Atacul Partidului Democrat asupra normelor Senatului se intensifică

Democrații din Senat continuă să elimine regulile Senatului într-un efort de a adopta cât mai mult din agenda președintelui Joe Biden. În februarie, ei au aprobat un proiect de cheltuieli de 1,9 trilioane de dolari folosind procesul de reconciliere a bugetului – o procedură rapidă, la care filibuster-ul nu se aplică.

Acum, în baza unei opinii recente emise de expertul parlamentar al Senatului, democrații ar putea avea ocazia să facă acest lucru din nou, și din nou și din nou, analizează TheFederalist.  

Mai degrabă decât să răstoarne filibusterul legislativ, un proces de reconciliere nelimitat și pe perioadă nedeterminată, îl ocolește pur și simplu complet. Și, deși este supusă în continuare unor parametri bugetari stricți, o astfel de acțiune ar putea permite democraților din Senat să modifice dramatic legea federală – fără contribuția care ar fi necesară în mod normal din partea omologilor republicani.

În fiecare an fiscal, Congresul are obligația de a aproba un buget care stabilește un plafon general pentru cheltuielile discreționare pe care Congresul le poate adopta în acel an. Bugetul poate conține „instrucțiuni de reconciliere“, care direcționează comisiile congresionale selectate să aducă modificări legislației actuale pentru a reduce sau crește cheltuielile sau veniturile.

Acest pachet de reconciliere este adoptat ulterior ca proiect de lege de sine stătător prin intermediul unui proces privilegiat, care limitează dezbaterile și interzice astfel demersul filibuster-ului. Deoarece este o procedură în care filibuster-ul nu poate fi utilizat, nu sunt necesare 60 de voturi. Se aprobă pur și simplu prin obținerea unui vot majoritar.

Conform Congressional Budget Act (CBA), o rezoluție bugetară unică poate produce până la trei legi de reconciliere: una care vizează cheltuielile, alta veniturile și, în cele din urmă, una care abordează limita de îndatorare. Fondul fiecărei legi trebuie să fie păstrat în parametrii stricți ai CBA – de exemplu, dispozițiile trebuie să fie în mare parte bugetare și nu pot crește impactul deficitului dincolo de intervalul bugetar pe 10 ani, printre alte criterii.

Aceasta se datorează în parte modului în care e conceput. Deoarece reconcilierea este privilegiată – adică nu este supusă filibuster-ului sau altor obstacole pe care senatorii le pot folosi pentru a întârzia sau modifica procesul de adoptare în Senat – fostul senator Robert Byrd, D-W.Va., autorul majorității restricțiilor privind reconcilierea (denumite acum regula Byrd), a dorit să prevină abuzarea procesului de reconciliere prin elemente nebugetare.

Citește și Biden planifică prima creștere majoră a impozitelor din ultimii 30 de ani

Cu toate acestea, democrații din Senat și-au exprimat clar intenția de a eroda cât mai multe limite în privința procesului de reconciliere. Din păcate, se pare că au eliminat cu succes primul obstacol în acest sens, convingându-l pe expertul parlamentar al Senatului că pot începe un proces de reconciliere complet nou – chiar și mai multe – în același an fiscal.

Conform interpretării existente, democrații din Senat ar avea probabil șanse foarte mici să se ocupe de un al doilea pachet substanțial de reconciliere în acest an fiscal, deoarece primul lor pachet de 1,9 trilioane de dolari a afectat atât cheltuielile, cât și veniturile. Deși legislația actuală permite modificarea și reconcilierea bugetului existent, precedentul anterior al Senatului sugerează că acele proiecte de lege de reconciliere au fost adaptate într-o manieră foarte strictă.

În 1977, singura dată când Camera și Senatul au fost de acord cu o a treia rezoluție bugetară în decursul unui an fiscal, aceasta a fost făcută exclusiv pentru a permite anularea bruscă de către administrația Carter a unei porțiuni de reducere a impozitului pe venit dintr-un proiect de lege de stimulare propus. În aprilie 1977, când a vorbit în fața House Rules Committee, președintele de atunci al Comitetului pentru bugetul Camerei, Robert Giaimo, D-Conn. a menționat caracterul restrâns al proiectului de lege de reconciliere:

„Nu vrem să ne atingem de nimic altceva și nu pot să subliniez asta îndeajuns, deoarece nu dorim să redeschidem întregul buget pentru anul fiscal 1977. Nu considerăm că așa ceva ar fi un lucru înțelept.“

Senatorii au fost mai puțin politicoși. Senatorul Henry Bellmon, R-Okla., a declarat oficialilor lui Carter de la Casa Albă că conținutul celei de-a treia rezoluții bugetare a făcut de rușine procesul bugetar. Președintele Consiliului bugetar al Senatului, senatorul Edmund Muskie, D-Maine, a numit respectiva măsură „o lovitură gravă la adresa procesului bugetar al Congresului“.

Ulterior, Muskie a specificat clar că, deși a fost de acord cu regret cu privire la necesitatea de a adopta schimbarea de politică a lui Carter, rezoluția bugetară revizuită nu era tipul de acțiune care să se aplice în mod obișnuit. Când Senatul a început dezbaterea, Muskie a menționat:

„Comisia pentru buget prezintă acum această a treia rezoluție bugetară din cauza condițiilor economice grave cu care se confruntă țara … Dar comisia dorește să sublinieze faptul că rezoluțiile suplimentare ar trebui să fie excepția și nu regula“.

Repetarea Reconcilierii

Înțelept sau nu, se pare că democrații din Senat ar putea avea ocazia să redeschidă întregul buget pentru anul fiscal 2021 de câte ori doresc – răsturnând calculele lui Muskie și făcând din rezoluțiile suplimentare o regulă, mai degrabă decât o excepție.

Expertul parlamentar al Senatului ar fi fost de acord cu argumentele care ar permite democraților din Senat să își modifice bugetul ori de câte ori consideră necesar în cursul anului fiscal, iar în urma acestor revizuiri să adopte noi proiecte de lege de reconciliere care ocolesc filibuster-ul.

Ceea ce sună ca o modificare relativ minoră a procedurilor obscure de operare ale Senatului s-ar putea dovedi, în practică, destul de dramatică. Proiectele de legi de reconciliere au fost folosite în trecut pentru a adopta legislații cu consecințe imense, inclusiv crearea COBRA, care permite foștilor angajați să rămână pe asigurările de sănătate ale angajatorului anterior, reforma asistenței sociale din 1996 care a înlocuit plățile în numerar cu subvenții către state cu scop nespecificat, crearea State Children’s Health Plan și adoptarea reducerilor de impozitare din 2001 ale lui Bush.

În 2010, reconcilierea a fost utilizată pentru a implementa a doua jumătate a planului Obamacare, într-un proiect de lege care naționaliza și sectorul împrumuturilor financiare pentru studii.

Deși înainte Senatul era limitat la utilizarea reconcilierii o singură dată în fiecare an fiscal, opinia expertului parlamentar pare să le dea democraților dreptul la oricâte mușcături doresc din măr. Democrații sunt încă restricționați de parametrii regulii Byrd, dar numai în măsura în care aceste restricții nu pot fi subminate creativ.

De exemplu, salariul minim de 15 $/oră care nu a putut fi procesat în mecanismul de reconciliere din februarie ar putea fi transformat în penalități fiscale pentru acele întreprinderi care nu se conformează – așa cum au propus deja senatorul Ron Wyden, D-Ore și senatorul Bernie Sanders, I -Vt.

Probabil că democrații vor încerca, de asemenea, să adopte părți din proiectul de lege de 2 trilioane de dolari propus de Biden privind infrastructura, precum și beneficiile în avans și, probabil, și modificarea statutului pentru imigranții ilegali.

Cu toate că la prima vedere, astfel de dispoziții nu par conforme cu prevederile regulii Byrd, parametrii, ca multe alte lucruri din Senat, depind de interpretare. Așa cum democrații l-au convins pe expertul parlamentar al Senatului că proiectele de lege de reconciliere repetate, cu totul noi, erau nelimitate ca număr în decursul unui an fiscal, democrații Senatului îl vor presa fără îndoială pe acesta să fie de acord cu interpretări extinse ale Regulii Byrd, care să includă prioritățile lor.

Citește și Stânga își consolidează puterea din Washington eliminând Federalismul

Oportunități pentru republicani

O strategie legislativă de repetare a reconcilierii din partea democraților le poate oferi republicanilor puține modalități inovatoare de a-și aproba agenda, anulând în același timp regulile Senatului pe parcurs. Însă oferă și oportunități pentru republicani. Cu fiecare rezoluție bugetară – și din nou, cu fiecare proces de reconciliere – apare o oportunitate de care Senatul a avut rar parte în ultimul deceniu: un proces de amendament deschis.

„Vot-a-rama“, așa cum este denumit procesul, permite senatorilor să ofere amendamente nelimitate, necesitând votul fiecărui senator în privința chestiunilor controversate din proces. Liderii anteriori ai Senatului au fost atât de puțin dispuși să evite consemnarea senatorilor vulnerabili, încât au omis cu totul procesul bugetar.

Dar dacă democrații vor transforma Senatul într-o mașină de reconciliere, republicanii ar trebui să profite de orice ocazie pentru a-i forța pe democrați să voteze în privința tuturor problemelor semnificative posibile – și să întindă procesul timp de ore, sau chiar zile.

Deși este încă denumit ocazional „cel mai tare corp legislativ din lume“, Senatul SUA este o umbră a fostului său sine. Fiecare partid care preia puterea își folosește poziția pentru a anula treptat regulile, obiceiurile și tradițiile care au făcut din Senat un corp legislativ distinct prin natura sa deliberativă și unic prin drepturile abilitate ale minorităților concepute să necesite consensul, mai degrabă decât strict regula majoritară.

Erodarea lentă a procesului bugetar pentru a servi scopurilor partizane este doar o altă cărămidă din zidul care formează mormântul Senatului.

Dar, după cum au aflat democrații când fostul lider al majorității, Harry Reid, D-Nev., a început să elimine filibuster-ul în ceea ce privește nominalizările judiciare și de cabinet, ceea ce servește unui partid pe termen scurt se întoarce invariabil împotriva lui în unul sau două cicluri electorale.

Se prea poate ca democrații să obțină o măsură semnificativă de câștiguri politice utilizând la maxim procesul de reconciliere bugetară, dar ar trebui să se pregătească pentru a fi distruși cu propriul instrument creat, atunci când se răstoarnă din nou situația.

Tribuna.US