Biblia este clară: Identitatea transgender este incompatibilă cu creștinismul

Mișcarea transgender avansează în societatea americană, începând de la Casa Albă până la coperțile revistelor și până la bisericile protestante. În mai puțin de un deceniu, ideea de a-ți schimba identitatea pentru a se potrivi cu un sentiment intern în ceea ce privește genul a trecut de la ceva de neimaginat la fapt consumat. De fapt, școlile și consiliile școlare au penalizat profesorii care nu sunt de acord cu această ideologie.

Totuși, milioane de creștini – și cei cu alte convingeri religioase sau neavând vreuna – resping în continuare ideologia transgender și pe bună dreptate, analizează Tyler O’Neil într-un articol PJ Media. 

Recent, Sam Ferguson, parohul bisericii mele, The Falls Church Anglican, a ținut o predică extraordinară în care explica de ce identitatea transgender este incompatibilă cu creștinismul biblic – și modul în care creștinii pot să nu fie de acord cu ideologia transgender, extinzând în același timp bunătatea și harul lui Dumnezeu bărbaților și femeilor care se luptă cu disforia de gen (condiția persistentă și chinuitoare de a se identifica cu sexul opus sexului lor biologic).

Ferguson a menționat că, în America modernă, „genul a fost separat de biologie“. El a povestit că interacțiunile sale cu prietenii ce sufereau de disforie de gen l-au învățat trei lucruri cheie: că disforia de gen este reală și implică o suferință reală; că incertitudinea cu privire la acest subiect este răspândită, mai ales în rândul creștinilor; și că implicarea creștinilor necesită compasiune și claritate.

El a prezentat două întrebări esențiale în această dezbatere: Ce înseamnă a fi om? Unde mă duc atunci când sufăr și manifest disforie de gen pentru a găsi speranță?

Ferguson și-a amintit de o lungă discuție cu un prieten care suferea de disforie de gen, un bărbat care se considera femeie. El l-a lăsat pe Ferguson să se roage pentru el, au început o prietenie de lungă durată și a acceptat Evanghelia. Cei doi s-au adâncit în învățăturile Bibliei cu privire la ce înseamnă a fi om – în special în Geneza 1-2 – și au ajuns la concluzia că identitatea transgender este incompatibilă cu creștinismul.

Citește și Respingerea lui Dumnezeu duce la respingerea științei – și a bunului simț

1. Oamenii sunt creați

Când Geneza relatează originea omenirii, ea nu pune accentul pe bărbați și femei, ci pe Dumnezeu în calitate de Creator. Dumnezeu, nu oamenii, spune: „Să fie lumină“. Dumnezeu, nu oamenii, creează păsările cerului și peștii mării. Dumnezeu, nu oamenii, plasează imaginea Sa asupra omenirii.

Ferguson s-a concentrat pe Geneza 1:27: „Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat..“

„Nu suntem propriii noștri autori“, a menționat Ferguson. „Dumnezeu ne dă onoarea de a ne administra identitatea, dar nu de a o crea“. Mai mult, Biblia nu spune „Dumnezeu i-a făcut, albi și negri“ sau „Dumnezeu i-a făcut, deștepți și mai puțin deștepți“. Mai degrabă, subliniază genul – masculin și feminin.

2. Corpurile noastre joacă un rol în determinarea identității

Dumnezeu a creat oamenii ca ființe întrupate, prin urmare identitatea fiecărei persoane include întotdeauna corpul său. Ferguson a remarcat simpla afirmație a ideologiei transgender – că cineva are o „minte de băiat într-un corp de fată“. Ideologia transgender susține că trupul este important, dar nu esențial pentru identitatea unei persoane. Aceasta insistă că autenticitatea poate necesita schimbarea corpului, așa cum un animal își dă jos blana de iarnă.

Însă, în Geneza 2, Dumnezeu îl formează pe Adam din țărâna pământului, iar primul om își primește numele chiar de la acel pământ (adama înseamnă „pământ“ în ebraică). Dar Dumnezeu nu folosește doar țărâna. El suflă suflare de viață în Adam, oferindu-i o viață spirituală.

„Omul nu este mai puțin decât o ființă fizică, dar este și una spirituală“, a precizat Ferguson. „Identitatea noastră fundamentală ca bărbat sau femeie se referă la întreaga noastră ființă, nu poate fi redusă la un simțământ interior.“

3. Dumnezeu menționează genul în Biblie

Ferguson a aprofundat cuvintele pe care Geneza le folosește pentru a descrie creația lui Dumnezeu, pe Adam și Eva. Când descrie cum Dumnezeu l-a format pe Adam din țărână, Geneza folosește același verb ca un olar care lucrează lutul. Când descrie modelarea Evei din coasta lui Adam, Geneza folosește același verb ca un arhitect care construiește o clădire.

Geneza 2 se încheie cu o celebrare a compatibilității bărbatului și a femeii și a instituției căsătoriei. „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.“ (Geneza 2:24). Crearea ființelor umane culminează cu unirea bărbatului și a femeii, ceea ce este posibil doar datorită complementarității trupurilor lor.

Geneza 1-2 nu oferă nicio indicație a vreunui sentiment intern privind genul. În schimb, subliniază măiestria lui Dumnezeu în a crea bărbați și femei și în complementaritatea corpurilor noastre, care este o parte esențială a umanității.

Prietenul cu disforie de gen al lui Ferguson a găsit claritate în aceste lecții, dar ele nu i-au rezolvat problema.

Citește și Tânără – fost bărbat trans – care a revenit la genul biologic feminin, consideră că disforia de gen este o problemă de sănătate mintală

Cu toate acestea, Ferguson și prietenul său au descoperit că sentimentul de disforie – acea impresie că ceva nu este deloc în regulă în ceea ce privește experiența ta despre lume – este normal pentru un creștin. Creștinii consideră că, deși Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, suntem ființe decăzute și este o luptă pentru noi să urmăm voia lui Dumnezeu și să evităm păcatul. După cum a descris Pavel, „Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.“ (Romani 7:15, 22-23).

Creștinismul promite o soluție la această disforie – învierea trupului. Această promisiune include și disforia de gen și pe cei care suferă de așa ceva. Când Isus a murit pe cruce, El nu ne-a redat doar lui Dumnezeu; El a purtat și durerea și limitările noastre. Învierea Sa ne dă speranță în toate luptele noastre, iar speranța vieții veșnice cu El ne inspiră să urmăm poruncile Sale, oricât de imperfecți am fi.

Deși este un păcat să respingi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, așa cum este exprimat în trupul tău, Isus poate ierta orice păcat și poate restabili orice răzvrătit. Ferguson a menționat că suferința cauzată de disforia de gen este reală, dar că identitatea transgender, hormonii și intervențiile chirurgicale reprezintă o falsă speranță, pe care doar Învierea o poate împlini cu adevărat. El a afirmat că acei creștini care suferă de disforie de gen, dar care trăiesc în conformitate cu sexul lor biologic, pot deveni o mărturie puternică a credinței în mijlocul suferinței.

Creștinii trebuie să-i compătimească pe cei care suferă de disforie de gen și trebuie să îi celebrăm pe cei care resping totuși identitatea transgender pentru a-l urma pe Dumnezeu. Biserica trebuie să fie un loc primitor pentru toți oamenii – dar creștinii trebuie să predice adevărul Evangheliei cu claritate.

Traducere și adaptare
Tribuna.US