. Opt biserici de lemn, capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramureș, au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999, vădind o p
.
Opt biserici de lemn, capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramureș, au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999, vădind o prețioasă și remarcabilă contribuţie românească la tezaurul cultural al umanităţii. Acestea au fost considerate cele mai frumoase biserici de lemn din Maramureș, reprezentative pentru arhitectura tradițională maramureșeană.
Cele opt monumente UNESCO sunt:
1. Biserica de lemn din Budești Josani „Sfântul Nicolae”,
2. Biserica de lemn din Desești „Cuvioasa Paraschiva”,
3. Biserica de lemn din Ieud Deal „Naşterea Maicii Domnului”,
4. Biserica de lemn din Plopiș „Sfinţii Arhangheli”,
5. Biserica de lemn din Bârsana „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”,
6. Biserica de lemn din Poienile Izei „Sfânta Paraschiva”,
7. Biserica de lemn din Rogoz „Sfinții Arhangheli”,
8. Biserica de lemn din Șurdești.
Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în Maramureșul istoric, cele de la Șurdești și Plopiș sunt în vechea Țară a Chioarului, iar biserica din Rogoz e situată în Țara Lăpușului.
Maramureșul are, fără îndoială, câteva dintre cele mai frumoase biserici de lemn din lume. Când se face referire despre ele, subiectul este cu mult peste religie și biseric în sine. Adevărate opere de artă, unele dintre ele reprezintă incontestabile lecții de cultură și tradiție românească. Constructorii maramureșeni ai bisericilor de lemn au împrumutat și din diferite stiluri arhitectonice, cum ar fi cel roman sau gotic, ornamentând pereții interiori cu picturi care au lăsat istoriei detalii importante despre tradițiile locurilor.
Din depărtare, bisericile de lemn din Maramureș impresionează prin dimensiunile turlelor și prin stilul arhitectonic caracteristic. Odată ce te apropii de acestea, atrag atenția detaliile sculptate cu migală în lemn, dar și icoanele sau frescele pline de sobrietate, menite să sublinieze trăsăturile esențiale ale monumentului.
Cu toate că degajă simplitate, proporțiile alese la realizarea lăcașurilor de cult parcă ating perfecțiunea, iar atmosfera astfel creată îndeamnă la reculegere și meditație. Constituind un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale, bisericile sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii, legitimând expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României. Ele se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor ce se susțin pe stâlpi zvelți, simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire și crestare.
Mai merită menționat că, de multe ori, bisericile erau construite din lemn de brad sau stejari bătrâni, chiar pe locul unde aceștia erau tăiați, iar la ridicarea lor participa întreaga comunitate. În timp, fantezia și măiestria meșterilor maramureșeni au dus la dezvoltarea unei adevărate arte a îmbinării lemnului, fără cuie, cunoscută ca „rosturi”.
În fine, trebuie subliniat că raportul riguros al volumelor și armonia întregii construcții dau valoare artistică bisericilor de lemn din Maramureș. Fiind un rezultat al continuității practicării artei construcțiilor în lemn, în care se întâlnește o sinteză perfectă a materialului, formelor și peisajului, monumentele religioase sunt realizate într-o unitate arhitectonică aparte, în care liniile exprimă în același timp măsură, grație, putere și îndrăzneală.
Biserica de lemn din Budești Josani
Având hramul Sfântului Nicolae, biserica datează din anul 1643. Ea este o construcție mare, cu acoperiș în două trepte, chiar și deasupra altarului, și un turn înalt de 38 de metri, ornat la bază cu patru turnulețe, simbol al Sfatului Bătrânilor. Lespezile de piatră din curte formează Masa Moșilor. Pictura bisericii datează din 1762 și a fost executată în manieră barocă. Din patrimoniu mai fac parte câteva icoane pe lemn din secolele XVII-XVIII, precum și cămașa de zale și coiful lui Pintea Viteazul, haiduc vestit pentru curajul cu care i-a înfruntat pe dușmanii austrieci și tătari. Biserica se numără printre puținele asupra cărora nu s-a intervenit cu modificări sau extinderi.
Biserica de lemn din Desești
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în 1604, iar, în timp, și-a modificat aspectul original dupa gustul proprietarilor. Este o construcție cu acoperiș în două ape și turn în stil gotic. Acoperișul turnului este unic, în patru pante, foarte înclinate către sud și nord, și aproape verticale către est și vest. Pictura din interior datează din 1794 și prezintă Judecata de Apoi. În naos este zugrăvită Maica Domnului, alături de scene din Noul și Vechiul Testament sau patimile lui Iisus. Culorile sunt intense, par proaspete, iar episoadele biblice sunt ordonat delimitate de motive ornamentale vegetale, dar și geometrice. Poarta mare, admirabil sculptată, care străjuiește cimitirul, aleea cu trepte de piatră și brazii înalți din curte sporesc frumusețea monumentului care se înalță semeț spre cer strălucind cu acoperișul său de culoarea lemnului de brad.
Biserica din lemn din Ieud Deal
Ieudul este situat pe versantul nordic al munților Țibleș, așezarea fiind strabatută de Valea Ieudului. Aici s-a născut, la 1844, Ioan Mihalyi, autor al lucrării “Diplome maramureșene din secolele XIV-XV”, primul doctor în drept din zonă și primul maramureșean ales corespondent al Academiei Române. La capitolul „biserici de lemn”, Ieudul stă bine: sunt două, „din deal” si „din vale”, ambele intrate în patrimoniul UNESCO. Cea din deal, pe numele ei „Nașterea Fecioarei”, este unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult din Maramureș. Situată, conform tradiției, pe un deal, loc ideal de observație, biserica este reprezentativă pentru construcțiile maramureșene. Are un soclu de piatră joasă, un acoperiș în două ape, pereții fiind construiți din grinzi groase de brad. Spre deosebire de altele, aceasta are o clopotniță de lemn, asezată într-un colț al cimitirului. Remarcabil pentru această biserică este interiorul. Probabil cel mai elaborat și atent realizat din zonă, el a primit în 1782 aportul pictorului de fresce Alexandru Cobilanschi. Foarte interesantă este și scara interioară, care este cioplită din trunchiul unui singur copac. În podul bisericii a fost descoperit “Codicele de la Ieud”, una dintre cele mai vechi scrieri în limba română, datând din jurul anului 1390. Credința populară identifică anul în care este atestat satul cu cel al construcției monumentului, adică 1364, dar istoria o plasează la 1717, în aceeași perioadă cu biserica din vale, care merită și ea un popas.
Biserica de lemn din Plopiș
A fost construită în 1805 (cea mai recentă dintre bisericile de lemn înscrise în patrimoniul UNESCO) cu bani de la săteni, fiecare familie donând câte un galben, și este una dintre cele mai înalte din Maramureș, turla sa având o înălțime de 47 de metri. Pictura bisericii a fost realizată de Ștefan Zugravu din Șișești în anul 1811, înfățișând preponderent patimile lui Iisus și Apocalipsa. Stilul arhitectonic se aseamănă cu cel al bisericii din Suedești, unii cercetători presupunând că ar avea același ctitor. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Biserica de lemn din Bârsana
Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Bârsana a fost construită la 1711, pe malul stâng al râului Iza, de către un preot nobil, drept mulțumire că a scăpat teafăr de ciuma din 1710. Inițial a servit ca biserică „abațială”, fiind transformată la 1806, când a fost și mutată pe locul unde se află acum. Biserica este situată în partea central-nordică a satului, pe o movilă din cimitirul vechi. În interiorul bisericii se păstrează picturi extrem de frumoase, originale si recondiționate. Pictorii au realizat în 1806 un coerent ansamblu decorativ structurat după legile baroce, potrivit experților în domeniu. Ochiul neprofesionist al vizitatorului înregistrează doar splendoarea culorilor, bogăția în detalii a imaginilor biblice zugrăvite și abundența elementelor decorative. Piesele de mobilier sunt lucrate tot în stil baroc, iar ușile diaconești au o formă neobișnuită, sugerând conturul aripilor arhanghelilor Mihail și Gavriil.
Biserica de lemn din Poienile Izei
Este cea mai veche biserică inclusă în patrimoniul UNESCO, datând din 1604. A fost sfințită în anul 1637 și are hramul Sfintei Paraschiva. În sat s-a construit o biserică nouă, încăpătoare, astfel încât vechiul lăcaș își continuă existența în singurătate, deranjat ocazional de vizitatori. Biserica are acoperișul în două trepte, iar vâfrul conic al turlei se sprijină pe un foișor pătrat. Pridvorul a fost adăugat ulterior, iar în exterior, pe ușa de la intrare și în lateral, se disting încă frumoase siluete de sfinți. În interior, se remarcă mai ales scene din Judecata de Apoi în care intrarea în iad este redată printr-o gură de balaur din care se revarsă un râu de foc, în care se zbat păcătoșii. Icoanele pe lemn și pe sticlă ce împodobesc construcția au fost realizate de meșterii Mănăstirii Moisei.
Biserica de lemn din Rogoz
Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost ridicată în 1663, pe locul altui lăcaș, distrus de tătari cu doi ani înainte, când aceștia l-au urmărit pe principele Ioan Kemeny al Transilvaniei până la Lăpușul Românesc. Silueta construcției pare masivă din cauza acoperișului neobișnuit de mare, asimetric, care se întinde pe partea nordică și peste Masa Moșilor, compusă din bârna lungi cât întreg edificiul. Deosebite sunt și capetele grinzilor ce sprijină streașina, cioplite în formă de cap de cal, așa cum se regăsesc la multe case țărănești. Foișorul turlei e înfrumusețat de patru turnulețe mici, iar ancadramentul superior al ușii de la intrare este sculptat în formă de acoladă, sugerând forma coifurilor tătarilor. Pictura bisericii a fost executată la peste un secol de la ridicarea sa. Pe lângă imaginile zugrăvite în culori vii și decorațiuni migălos sculptate, mai atrage atenția un candelabru de lemn sculptat care înviorează cu roșul său interiorul bisericii.
Biserica de lemn din Șurdești
Purtând hramul „Sfântul Mihail”, este un admirabil monument istoric și de arhitectură. Biserica a fost ridicată la 1721 de comunitatea greco-catolică a satului și construită sub îndrumarea meșterului Ion Macarie, din lemn de stejar de munte. Lăcașul este impunător ca proporții, având înălțimea totală de 72 de metri.
Turnul principal este flancat de patru turnulețe mai mici și face, cu cei 54 de metri ai săi, ca această biserică de lemn să fie cea mai înaltă din lume datând din acea perioadă. Îmbinând toate elementele de arhitectură, rezistență, decor, sub forma cea mai evoluată a vremii, această biserică este un reper de vârf în cazul bisericilor de lemn, atingând în realizarea sa perfecțiunea structurală și estetică.
Biserica are un tip de plan mai rar întâlnit: pronaos poligonal, cu acces pe sud, naos dreptunghiular și absida altarului în retragere, poligonală, cu șapte laturi. La interior, meștergrinda bolții naosului și consolele sunt decorate cu motivul frânghiei. Exteriorul bisericii este bogat decorat: fațada sudică are în zona mediană motivul profilat al frânghiei, ușa de intrare în biserică are deschidere în acoladă și ancadrament decorat cu profil simplu dublat de frânghie și rozete, iar în stânga ușii se află o cruce decorată cu aceleași motive. Pictura contribuie și ea, în mod esențial, la valoarea deosebită a acestui monument. Înrudită ca iconografie și stil cu cea realizată de Radu Munteanu la Desești-Maramureș, pictura impresionează prin decorativismul ansamblului, prin desenul cu linii groase, egale și prin cromatica luminoasă.
În fine, se cuvine să subliniem în concluzie că bisericile de lemn din Maramureș reprezintă un tezaur cultural și arhitectural inestimabil, care mărturisește despre tradițiile, meșteșugurile și spiritualitatea poporului român. Includerea celor opt biserici în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO probează importanța lor în contextul cultural și istoric mondial. Prin conservarea și promovarea acestor monumente, se asigură păstrarea moștenirii culturale pentru viitor și se contribuie la dezvoltarea turismului durabil în regiunea Maramureș.
Dorin Nădrău
Tribuna.US
COMMENTS