de comuniști în România și în alte părți ale țărilor est-europene de influență sovietică. Milioane de oameni au fost închiși, torturați, mutilați și chiar uciși, pentru că au refuzat să accepte propaganda atee și să renunțe la credința lor.

Crescând în România comunistă

M-am născut și am crescut în România comunistă, sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Din cauza maltratării și persecuției pentru credința noastră creștină, eu și părinții mei am părăsit țara în vara anului 1984 ca refugiați politici și am venit în Statele Unite.

Trei ani mai târziu, în timp ce vizitam o biserică românească din Chicago, am întâlnit o româncă frumoasă, inteligentă și cu un suflet bun, care venise și ea în Statele Unite cu familia ei pentru libertate religioasă. Ne-am căsătorit doar câteva luni mai târziu.

Într-o seară, în timp ce discutam în jurul mesei, am aflat despre bunicul ei matern – un artist creștin care a refuzat să cedeze presiunii autorităților comuniste și a pictat neîncetat versete din Biblie cu desene florale. Picturile sale au însemnat mai mult decât vă puteți imagina, deoarece au apărut într-un moment în care renașterea credinței prin persecuție îi convingea pe creștini să își păstreze ochii pe Isus și pe Cuvântul Său.

Arestat, torturat, condamnat pentru o lucrare de artă religioasă

Într-o noapte întunecată, pe 13 martie 1959 bunicul soției mele, Gheorghe Chișu, a fost ridicat de acasă de Securitate și dus la secția de poliție. El nu a fost numai un pictor foarte talentat și un fost restaurator de icoane bizantine religioase, ci și un litograf îndemânatic și un lider umil al mișcării de renaștere creștină cunoscută sub numele de „Oastea Domnului” în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Nu a contat faptul că era un om pașnic, care nu amenința pe nimeni, care nu încălca niciodată legea, își vedea de treburile lui și era preocupat de îngrijirea familiei sale, de soția lui și de cei cinci copii ai lor – în acea noapte a fost tratat ca unul dintre cei mai mari dușmani ai statului comunist din România.

Casa lor a fost percheziționată pentru a găsi Biblii, cărți cu cântece religioase și literatură creștină. Gheorghe și soția sa au fost bătuți în fața copiilor lor. Fiul cel mare a încercat să pledeze cu autoritățile, dar a fost pălmuit peste față și aruncat de perete.

În următoarele opt luni, Gheorghe a rămas în arest fiind interogat și bătut de numeroase ori. În cele din urmă, procesul său a fost stabilit pentru 19 noiembrie. În ziua procesului său, Gheorghe și alți 39 de lideri creștini au fost condamnați la închisoare pentru șase ani! Toate bunurile și proprietățile personale ale lui Gheorghe au fost confiscate de guvern. În casa în care locuiau ei au fost aduși și alți chiriași ai statului pentru a mări umilința familiei și pedeapsa impusă.

În vara anului 1964, Gheorghe Chișu a fost eliberat din închisoare împreună cu toți frații săi de credință, cu un an mai devreme, pe baza unui decret prezidențial de grațiere emis pentru a-i impresiona pe americani cu „bunăvoința” dictatorului. Greu de recunoscut, fără dinți și subnutrit, Gheorghe s-a întors în sfârșit acasă. Numeroasele sale boli din zilele de detenție au făcut ca restul vieții sale să fie o prelungită suferință de anduranță, însă credința sa a devenit mai puternică știind că Dumnezeu i-a îndeplinit rugăciunile și că își va putea revedea familia. Chiar dacă nu a mai putut picta niciodată, s-a bucurat să vadă răsăritul și apusul soarelui înconjurat de familia sa.

La eliberarea din închisoare a fost forțat să semneze un acord prin care se obliga să nu vorbească niciodată despre anii lui de închisoare și cum și-a trăit zilele închis. Pedeapsa nerespectării acestui acord era anularea grațierii și reînceperea senținței de condamnare de la capăt. Până în ziua de azi, soția mea își amintește de omul liniștit care nu vorbea niciodată despre întemnițarea sa și care nu avea nimic rău de spus despre nimeni; patriarhul familiei care putea fi văzut în rugăciune aproape în fiecare oră, cerându-i lui Dumnezeu har și libertate pentru biserica din România. Din nefericire, el a murit în 1985 înainte ca comunismul să fie răsturnat și Biserica să își recapete libertatea. Astfel, singurii care au vorbit vreodată despre zilele de calvar ale lui Gheorghe Chișu în închisoare au fost colegii săi de detenție, pastorul Richard Wurmbrand – fondatorul Vocii Martirilor, renumitul poet creștin Traian Dorz și renumitul compozitor creștin Nicolae Moldoveanu.

Ce a pricinuit arestarea artistului plastic Gheorghe Chișu?

Activitatea lui de trezire a credinței în sânul mișcării „Oastea Domnului” nu a fost deloc agreată de regimul comunist stalinist instalat în România la terminarea celui de al doilea război mondial. Fiind urmărit în permanență, securitatea i-a venit de hac pentru a-l elimina de pe urma unei lucrări de artă religioase.

„Eu și casa mea vom sluji Domnului.” Iosua 24:15

Imaginea alăturată nu înfățișează doar un tablou litografic și este mai mult decât un verset din Sfânta Scriptură. El reprezintă sacrificiul și martirajul credincioșilor Oastei Domnului din România în anul 1959, pentru care bunicul maternal al soției mele, Gheorghe Chișu din orașul Cluj-Napoca a fost arestat, torturat și în final condamnat primind o sentință de 6 ani de închisoare.

El a fost închis alături de compozitorul Nicolae Moldoveanu, poetul Traian Dorz, pastorul Richard Wurmbrand, Sergiu Grosu (al cărui soție era închisă în alte închisori fiind ultima secretară a lui Iuliu Maniu), și mulți alții. Acest grup de condamnați era format din 40 de creștini influenți “opozanți ai regimului comunist”.

După 5 ani și 3 luni de la arest (4 ani și 7 luni de la condamnare) printr-o amnistie generală a condamnaților politici a fost eliberat condiționat să nu vorbească. A dus cu el în pământ tot ce putea spune. După evenimentele din 1989 alți foști colegi de închisoare au povestit și mărturisit despre credința și statornicia martirului Gheorghe Chișu. Mă rog ca credincioșia și statornicia lui să ne fie imbold tuturor urmașilor săi, peste generații și generații.

Read the full story in English here: The Story of an Imprisoned Romanian Christian Artist

De ce sunt voluntar la ADF

Pe măsură ce am citit despre Joanna și Breanna și am aflat despre cazul lor de la avocații lor și de la personalul ADF, Alliance Defending Freedom (Alianța pentru Apărarea Libertății), am realizat încă o dată de ce m-am alăturat acestei organizații uimitoare ca voluntar:

Nu voi sta cu brațele încrucișate și nu voi privi cum guvernul ne ia libertatea.

Mă gândesc la fiicele mele, ambele binecuvântate cu talente artistice unice – pictorițe și designeri talentați care abia au început să se lanseze în lumea reală și pe piață. Ce se va întâmpla cu ele dacă vor fi forțate vreodată să își folosească talentele pentru un eveniment care le încalcă valorile creștine și convingerile personale?

În această țară, ar trebui să fim liberi să trăim și să lucrăm în concordanță cu credința noastră, fără teama de a fi pedepsiți de guvern.

Joanna și Breanna iau atitudine pentru această libertate. Iar eu sunt mândru să fiu alături de Alliance Defending Freedom în calitate de voluntar în cadrul programului ADF Ambassadors, care apără libertatea pentru aceste femei, pentru mine, pentru fiicele mele și pentru generațiile viitoare.