Legendele românilor au fost din todeauna un important izvor de inspirație pentru numeroși condeieri. Cronicari, poeți, călători, scriitori le-au cules
Legendele românilor au fost din todeauna un important izvor de inspirație pentru numeroși condeieri. Cronicari, poeți, călători, scriitori le-au cules în trecut. Creangă, Eminescu, Alecsandri,
Bolintineanu, Anton Pann, iar mai apoi, Petre Ispirescu, Grigore Leșe, Coșbuc si Goga, ne-au dăruit basmele copilăriei, baladele, pastelurile, cântecele de haiducie, dezvăluind fascinante personaje de legendă din istoria și cultura noastră. Folclorul românesc cuprinde o abundentă varietate de cântece de haiducie, legende istorice, învățături, fabule, hore, balade si doine.
Șlagăr de un imens succes al formației timișorene „Phoenix” chiar din anul lansării (1974), „Andrii Popa” valorifică o frumoasă baladă a lui Vasile Alecsandri, scrisă de acesta în 1843 la Târgu Ocna, în care se povestește despre un hoț care fusese popă, fiind urmărit șapte ani de poteră și ucis abia în anul 1818 de unchiul poetului, Mihai Cozoni, la Valea Seacă, din goana calului, după o luptă cruntă de câteva ore:
„Acest hoț a cutreierat țara șepte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo potiră. La anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poroncă domnească ca să puie mâna pe acel hoț vestit. Deci, întâlnindu-l la Valea-Seacă, l-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore.
La 1821, când a izbucnit revoluția grecească, Mihai Cozoni, a cărui suflet măreț se aprindea lesne la glasul libertăței și a vitejiei, s-a înrolat în armia lui Ipsilanti cu rang de sutaș (ekatondas), și la crunta bătălie a grecilor cu turcii în Valahia, la Drăgășani, a rămas pe câmpul războiului, după ce făcuse mari și minunate vitejii”.
Biografia lui Andrii Popa (sau Andrei Popa) este una captivantă. Haiduc originar din Seaca, județul Olt, el se alătură lui Iancu Jianu și atacă Vidinul și Plevna. Ceata lui avea sarcina să recupereze din seraiul pașalei și din seraiul vânzătorilor de cadâne cele câteva zeci de fete furate de turci. Numai că Andrii Popa nu se poate hotărî și încarcă toate cadânele găsite, peste 500, în mai multe căruțe și le trece Dunărea în Oltenia. Aici, fetelor pământului le dă drumul la casele lor, apoi le vinde pe celelalte ca neveste la oameni. Erau frumoase și supuse așa că aveau destulă căutare. Prețurile depindeau de mușteriu, de la prețuri mai mult simbolice, o șa, o armă, până la sume bune de bani. Trece chiar munții în Transilvania cu peste o sută de cadâne, care îi rămăseseră, și le vinde și pe ele ca neveste în satele de munte locuite de români. După 3-4 ani, un velpașa și oameni ai domniei vin să caute cadânele, promițând că vor fi libere să plece unde vor, dar cele câteva zeci pe care reușesc să le afle din vorbă în vorbă refuză să plece. Aveau de acum copii, familii, deveniseră țărănci.
Tot despre Andrei Popa se spune că este întemeietorul satului Palilula, ce poartă numele unei localități din Bulgaria, un sat în preajma Craiovei ascuns privirilor de o vale săpată de ploi probabil, chiar în vârful unui deal, o forma ciudată de relief. Dealul este ascuns privirilor din două părți de păduri, iar în părțile libere, valea este ascunsă de creasta dealului. Se zice că Andrii Popa și-a ales câteva cadâne și a trăit mult timp ascuns acolo împreună cu tovarășii săi. Nu ieșea decât să haiducească vara când fântâna seca pe perioadă de secetă. Fântânile sunt și azi o problemă la Palilula, datorită apei freatice care este la o adâncime foarte mare. Se mai spune că satul întemeiat de el nu a fost găsit niciodată de potere, nici de turci, nici măcar de nemți în Primul Război Mondial, când au ocupat Craiova. Se crede că satul beneficiază de protecție divină, cel puțin așa spun localnicii.
Andrii Popa rămâne în imaginarul tradițional românesc un personaj legendar, fixat în tipologia eroului popular și baladesc cu fapte eroice care ating dimensiunile irealului si ale fantasticului.
Dorin Nădrău
Tribuna.US
COMMENTS