ANALIZĂ | A fost sau nu o revoltă în Rusia?

„Când te ridici împotriva unui rege, trebuie să-l ucizi“, spunea Ralph Waldo Emerson. Dar dacă „regele“ împotriva căruia era îndreptat atacul ciudatei revolte din Rusia din weekend nu era de fapt dictatorul rus Vladimir Putin?, analizează Stephen Green pentru PJ Media.

Șeful mercenarilor Wagner – și cândva „bucătarul lui Putin“ – Evgheni Prigojin a condus timp de aproximativ 24 de ore tensionate, vineri și sâmbătă, ceea ce părea a fi o tentativă de lovitură de stat.

Armata sa de mercenari formată din militari bine antrenați, infractori și condamnați a preluat controlul asupra orașului Rostov pe Don și asupra sediului central al Southern Military District fără prea multă opoziție. O altă coloană de soldați Wagner a ajuns cam la fel de aproape de Moscova ca și armatele lui Hitler în iarna anului 1941, înainte de a li se ordona să se retragă.

Cerința lui Prigojin a fost demiterea ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu, și a altor lideri de rang înalt ai unui „clan oligarhic“ pe motiv că l-ar fi indus în eroare pe Putin și națiunea cu privire la război. Întrucât Prigojin nu a cerut nicio clipă înlăturarea lui Putin, ci s-a concentrat asupra conducerii militare, ar fi mai corect să numim incidentul mai degrabă o răzmeriță decât o tentativă de lovitură de stat.

„Toți acești ticăloși ar trebui să fie trimiși pe front desculți, doar cu o mitralieră“, a declarat Prigojin despre liderii militari ai Rusiei în octombrie anul trecut.

Cu toate acestea, Institute for the Study of War scria, când revolta era abia la început, că „Prigojn s-ar putea să-și fi făcut niște calcule extrem de greșite“.

Șoigu și Putin au reușit amândoi să-și păstreze funcțiile, membrii Grupului Wagner vor fi integrați în armata rusă, iar Prigojin pare să fi fost exilat în Belarus, așadar asta înseamnă că într-adevăr a făcut „niște calcule foarte greșite“, nu?

Poate că da, poate că nu.

Citește și Putin este ținta Occidentului în războiul din Ucraina – dar nu așa cum cred apărătorii invaziei rusești

Nu îmi este necunoscută rivalitatea dintre Prigojin și Putin. În noiembrie, când Prigojin a înființat „structuri militare paralele în regiunile Belgorod și Kursk“, am precizat că „se pare că prinde tot mai multă putere o armată privată condusă de un om care-și are propria agendă“ și i-am sugerat lui Putin să „doarmă liniștit“. Opt luni mai târziu, o coloană blindată se îndrepta spre Moscova, chiar dacă pentru scurt timp.

La începutul acestei luni, după ce au trupele Wagner au fost retrase de pe frontul din Ucraina, Prigojin a primit ordin să înceapă să integreze unitățile Wagner în armata rusă – o inițiativă căreia i s-a opus. El și grupul său au fost considerați, pe bună dreptate, o potențială amenințare la adresa Moscovei, iar integrarea reprezenta soluția lui Putin pentru a elimina pericolul.

Poate că răzvrătirea eșuată a lui Prigojin a fost nu atât o eroare majoră de calcul, ci mai degrabă o ultimă încercare de a salva tot ce se putea din Wagner – și propria piele.

Analistul militar Rob Lee (unul dintre cei mai buni) menționa la primele ore ale dimineții de luni că „Încă nu este clar care sunt termenii reali ai acordului la care Prigojin a ajuns cu Kremlinul“.

Ceea ce știm este că Putin însuși a calificat revolta drept „trădare“ și a promis că va lua „măsuri dure“ pentru a o înăbuși. Nu e nevoie să cercetezi prea adânc în istoria Rusiei pentru a ști că pedeapsa pentru trădare este moartea.

Faptul că Prigojin a supraviețuit îl face pe Putin să pară slab, deși, ca să spunem lucrurilor pe nume, Prigojin va trebui să-și angajeze pe cineva care să-i deguste mâncarea și să evite clădirile cu mai multe etaje atâta timp cât va dori să continue să trăiască.

Moscova a încercat de luni de zile să îi dea la o parte pe Prigojin și Grupul Wagner. În prezent, chiar și după o răzvrătire jenantă, Prigojin este încă în viață. Dar dacă Prigojin însuși este regele atacat, dar care a supraviețuit? În momentul de față, abia dacă ne dăm seama ce nu știm. Dar poate cea mai mare necunoscută dintre toate este motivul pentru care Prigojin a renunțat exact când părea că este pe punctul să triumfe.

Putem doar să facem presupuneri, dar, dintre toate ipotezele nebunești pe care le-am auzit la știri și pe internet, aceasta este cu siguranță cea mai interesantă:

„Faptul că Prigojin a obținut controlul asupra depozitului nuclear Voronezh-45 din Rusia poate fi unul din lucrurile care explică decizia sa de ‘a pune capăt’ brusc și în mod bizar loviturii de stat care reușea spectaculos. Am încercat să-mi dau seama cum și-ar putea asigura Prigojin propria supraviețuire după așa ceva. Posibil ca acesta să fie răspunsul. Se prea poate ca Moscova să nu fi fost niciodată destinația lui finală. Ci Voronezh-45. Odată ce a pus mâna pe armele nucleare, a pus capăt operațiunilor pentru că toate obiectivele fuseseră îndeplinite“.

Oare un fost servitor al Kremlinului pe nume Evgheni Prigojin, care a ajuns cumva să dețină propria armată privată, este în prezent o putere nucleară? E o idee atât de nebunească încât mă feresc și să o gândesc, și totuși iată că există posibilitatea.

Tribuna.US