Alexandru Ciurcu, inventator și publicist

Alexandru N. Ciurcu (1854 – 1922) a fost un inventator şi publicist român, care a experimentat principiul motorului cu reacţie. Într-un secol în care tehnica era abia la început, jurnalistul român Alexandru Ciurcu reuşea să patenteze barca cu motor propulsat de un motor cu reacție. Iniţial proiectul său viza o altă invenţie, însă, în urma unei demonstraţii, el a realizat strămoaşa şalupelor de astăzi, conform adevarul.ro.

S-a născut la data de 29 ianuarie 1854 în Șercaia din comitatul Făgăraș (în actualul județ Brașov). Familia sa provenea din Vechiul Regat fiind nevoită să se refugieze în Transilvania, ca urmare a participării tatălui său Neculai Ciurcu la Revoluția de la 1848. Alexandru Ciurcu a urmat liceul la Braşov, după care şi-a luat licenţa în drept la Universitatea din Viena. În paralel, Alexandru Ciurcu a urmat însă şi cursuri tehnice. După terminarea studiilor universitare, în 1876, revine în țară și se consacră activității de jurnalist, sub îndrumarea lui C. A. Rosetti, la București, unde îi cunoaște pe Eminescu și Caragiale. Începând Războiul de Independență din 1877-1878, devine corespondent de război și pe câmpul de luptă îl cunoaște și se împrietenește cu cel care avea să imortalizez în tablourile sale, binecunoscutele scene de eroism ale ostașilor români la Grivița și Rahova, Nicolae Grigorescu.

Tot în această perioadă de început a activității sale de jurnalist, împreună cu publicistul francez Emile Galli, pune bazele ziarului în limba franceză, L’Orient care mai apoi, va deveni binecunoscuta publicație L’Independence Roumanie, destinată în mod special străinătății. Rolul ei, era acela de a face cunoscută țara noastră în cercurile de cititori de peste hotare. Participă decisiv la fondarea mai multor publicații precum La Bourse, Anuarul României, Le Bossu, Cimpoiul ș.a. În calitatea sa de corespondent de presă, după război, va cunoaște și se va împrieteni cu adevărat, cu ziaristul francez Just Buisson. Acesta era corespondentul unei agenții de presă franceze Havas, la București. Acesta era pasionat, fără rezerve, ca și Alexandru Ciurcu, de tehnică, motiv pentru care se gândesc și concep în 1882, un proiect pentru realizarea unui motor cu reacție (?!). Din păcate, minunata lor inerție nu se poate concretiza, din cauza problemelor pe care Alexandru Ciurcu le are cu guvernul de la București, care era condus de Ion C. Brătianu. Fiind un neobosit militant al drepturilor naționale ale românilor din Ardeal, aflați sub povara nedreptăților la care erau supuși în Imperiul Austro-Ungar, a avut de suferit cumplit și a fost expulzat în 1885 din Regatul României. Se pare că aflase de încheierea alianței militare secrete din 1883, pe care regele Carol I o stabilise cu acesta (cu acordul tacit al lui Ion C. Brătianu).

S-a stabilit la Paris, unde s-a întâlnit cu un prieten al său, Just Buisson (1843-1886), care era de asemenea jurnalist şi fusese corespondentul agenţiei franceze de ştiri Havas la Bucureşti. Pe lângă profesia comună, cei doi prieteni împărtăşeau şi o pasiune comună pentru tehnică. Împreună cu Just Buisson a studiat propulsia aeronavelor mai uşoare decât aerul (dirijabile), precum şi a motoarelor rachetă.

La expoziţia aviatică de la Paris din 1881 fusese prezentat un aerostat propulsat cu ajutorul unui motor electric. Alexandru Ciurcu şi Just Buisson propun ca în locul motorului electric să se utilizeze un motor cu reacţie şi chiar obţin un prim brevet din Franţa prin care se prevede posibilitatea zborului cu reacţie. Pentru a demonstra viabilitatea propunerii lor, cei doi prieteni au proiectat şi construit un motor bazat pe forţa de propulsie generată de combustia unor gaze într-o cameră de combustie de mici proporţii. Motorul consta dintr-un recipient de 2 litri, care avea un orificiu cu diametrul de 3 mm. Prin combustia gazelor presiunea din interiorul recipientului se ridica la 10 – 15 atmosfere.

Alexandru Ciurcu a încercat să-i intereseze pe experţii Minsterului de Război al Franţei cu privire la noua tehnologie. La data de 13 august 1886, cei doi inventatori au experimentat motorul lor pentru prima oară în public montându-l pe o barcă şi navigând pe Sena în contra curentului. Un grup de experţi ai acestui minister au participat la această primă experienţă a motorului. Această experienţă este considerată a fi prima dată când o ambarcaţiune a fost propulsată de un motor cu reacţie.

Un articolul din revista “La Nature” prezintă descrierea experimentului de către Gustave Maurouard, directorul Fabricii de praf de puşcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experienţă:

„Imaginaţi-vă o rachetă pentru artificii montată orizontal, la spatele unui vehicul, de exemplu al unei ambarcaţiuni sau sub nacela unui balon, astfel încât gazul produs prin arderea puternică, dar lentă a încărcăturii de praf exploziv să poată scăpa liber în atmosferă la spatele vehiculului. Imaginaţi-vă acum că această rachetă este montată în interiorul ţevii unui tun, îndreptat şi el spre spatele vehiculului. În momentul aprinderii rachetei, gazul va fi evacuat cu forţă prin gura tunului. Aceasta va produce o reacţie în interior şi un recul al tunului în direcţie opusă celei în care gazele sunt evacuate în partea din spate. Dacă, de exemplu, tunul ar fi montat pe o ambarcaţiune, forţa de recul ar fi transmisă ambarcaţiunii, determinând avansarea acesteia, datorită exclusiv forţei jetului format de gazul evacuat. Ambarcaţiunea înaintează fără a utiliza nici elice, nici roţi cu zbaturi, nici vâsle. Singura diferenţă este că, în locul tunului, inventatorii au utilizat un cilindru în interiorul căruia ard un amestec combustibil brevetat pe care l-au creat şi care poate arde într-un spaţiu închis, producând o cantitate mare de gaz, fără a lăsa reziduuri solide. Cilindrul are un mic orificiu, îndreptat spre partea din spate a vehiculului, având rolul de a controla gazele evacuate din cilindru. Deschiderea orificiului poate fi modificată în timpul funcţionării printr-o vană fluture reglabilă manual, astfel încât să micşoreze sau să mărească deschiderea prin care sunt evacuate gazele. Forţa gazelor evacuate produce un zgomot mare şi ambarcaţiunea se mişcă continuu în sens opus celui în care sunt evacuate gazele. Dispozitivul este de fapt o rachetă care zboară şi care antrenează obiectul de care este ataşată. Inventatorii au reuşit să înainteze pe Sena împotriva curentului pentru o durată de 12 – 15 minute”.

Inventatorii și-au brevetat invenția, obținând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru „Ambarcațiune cu reacție – Motor cu reacție”. Ulterior invenția a fost brevetată și în Germania (Nr. 39964/1886), Regatul Unit (Nr. 8182/1887), Belgia (Nr. 77755/1887), Italia (Nr. 21863/1887) și S.U.A. (1888).

Alexandru Ciurcu şi Just Boisson au construit un al doilea motor mai puternic, cu un recipient mai mare, care urma să mărească presiunea din interiorul cilindrului şi viteza de ieşire a gazelor. Experimentarea acestei noi maşini, la data de 16 decembrie 1886, s-a terminat printr-un dezastru: maşina a exploadat omorându-l pe Just Boisson şi pe un asistent al inventatorilor, care se afla la cârma ambarcaţiunii, iar ambarcaţiunea s-a scufundat. Alexandru Ciurcu, care a reuşit să scape înotând până la mal, a fost acuzat de ucidere din culpă, dar a fost achitat. Marele public nu a considerat că accidentul se datora faptului că cei doi inventatori se jucau cu explozivi puternici. Ciurcu a avut dificultăţi în a explica faptul că motorul se baza pe un principiu fizic complet diferit, cel al forţei de reacţiune provocate de un jet de gaze, nu al unei forţe provocate de o explozie.

Merită consemnat şi că Alexandru Ciurcu s-a asociat cu Emil Sarrau şi Paul Vieille, inventatorul prafului de puşcă alb. De data aceasta, au montat aparatul pe o drezină de cale ferată. Experienţa, efectuată în anul 1888 la Sevran-Livry (lângă Paris) a fost reuşită. Eliminând posibilitatea de a utiliza abur sub înaltă presiune sau aer comprimat, inventatorii s-au concentrat asupra utilizării unui amestec exploziv cu ardere lentă pentru a produce presiunea. Camerele de combustie utilizate erau executate din bronz. Totuşi ideile inventatorilor erau prea avansate pentru posibilităţile tehnologice ale vremurilor: inventatorii căutatau să utilizeze tehnologia maşinilor cu aburi pentru a aplica principiile motoarelor cu reacţie. Greutatea motoarelor este probabil elementul care a determinat oprirea experienţelor. În plus, pericolul de explozie nu putea fi eliminat. A fost nevoie de jumătate de secol până la realizarea în anul 1943 a primelor motoare cu reacţie practic utilizabile. În anul 1889, la Paris, a organizat primul pavilion românesc în cadrul unei expoziţii universale.

În anul 1890, Alexandru Ciurcu a părăsit Parisul şi s-a întors la Bucureşti. Aici şi-a reluat fosta profesie, fiind numit ca director al ziarului “Timpul” (1890-1900). El şi-a continuat activitatea publicistică şi mai târziu, lucrând pentru diferite ziare. A deţinut funcţia de preşedinte al Sindicatului ziariştilor. De tehnică nu s-a mai ocupat niciodată. Alexandru Ciurcu a murit la data de 22 ianuarie 1922 în Bucureşti.

Dorin Nădrău
Tribuna.US