Bărbat de 30 de ani, șomer, refuză să plece din casa părinților. În unele state ar putea primi ajutor social

Ați auzit probabil povestea lui Michael Rotondo, un tânăr de 30 de ani din Camillus, New York, care a abandonat facultatea și a refuzat să se mute din casa părinților săi, analizează Jamie Bryan Hall pentru Heritage Foundation.

Timp de luni de zile, aceștia l-au încurajat să își găsească un loc de muncă și s-au oferit să-l ajute să-și găsească o locuință proprie.

„Există locuri de muncă chiar și pentru cei ca tine, fără experiență. Găsește-ți unul – trebuie să muncești!“, i s-a spus. Dar el a refuzat să miște un deget.

În februarie, părinții i-au trimis o notificare de evacuare și, în cele din urmă, l-au acționat în instanță. Recent, judecătorul Donald Greenwood de la Curtea Supremă de Stat a dat câștig de cauză părinților și, deși Rotondo a calificat decizia drept „scandaloasă“ și a amenințat că va face recurs, ar fi înțelept din partea lui să înceapă să-și caute o nouă locuință.

Povestea tânărului adult capabil să muncească, dar care stă în continuare pe spatele părinților săi, a devenit mult prea frecventă și, din păcate, multora dintre aceste persoane li se permite să trăiască pe spinarea contribuabililor, de asemenea.

De exemplu Supplemental Nutrition Assistance Program (cunoscut și ca programul de tichete alimentare) acordă în prezent beneficii de până la $192 de dolari unui număr de aproximativ 5,4 milioane de adulți apți de muncă, care nu au pe nimeni în întreținere („ABAWD“, în limbajul Departamentului Agriculturii).

Deși programul impune, aparent, ca o astfel de persoană să lucreze cel puțin 20 de ore pe săptămână, să fie în căutarea unui loc de muncă sau să urmeze cursuri de formare profesională – sau să facă voluntariat, cel puțin – pentru a beneficia de respectivul ajutor – legea federală prevede că statele pot solicita ca aceste cerințe să fie anulate pentru toate persoanele care locuiesc în orice „zonă“ unde „nu există suficiente locuri de muncă“.

Acest lucru a fost interpretat ca însemnând o rată a șomajului cu până la 20% peste media națională. În condițiile în care rata șomajului din SUA se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 18 ani, de 3,9%, o zonă cu o rată a șomajului de 4,7% s-ar califica.

O astfel de zonă este orașul Syracuse, aflat la 6,5 km est de casa lui Mark și a Christinei Rotondo, în Onondaga County. Cea mai recentă rată a șomajului este de 6,2%, la fel ca media națională din ultimii 50 de ani, dar nici măcar unul dintre locuitorii săi nu e obligat să caute un loc de muncă, cu atât mai puțin să muncească 40 de ore pe săptămână, pentru a beneficia de ajutorul SNAP.

Dacă Michael Rotondo găsește acolo o locuință, cu siguranță își va putea continua afacerea „de succes“, pe care a numit-o „opțiunea superioară a bunăstării economice în schimbul unui loc de muncă cu normă întreagă“, fără a fi nevoit să muncească efectiv pentru hrana sa – totul mulțumită contribuabililor americani.

Citește și 5 motive pentru care propunerea lui Biden de a anula datoriile studențești este o idee proastă

Recenta dezbatere din Camera Reprezentanților asupra pachetului de legi privind alimentația s-a concentrat în principal pe ideea că cei ce au în întreținere persoane sub o anumită vârstă ar trebui să îndeplinească criteriile de muncă SNAP, ignorând complet faptul că derogările în funcție de zonă subminează cerințele impuse adulților apți de muncă și fără persoane în întreținere, care sunt cel mai puțin justificați să nu muncească.

De exemplu, eu și colegul meu Robert Rector am constatat că proiectul de lege aflat acum pe masa Congresului, H.R. 2, în felul în care e redactat, ar permite ca 4,3 milioane dintre acești adulți apți de muncă și fără persoane în întreținere să fie în continuare exceptați de la cerința de a munci.

Și, împreună cu Mimi Teixeira, am prezentat cinci măsuri specifice pe care Congresul le-ar putea adopta pentru a încuraja munca în rândul celor ce beneficiază de programul de timbre alimentare.

Dacă Congresul dorește să ia în serios încurajarea celor ce pot munci să o facă, ar trebui să înceapă prin a se asigura că cei ce locuiesc în orașe precum Syracuse nu sunt scutiți de prevederile privind munca în timpul unei perioade de creștere economică.

Acest lucru ar asigura că persoane de genul lui Rotondo nu se pot muta pur și simplu 8 km mai departe pentru a se alătura celor deja înscriși pe lista de ajutor social.

Traducere și adaptare
Tribuna.US