ATENȚIE! – De ce contează steagurile LGBT?

Cunoscutul jurnalist conservator Jonathan Van Maren abordează acest subiect în publicația canadiană „THE BRIDGEHEAD” cu o tenacitate tipică menită să avertizeze populația de rând asupra unor lucruri semnificative pentru mișcarea progresistă ce promovează ideologia de gen(uri), care … pas cu pas – își atinge țelul și datorită nepăsării celor mai mulți.

„Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.”
– attributed to Edmund Burke – disputed by Reuters.

Mișcarea LGBT este revoluționară, dar înțelege profunzimea și necesitatea simbolurilor – în special a steagurilor.

Una dintre ciocnirile cheie din războiul cultural dintre cultura normală și activiștii LGBT a fost lupta pentru catargele steagurilor. Progresiștii pretind că sunt „decolonizatori”, dar înțeleg, de asemenea, că colonizatorii și-au arborat întotdeauna steagul pe teritoriul cucerit – motiv pentru care luptă cu atâta înverșunare pentru ca propriile lor steaguri să fie arborate pe catargurile guvernamentale și școlare.

Activiștii LGBT nu pledează pentru „incluziune” ci prin ele marchează teritoriul cucerit.

Au existat o mulțime de exemple recente care ilustrează această tendință. A fost primarul micului oraș Emo, Ontario, căruia i s-a pus sechestru pe contul bancar pentru că a votat împotriva arborării drapelului LGBT pe proprietatea publică – chiar dacă municipalitatea nu are un catarg.

Sau activiștii LGBT care protestează topless în fiecare duminică în fața unei biserici din Norwich, Ontario, din cauza unui regulament care limitează catargele civice la steagurile regionale.

Într-adevăr, steagurile transgender și LGBT arborate în fața școlilor catolice din Ontario au devenit un punct sensibil în acest an. Activiștii s-au străduit ani de zile să se infiltreze în instituțiile creștine și să implementeze ideologia LGBT – iar ultimul indiciu al victoriei lor este arborarea steagului cuceritor pe catarg.

Creștinii și conservatorii au înțeles în sfârșit ce se întâmplă, iar războiul steagurilor a luat amploare. Legislativele controlate de republicani din Utah și Idaho au interzis recent steagurile „neoficiale” pe proprietățile guvernamentale, iar o duzină de alte state au în vedere legi similare.

Activiștii LGBT au lucrat prompt pentru a submina aceste legi. În ambele capitale de stat, Salt Lake City și Boise, politicienii activiști LGBT au propus soluții: Pur și simplu să schimbe steagurile oficiale. Erin Mendenhall, primarul orașului Salt Lake City, a propus ca trei noi steaguri ale orașului să fie adoptate oficial, inclusiv steagul „mândriei” LGBT, steagul transsexual și un steag de comemorare a zilei de Juneteenth. Toate trei au fost aprobate în unanimitate de consiliul municipal.

„Steagurile orașului nostru sunt simboluri puternice care reprezintă valorile orașului Salt Lake City”, a declarat Mendenhall într-un comunicat de presă. „Vreau ca toți Salt Lakers să se uite la aceste steaguri și să își amintească că prețuim diversitatea, echitatea și incluziunea – fără a lăsa nicio îndoială că suntem uniți ca oraș și popor, mergând înainte împreună.”

Legea 77 din Utah „a restrâns lista steagurilor permise la steagul de stat, steagul SUA, steagurile olimpice și paralimpice, steagurile oficiale ale colegiilor sau triburilor, steagul unui oraș sau al unui județ și steagurile militare”, iar „autoritățile locale și de stat ar putea fi amendate cu 500 de dolari pe zi pentru arborarea altor steaguri neoficiale”. Acum, desigur, steagurile LGBT sunt „oficiale”, grație unui primar activist.

Proiectul de lege 96 din Idaho a limitat steagurile la steagul american, „steagul POW/MIA, steagurile oficiale ale colegiilor, universităților și școlilor publice din Idaho, steagurile oficiale ale ramurilor militare și steagul statului Idaho”. Ca răspuns, Lauren McLean, primarul orașului Boise, a emis o proclamație oficială prin care desemnează oficial (și retroactiv) steagul LGBT drept steag oficial al orașului Boise. Consiliul municipal din Boise a votat cu 5-1 în favoarea acesteia.

„Îndepărtarea steagului acum, după ani de zile în care a fluturat cu mândrie, nu ar fi un act neutru”, a declarat un consilier. „Ar semnala o retragere de la valorile pe care le-am susținut mult timp și ar trimite un mesaj descurajant celor care au găsit afirmare și apartenență prin prezența sa la primărie.” Într-un fel, este corect. În ultimii ani, activiștii LGBT au colonizat cu succes instituțiile – iar unii politicieni ripostează în sfârșit. Stâlpii steagurilor sunt în centrul acestui război cultural, deoarece steagul ne spune cine câștigă.

Este tentant să credem că aceste „războaie ale steagurilor” sunt o distracție minoră. Dar simbolismul lor este enorm – și tocmai de aceea activiștilor LGBT le pasă atât de mult.

Jonathan Van Maren – The Bridgehead
Traducere: TRIBUNA.US