În urmă cu 77 de ani, pe 6 iunie 1944, un sfert de milion de soldați ai Alianței au luat cu asalt plajele din Normandia pentru a începe lunga și sânge
În urmă cu 77 de ani, pe 6 iunie 1944, un sfert de milion de soldați ai Alianței au luat cu asalt plajele din Normandia pentru a începe lunga și sângeroasa campanie de recuperare a Europei din mâinile naziștilor.
A fost o remarcabilă performanță logistică, și pentru perioada respectivă și pentru prezent. Peste 566.000 de tone de provizii au fost transportate peste Canalul Mânecii în primele 27 de zile de la debarcare, aprovizionând un milion de bărbați care au participat apoi la etapele inițiale ale campaniei din Normandia, analizează Rick Moran într-un articol PJ Media.
Soarta războiului s-a decis acolo, pe plajele din Normandia, imediat după zorii zilei de 6 iunie. În timp ce unele dintre trupele britanice și canadiene au reușit să debarce și să înceapă să se deplaseze spre interiorul țării până la jumătatea dimineții, americanii de pe plaja Omaha au fost secerați de mitralierele germane într-un ritm înfricoșător.
Cu marea în spate, cei câțiva americani care au reușit să scape nevătămați erau luați în vizor de lunetiștii germani sau spulberați de mortierele nemțești. Nu existau ordine, nici indicații de la baza de comandă, doar bărbați a căror națiune îi pregătise să improvizeze.
Și asta au și făcut. Grupuri mici au început să atace cazematele nemțești din care se trăgea asupra plajei. Le-au urmat și alți exemplul. Încet, cu greu, trupele de pe plaja Omaha au început să elimine rezistența germană. Faptul că au reușit, în cele din urmă, nu a fost un motiv de sărbătoare. Știau că va avea loc o altă bătălie, și încă una, și multe altele, înainte de a putea pleca acasă.
Veteranilor din acea luptă nu le place să vorbească prea mult despre subiect. Nu au acceptat niciodată eticheta de „erou“ pe care toată lumea vrea să le-o pună. Preferă să spună că cei care nu s-au mai întors acasă sunt adevărații eroi.
Serviciile comemorative au fost întrerupte anul acesta. Chiar și în Normandia, s-a ținut doar o mică slujbă de pomenire. Pandemia încă face victime în Franța, iar autoritățile au refuzat cu reticență accesul vizitatorilor.
Dar americanul Charles Shay, în vârstă de 96 de ani, a luat parte la unul din serviciile comemorative franceze. Shay locuiește în Normandia și a fost singurul participant la serviciul de comemorare a operațiunii D-Day în cimitirul din Carentan.
Potrivit Associated Press:
„Sub un soare arzător, nativul american Penobscot, în vârstă de 96 de ani, din Indian Island, Maine, a stat în picioare în timp ce imnurile țărilor aliate au fost cântate în fața monumentului ce comemora asaltul de la Carentan, care le-a permis aliaților să creeze un front comun, unind plaja Utah din apropiere cu plaja Omaha.
Shay și-a exprimat regretul că pandemia ‘întrerupe totul’. Probabil va fi singurul veteran prezent la ceremonia de aniversare de la Cimitirul American din Normandia din Colleville-sur-Mer.“
Se estimează că doar aproximativ 2.500 de supraviețuitori ai asaltului D-Day sunt încă în viață. Își va mai aminti cineva de ei și de faptele lor după ce trec și ei în neființă?
„În Franța, oamenii care își amintesc de acești bărbați i-au avut mereu în suflet“, a spus Shay. „Și își amintesc ce au făcut pentru ei. Nu cred că francezii vor uita vreodată“.
Este greu să uităm cum cuvântul „curaj“ a prins viață în acea zi. Pe toată coasta Normandiei, tinerii au realizat acte incredibile de curaj. Uneori, acestea au fost ultimele din viața lor. Uneori au acționat pentru a salva un prieten. Dar acele acte de curaj dovedeau ceva puternic și bun la acei tineri americani.
Citește și Rugăciunea lui Roosevelt din Ziua Debarcării în Normandia încă mai rezonează și astăzi
În ziua de azi, „curajul“ este definit diferit, așa cum am explicat în urmă cu 15 aniversări D-Day.
„Prea des, folosim acest cuvânt într-un mod comun și ușuratic. O vedetă de film de la Hollywood are ‘curaj’ pentru că a dezvăluit lumii că este dependentă de droguri. Un comediant are ‘curaj’ pentru că l-a luat în râs pe președintele Statelor Unite. Un regizor are ‘curaj’ pentru că a câștigat milioane de dolari din realizarea unui ‘documentar’ care arată complicitatea guvernului SUA la crima în masă din 11 septembrie.
Astfel că, în loc să fie un cuvânt cu semnificație de nedescris, dincolo de simpla sa definiție, ‘curaj’ a devenit un epitet de auto-măgulire, o expresie goală a promisiunii deșarte și lipsei de sinceritate. Astăzi, furnizorii de mituri și formatorii de opinii folosesc cuvântul pentru a ne spune nouă celorlalți pe cine să admirăm și ce să respectăm. Curajul nu mai presupune sacrificiu sau disponibilitatea de a da totul pentru o cauză mai mare decât sine. În schimb, curajul definește dorințele egoiste și ego-urile surescitate ale unei ideologii care vede în cuvânt mai mult ironie decât venerație.“
Bărbații de pe Omaha Beach au dat viață cuvântului „curaj“. Deși cei mai mulți dintre ei au dispărut, exemplul lor ar trebui să ne inspire să trecem dincolo de noi înșine și să susținem ceva mai măreț decât lucrurile banale. Poate că ei au fost niște bărbați de rând. Dar au făcut fapte extraordinare și ar trebui să ne amintim mereu de ei din cauza aceasta.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS