Ateul britanic John Gray este unul dintre marii apologeți ai Creștinismului din vremurile noastre. Ironic, am spune, considerând că el nu este convins
Ateul britanic John Gray este unul dintre marii apologeți ai Creștinismului din vremurile noastre. Ironic, am spune, considerând că el nu este convins de existența lui Dumnezeu sau a Divinității.
Gray, însă, este un mare admirator al „Dumnezeului creștinilor” și – chiar dacă Dumnezeu nu are nevoie de apologeți, Gray își folosește abilitățile intelectuale pentru a explica generației contemporane valoarea inestimabilă a Creștinismului, dar și avantajele istorice generate de credința în „Dumnezeul creștinilor”.
Gray are o minte ageră pe care în ultimii ani o folosește pentru a promova Creștinismul, nu ateismul. Este unul dintre influenții gânditori atei ai generației noastre care se reorientează de pe poziții ostile față de Creștinism către poziții pozitive și de profundă apreciere. Ei par să spună, la unison, că fără Creștinism astăzi nu am avea nici democrație, nici civilizație.
Anul trecut, Gray a publicat un mic volum pe care eu îl consider deosebit de influent și care ar trebui citit de fiecare creștin, The New Leviathans – Thoughts after Liberalism / Noii Leviatani – Gânduri după epoca post-liberală.
Este una din admirabilele cărți de apologetică pro-creștinism scrisă de un ateu. Dacă ateul Dawkins a fost la cealaltă extremă, exprimându-se în termeni vehemenți și vulgari la adresa lui Dumnezeu, Gray se poziționează la polul opus: în colțul creștinilor, în bătăliile intelectuale și valorice ale zilelor noastre.
Despre John Gray am mai scris pe pagina mea de Facebook de-a lungul anilor, cât și prin canalele de media socială ale Alianței Familiilor din România.
Pe Gray îl citesc de mai bine de un deceniu. Intelectual influent, Gray a făcut turneul marilor universități ale lumii, inclusiv Harvard, Oxford, iar în ultimii ani la prestigioasa London School of Economics unde predă European Thought / Gândirea europeană. A scris mult, dar a și evoluat mult în gândirea lui, reflectată în multele cărți pe care le-a scris.
A început la fel ca ceilalți atei: cu atacuri furibunde la adresa lui Dumnezeu și a Creației. În prima lui carte, Staw Dogs, Thoughts on Humans and Other Animals (2003), Gray a denigrat cu forță Creația și mai ales ființa umană, pe homo sapiens, pe care îl consideră la un nivel mult inferior animalelor.
Propunea, chiar, ideea că ființele umane sunt accidente nefortuite ale evoluționismului.
În 2018, Gray a publicat Seven Types of Atheism / Șapte tipuri de ateism în care făcea o analiză critică la adresa intelectualilor atei, de la Spinoza la Dawkins. Prezenta aspecte imorale ale vieților lor, inconsistența gândirii, și inabilitatea lor de a „dovedi” inexistența Divinității.
Pentru Gray, ateismul este de fapt o „religie”, o alegere deliberată a celor ce se numesc atei de a nu crede în Divinitate. Ateii, insistă Gray în cartea lui, se simt superiori celorlalți pentru că cred „în știință”, dar nu pot dovedi, prin argumente științifice, inexistența lui Dumnezeu.
În consecință, argumentează el, ateimsul este o simplă alegere, cvasi-convingătoare, care nu poate fi etichetată drept „an improvement / un nivel mai ridicat” în gândirea colectivă a umanității.
Gândirea lui Gray a evoluat în cei cinci ani după Seven Types of Atheism, iar în The New Leviathans el se lansează într-o critică furibundă și rar întâlnită împotriva „statului iliberal” care de o generație sau două în loc să edifice ființa umană și să o facă mai nobilă, a distrus-o valoric, spiritual și emoțional.
A reușit această tragedie scoțând din sufletul oamenilor Creștinismul și principiile clasice pe care creștinismul le-a impus civilizației europene. Nu e de mirare că presa seculară a dat aviz negativ cărții lui Gray, fiind că cine disprețuiește Creștinismul și pe „Dumnezeul creștinilor” îl disprețuiește și pe apologetul creștinismului. [Link: https://www.theguardian.com/books/2023/sep/19/the-new-leviathans-by-john-gray-review-should-we-abandon-hope-and-prepare-for-anarchy]
Peter Costea
COMMENTS