Când te compari cu alții îți distrugi viața

Foto: Pro Church Media/Unsplash

Întotdeauna am știut că e greșit să fiu invidioasă pe cineva. Am fost învățată încă din Școala Duminicală să mă mulțumesc cu ceea ce am, să îmi număr binecuvântările și să mă feresc să „râvnesc“ la viața sau la bunurile celor din jur.

Când eram copil, respectam întocmai această regulă de a nu fi invidioasă (sau cel puțin, când eram invidioasă, nu spuneam nimănui.) Dar, pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că nu conta dacă îmi exprimam invidia în gura mare sau o țineam ascunsă, scrie Allison Vesterfelt într-un articol Relevant Magazine.

Invidia era toxică pentru spiritul meu. Când trăiam în gelozie sau comparându-mă cu alții, pierdeam o parte din mine. Deși știam acest lucru, mi-a fost foarte greu să schimb ceea ce simțeam. Nu-mi plăceau aceste sentimente. Nu voiam să mă compar cu alții. Îmi dădeam seama că era distructiv. Dar, în același timp, ele păreau să apară în mod natural și fără nicio avertizare.

Când prietenii mei din liceu au fost toți selectați pentru poziții în consiliul elevilor sau alte titluri râvnite, simțămintele pe care le nutream față de ei erau furie și răutate. Mai târziu, spre finalul facultății, când toți obțineau locuri de muncă sau stagiaturi interesante sau erau acceptați la universități de prestigiu, mă închideam în camera mea de cămin și clocoteam de furie.

Nu era deloc corect! Eu încă nu aveam habar ce voiam să fac cu viața mea, și părea că toți ceilalți colegi de clasă beneficiau în mod gratuit de claritate și oportunități. Când mă comparam cu ei, mă simțeam singură și izolată.

Toți am simțit asta la un moment dat. Poate că ești încă singură în timp ce toate prietenele tale se logodesc și se căsătoresc. Poate că ești blocat într-un loc de muncă banal, în timp ce parcă toți prietenii tăi își realizează cele mai îndrăznețe vise. Și ca și cum invidia din viața reală nu ar fi suficient de greu de dus, intră în peisaj și Facebook, Instagram și așa mai departe. Acum avem 2.000 de noi „prieteni“ (care mănâncă numai chestii grozave și fac vacanțe superbe) cu care să ne comparăm în mod constant.

În ceea ce mă privește, am căutat modalități de a gestiona și de a face față invidiei pe care o simțeam. Am reprimat-o cât am putut de bine, am învățat să evit anumite subiecte cu anumiți prieteni, mi-am impus să nu urmăresc anumite emisiuni de televiziune sau să frecventez anumite medii. Și dacă toate celelalte eșuau, mai rămânea varianta renunțării la Facebook.

Dar nimic din toate acestea nu rezolva problema. De fapt, toate regulile erau excesiv de limitative. Abia după ce am trecut de douăzeci și ceva de ani mi-am dat seama în sfârșit ce se petrece.

Într-o zi, am realizat: Invidia seamănă foarte mult cu frica. Sună ciudat, dar este foarte adevărat. Gândește-te la acest lucru data viitoare când te trezești comparându-ți viața proprie cu cea a altcuiva sau când simți că gelozia începe să pună stăpânire pe tine. Sunt șanse mari ca atunci când te simți invidios pe reușita, slujba sau vacanța prietenei tale, ceea ce simți de fapt este frică – frica că nu ești suficient de bună, că ei sunt mai valoroși decât tine, că tu ești cumva pe dinafară.

Este vorba de nesiguranță, de fapt. Și dacă frica este emoția care alimentează invidia, atunci leacul este simplu: iubirea.

Citește și 5 moduri în care poți avea grijă de sănătatea ta psihică

După cum scrie Dr. Caroline Leaf, care a studiat timp de zece ani modul în care emoțiile acționează în creier, în cartea sa Who Switched Off My Brain:

„Există doar două tipuri de emoții: iubirea și frica. Din filiera iubirii rezultă emoțiile de bucurie, încredere, grijă, pace, mulțumire, răbdare, bunătate, blândețe etc. Emoțiile bazate pe frică includ amărăciunea, mânia, ura, furia, anxietatea, vinovăția, rușinea, sentimentul de inferioritate, depresia, confuzia etc.“.

Ea continuă explicând cum, atunci când simțim iubire, aceasta elimină de fapt sentimentele de frică și viceversa. Când simțim frică, aceasta face să dispară sentimentele de iubire.

Prin urmare, atunci când vedem că cineva are ceva ce ne dorim, ne protejăm, întrebându-ne de ce are acea persoană ceva ce noi avem impresia că merităm mai mult, sau încercăm să ne prefacem că nu ne deranjează. Cu toate acestea, încercarea de a ne proteja nu ne oferă niciodată siguranța pe care ne închipuim că ne-o va da.

De fapt, frica ne face mai mult rău decât bine. Frica alungă iubirea.

De îndată ce am realizat acest lucru, mi-am schimbat abordarea atunci când mă simțeam invidioasă. În loc să mă mustru singură pentru sentimentele de gelozie sau să încerc să mă prefac că nu mă simt geloasă când de fapt mă simt, îmi puneam întrebarea: De ce mă face acest gând să mă simt în siguranță? Și de fiecare dată când am făcut asta, mi-am dat seama că invidia nu mă proteja de nimic. De fapt, mă izola de oamenii pe care voiam să îi iubesc.

Cu doar câteva luni în urmă, mă aflam cu un grup de prieteni și una din ele a felicitat-o pe alta pentru ceva ce făcuse recent. Complimentul a fost sincer, adecvat și bine meritat, dar, dintr-un motiv oarecare, am simțit un fior de gelozie când l-a rostit.

Dar, în loc să mă auto-flagelez din cauza invidiei, mi-am pus o listă de întrebări clarificatoare:

De ce te compari cu această persoană? Ai vreo îngrijorare reală în legătură cu direcția în care mergi?  Ce îți dorești cu adevărat?  De ce ți-e teamă?

De îndată ce mi-am clarificat aceste lucruri, am putut să o felicit și eu în mod sincer și autentic. Nu m-am mai simțit invidioasă. Nu mai simțeam nevoia să mă compar. Am putut spune:

„Are dreptate. Chiar ai făcut o treabă bună. Poți fi mândră de asta“.

Așadar, în cazul meu, dragostea a fost leacul pentru invidie. Iubirea pentru alți oameni, în locul concurenței. Iubirea pentru mine însumi, în locul rușinii. Cu cât mă concentram mai mult pe iubire, cu atât mai puțină invidie simțeam – indiferent de ceea ce aveam sau nu aveam.

Nu mai simt la fel de des aceste sentimente. Nu mai trebuie să evit situațiile care mă făceau să mă simt invidioasă. Nu trebuie să mă mai abțin de la a urmări anumite emisiuni sau să-mi închid contul de Facebook.

Nu trebuie să muncesc mai mult pentru a câștiga mai mulți bani ca să-mi pot cumpăra lucruri mai frumoase. Trebuie doar să iubesc. Iar dragostea umple toate golurile. Dragostea acoperă totul. Dragostea vindecă din interior spre exterior.

Tribuna.US