Bogdan Stelea vorbește despre România ‘94 și eliminarea cu Suedia

Bogdan Stelea, fostul portarul al echipei naționale, a vorbit despre conflictul cu suporterii și eșecurile Naționalei în momentele cheie.

Cu 91 de selecții strânse pentru naționala României, Bogdan Stelea este un nume de referință al fotbalului românesc, un pilon de bază al Generației de Aur. Ajuns la 50 de ani, „Arnold“ și-a câștigat respectul datorită determinării sale între buturi în cei peste 23 de ani de carieră, însă relația sa cu publicul nu a fost mereu una cordială.

Prezent la cinci turnee finale în cea mai fructuoasă perioadă a echipei naționale, fostul portar de la Dinamo, Rapid, Steaua sau Salamanca dezvăluie cheia succesului generației sale, dar și cauza eșecurilor dureroase ale tricolorilor la ultimele Campionate Mondiale la care am luat parte. Aflat într-un conflict aprig cu suporterii și cu presa înaintea Cupei Mondiale din Franța ‘98, Stelea dezvăluie greutățile pe care le-a întâmpinat de-a lungul carierei în comunicarea cu publicul.

„Eu fac parte din acea generație a decrețeiilor, iar în perioada comunistă se punea mare accent pe sport, asta ne-a ajutat foarte mult. Era foamea de a ieși din anonimat și de a te evidenția prin sport. Am crezut în ea, am luptat până la ultma picătură și am avut norocul să avem și rezultate. Sunt mulți care refuză să facă sport, să facă performanță, sunt o grămadă de tineri care se axează pe alte chestii, de exemplu pe domeniul IT, din care câștigă o groază de bani și nu mai au nevoie de sport, așa cum aveam noi pe vremuri.

Familia trebuie să accepte că, atâta timp cât faci sport, trebuie să dai din ce în ce mai mult, iar atunci când devii deja o figură importantă, viața ta privată îți aparține doar până la un anumit punct. Viața ta trebuie pusă pe tapet, pentru că asta se cere, publicul o cere pentru a se identifica cu tine, cu acțiunile tale. Ca un om să te urmeze trebuie să te cunoască mai întâi. Dacă te separi de ei, oamenii încep să devină reticenți, pentru că nu vor urma o persoană pe care nu o cunosc, cu care nu se identifică. Eu și generația mea am avut carențe extrem de mari, a trebuit să învățăm pe parcurs, mulți chiar foarte târziu. Sunt lucruri care trebuie învățate de mic, să știi cum să relaționezi cu media, să accepți factorii aceștia“, este de părere Stelea, care a amintit apoi de seara de coșmar avută în celebrul amical cu Paraguay, scor 3-2.

„Am trăit-o pe propria piele, să am un conflict și cu spectatorii și cu presa. Aveam momente în care făceam meciuri foarte bune, dar dacă conflictul respectiv continua, îmi dăuna. Viața mea era liniștită, nu aveam probleme, uneori chiar căutam astfel de conflicte să mă motivez. La Salamanca nu am vorbit cu niciun mediu de comunicare timp de un an, dar apar lucruri care te macină, nu ai cum să dai randamentul dorit și trebuie să te descarci cumva. Venea o perioadă de acalmie și totul se schimba în bine.

Am avut prieteni puțini, eram în universul meu, trăiam în universul acesta, mă separam de tot, mai ales de presă. Eram în poartă să îmi fac treaba, să câștig, cu toate că ceea ce mi părea mie mai bun nu era întotdeauna ceea ce trebuia. Deși păream introvertit, mereu mi-a păsat de oameni, pentru că m-am ridicat dintre ei, dintre oamenii simpli. Am copilărit la țară, am venit dintre oamenii modești. A trebuit să învăț lucrurile singur, poate eram un și mai bun portar dacă aveam antrenori, mai ales antrenori de portari pe măsură. 80% din ce am știut am învățat singur, eram înnebunit, fiecare antrenament era un studiu pentru mine. Mergeam pe stradă și mă gândeam la faze, oare cum ar trebui să fac, eram atent la ce spun oamenii despre mine. Eram un perfecționist, dar am făcut toate astea singur, din afară au venit prea puține informații, și asta mi-a lipsit enorm”, a mărturisit Stelea în cadrul unei sesiuni de discuții la Cluj-Napoca.

„ÎN MOMENTELE CHEIE AM CAPOTAT!“

Eliminarea în fața Suediei în sferturile turneului din SUA rămâne cea mai mare performanță a echipei naționale, dar și cea mai mare dezamăgire. La un sfert de veac de la greșeala fatidică a lui Florin Prunea care i-a permis lui Kennet Andersson să egaleze în ultimele minute ale prelungirilor, întrebarea persistă pe buzele românilor: „ce-ar fi fost dacă era Stelea în poartă?“ A fost întrebarea pe care a pus-o și un fan venit la întâlnirea cu fostul portar din cadrul Sports Festival, una pe care fostul goalkeeper nu a driblat-o, oferind un răspuns dur, dar sincer:

„Noi, românii, avem carențe în a accepta anumite lucruri, iar asta ne dăunează enorm! Nu am putut accepta niciodată acel eșec cu Suedia. Eram crescuți să nu pierdem, că nu avem voie să pierdem, cea mai mare greșeală în sport! Există cel puțin șanse egale să câștigi sau să pierzi, eu cred că noi am avut această greșeală că am fost învățați că nu putem pierde, că nu avem voie să pierdem. Când intram în teren aveam o presiune suplimentară. Dacă reușești să accepți că există posibilitatea să și pierzi, presiunea scade, pentru că oricum ai un trac imens, mai ales înaintea meciurilor importante. Tocmai de asta, în momentele-cheie am capotat, ni s-a creat această presiune artificială care ne-a costat!“, este de părere „Arnold“, care i-a luat apoi apărarea fostului său coleg dintre buturile echipei naționale.

„Am căzut și eu pradă, am făcut eroarea asta, exista concepția greșită că portarul trebuie să iasă la fiecare centrare. Jucând în străinătate, am învățat că portarul are un rol bine determinat și trebuie să acționeze doar atunci când este foarte sigur pe el. Trebuie să fie echilibrat, să nu plece cu idei preconcepute, precum asta cu ieșirea pe fiecare centrare. Am riscat și eu, am și greșit de multe ori. Ce i s-a întâmplat lui Prunea este o consecință a acestor preconcepții, era obligat să facă un lucru pe care în faza respectivă nu era convins că trebuie să o facă. Poate că aș fi cules mingea respectivă, dar poate greșeam și eu, dovadă fiind meciul cu Franța când am făcut o astfel de greșeală mare“, susține Stelea, făcând referire la gafa din meciul pierdut de tricolori în fața Franței la EURO 1996, scor 0-1.

„Începuse jocul, știam că jucăm două reprize de câte 45 de minute, au trecut primele zece minute și mă gândeam, mamă, mai avem de jucat 80! Lucruri care ți se păreau un fleac cândva, acum sunt o provocare, mintea îți spune că le poți face, dar corpul nu te mai lasă. Ei joacă astfel de meciuri în fiecare lună, fac antrenamente regulat, noi am făcut vreo două ședințe, și alea de alergare ușoară“ a declarat Bogdan Stelea.

Raymond Füstös • www.gsp.ro