ANALIZĂ | Este biologia insensibilă față de persoanele LGBT?

Foto: Photoholgic/Unsplash

Mediul academic este infectat de virusul absurdului, analizează pentru Illinois Family Institute.

Teologia, filozofia, artele și științele sociale au fost toate infiltrate de ideologii care neagă adevărul și care, pornind de la afirmații aparent nevinovate, se transformă în cele din urmă în negarea unora dintre cele mai fundamentale și obiectiv verificabile adevăruri cunoscute de om.

Și, deși una este să cadă artele și științele umaniste pradă erorilor din zilele noastre, este extrem de șocant atunci când și științele „riguroase“ încep să se clatine.

Iată opinia mea legat de un articol scris de Sarah Eddy despre „cursurile de biologie incluzive din punct de vedere al genului“, publicat în Illinois Eagle la sfârșitul lunii trecute.

Eddy încearcă să demonstreze „realitatea științifică“ că sexul este un spectru. Ea susține apoi că orele de biologie ar trebui să fie mai incluzive și să nu predea „idei prea simpliste despre sex și gen“.

Doamna Eddy își începe argumentația într-un mod destul de confuz:

„În natură, vedem o diversitate uriașă în ceea ce privește modul în care sunt configurate sexele în funcție de regn. De exemplu, sexul unor organisme este stabilit în funcție de mărimea gameților lor, a spermatozoizilor sau a ovulelor.

Unele specii produc ambii gameți în același corp. Unele își schimbă ceea ce produc – spermatozoizi sau ovule – pe parcursul vieții lor. Altele, din punct de vedere tehnic, nu au deloc un sex“.

Eddy începe prin a scoate în evidență ceva care nu are nicio legătură cu sexul uman. Este adevărat că alte organisme produc ambele tipuri de gameți într-un singur corp, sau își schimbă tipul pe care îl produc în timp, sau nici măcar nu au un sex – dar aceste „alte organisme“ nu sunt ființe umane!

Cred că atât eu, cât și doamna Eddy putem cădea de acord că ar trebui să predăm biologia fiecărui organism într-un mod care să reflecte ceea ce este valabil pentru organismul respectiv.

Din punctul meu de vedere, asta înseamnă că sunt întru totul de acord cu doamna Eddy că – în lipsa unor defecte genetice – fiecare vierme de pământ are atât celule masculine, cât și celule reproductive.

Pentru doamna Eddy, asta înseamnă că ar trebui să fie întru totul de acord cu mine că – în lipsa unor defecte genetice – fiecare ființă umană are doar una dintre cele două.

A insinua că sexul uman nu este binar invocând biologia organismelor non-umane echivalează oarecum cu a afirma că nu toți oamenii trebuie să aibă sângele cald, deoarece șopârlele au sânge rece.

Biologia umană înseamnă exact asta: biologia ființelor umane.

Citește și Un biolog renumit confirmă: „Există doar două sexe“

Dar, ca să fim corecți, doamna Eddy încearcă apoi să dovedească – pe baza biologiei umane – că sexul nu este binar:

„La oameni, sexul este, de fapt, un amalgam compus din mai multe caracteristici, care includ tipul de gameți pe care o persoană îi produce, precum și anatomia sistemului reproducător, nivelul de hormoni și caracteristicile sexuale secundare, cum ar fi creșterea părului și forma pieptului. Aceste trăsături sunt determinate nu doar de câteva gene de pe cromozomii X și Y, ci și de o multitudine de gene de pe alți cromozomi, precum și de mediul de dezvoltare“.

Am scris mai multe articole în trecut în care am avertizat împotriva pericolului reprezentat de jocurile de cuvinte și nici acesta nu face excepție.

Afirmația „sexul este un amalgam de caracteristici“ face să sune ca și cum aceste caracteristici ar fi toate independente unele de altele și adunate împreună în combinații aleatorii în ființele umane.

Dar o scurtă trecere în revistă a unui manual de anatomie și fiziologie umană arată că un set de hormoni – testosteronul și estrogenul – determină formarea atât a caracteristicilor sexuale primare (organele genitale), cât și a caracteristicilor sexuale secundare (cum ar fi vocea, dezvoltarea și distribuția mușchilor, forma oaselor și creșterea părului).

Multe dintre diferitele trăsături care se manifestă ca fiind caracteristici sexuale sunt, de fapt, coordonate în mod remarcabil de hormonii din organism și sunt departe de a fi un „amalgam“ de caracteristici.

Doamna Eddy susține că „atunci când mai multe gene contribuie la o caracteristică, aceasta apare ca un continuum“.

…Doar că sexul nici măcar nu apare ca un continuum. Marea majoritate a oamenilor sunt în mod clar bărbați sau femei, deoarece propriii hormoni le dictează caracteristicile fizice ce-i fac să se încadreze într-una din cele două categorii clar diferențiate: bărbați și femei.

Or, doamna Eddy încearcă să dovedească acest continuum făcând referire la minuscula populație de persoane intersexuale, cele care nu au setul complet de cromozomi sau organe genitale care să corespundă perfect cu ceea ce corespunde în mod normal celor două categorii.

Dar a aduce în discuție defectele genetice pentru a dovedi existența unui continuum sexual este ca și cum ai aduce în discuție copiii născuți cu anomalii congenitale ale membrelor (un braț parțial format, de exemplu) pentru a dovedi că și membrele au un continuum de forme și dimensiuni.

Anomaliile genetice sexuale – la fel ca toate celelalte anomalii genetice – sunt excepția în raport cu principiile de bază ale anatomiei și fiziologiei umane și nu schimbă regula.

În ultimul rând, nu numai că observațiile științifice ale d-nei Eddy sunt eronate, ci se bazează pe ele și pentru a susține o viziune distorsionată asupra modului în care ar trebui să se predea orele de știință în școli.

„Eu și colegii mei am descoperit efecte similare la studenții de la facultate: Studenții transgender și nonbinari au raportat că se simt izolați și inconfortabil la cursurile de biologie care prezintă sexul și genul ca fiind exclusiv binare.

Ei au simțit că nu pot forma relații cu profesorii sau colegii lor, iar această lipsă a unei rețele personale de susținere i-a împiedicat să solicite scrisori de recomandare sau să se implice în cercetare.

Unii au renunțat la STEM, iar mulți alții au luat în considerare acest lucru.“

Sunt de acord cu opinia doamnei Eddy că dacă, prin conținutul unui curs, un elev este mai puțin interesat de această materie, atunci probabil că ceva nu este în regulă. Înseamnă că există un conflict între conținutul predat și doleanțele elevului.

Așadar, care ar trebui să cedeze?

De aici încolo nu mai sunt de acord cu doamna Eddy – concluzia ei că materialul predat este de vină și trebuie modificat pentru a răspunde dorințelor elevului.

Mai degrabă, dacă acel conținut predat este adevărat – și din punct de vedere biologic, este – atunci o educație bună îl va influența pe elev să își schimbe dorințele pentru a se alinia cu adevărul.

Eddy comite o eroare fatală încercând să adapteze realitatea la elev.

Educația a însemnat întotdeauna conformarea elevului la realitate.

Ori de câte ori învățăm un elev că 2+2 egal 4 în loc de 5 (chiar dacă nu vrea el să fie așa), ori de câte ori învățăm un elev că George Washington a fost primul președinte al Statelor Unite (chiar dacă el crede că a fost primul țar al Rusiei) și ori de câte ori învățăm un elev că sexul uman este binar în loc să fie bazat pe un continuum (chiar dacă el simte altfel), îndeplinim adevăratul rol al educației: „contrazicând minciunile și susținând adevărul în mintea elevului“.

Adevăratul rol al educației este instruirea, nu afirmarea.

Este trist să vezi cum chiar și „științele exacte“  sunt sacrificate pe altarul ideologiei.

Dar cred că cei mai perspicace dintre noi ar fi putut să prevadă acest lucru cu mult timp în urmă.

Tot adevărul obiectiv – fie că este vorba de științele sociale „ușoare“ sau de biologia „riguroasă“ – este adevărul lui Dumnezeu, iar atunci când permitem ideologiei să păteze chiar și pe cel mai „slab“ dintre adevărurile lui Dumnezeu, pregătim calea ca ideologia să le corupă și pe cele mai „riguroase“.

Să ne rugăm ca lumea întreagă să recunoască faptul că, atunci când preferințele noastre se ciocnesc cu realitatea, realitatea trebuie să prevaleze și mofturile noastre trebuie să dispară.

Tribuna.US