Capitalism vs Socialism

Decenii după ce capitalismul părea să fi triumfat asupra socialismului, politicienii se confruntă din nou cu privire la meritele și dezavantajele acestor sisteme economice opuse. De ce încă mai avem această discuție? Andy Puzder, fostul CEO al companiei Hardee’s and Carl’s Jr., explică concepțiile greșite care mențin dezbaterea vie. O analiză PragerU.

Capitalism versus Socialism. Putem rezuma fiecare sistem economic într-o singură propoziție:

Capitalismul are la bază lăcomia umană. Socialismul se bazează pe nevoia umană.

Corect? Nu, e greșit. Atât de greșit, încât e exact invers. Și o voi dovedi.

Ați intrat pe Amazon în ultima vreme? Fiecare dintre miile de produse pe care Amazon le oferă reprezintă munca unor oameni care cred că au ceva ce tu îți dorești sau de care ai nevoie. Dacă au dreptate, ei vor prospera. Dacă nu au dreptate, nu vor prospera.

Așa funcționează piața liberă. Încurajează oamenii să-și îmbunătățească viața prin satisfacerea nevoilor celorlalți. Nimeni nu începe o afacere făcând ceva sau oferind vreun serviciu pentru ei înșiși, ci pentru a-i deservi pe ceilalți.

Vorbesc din proprie experiență.

Când am fost CEO-ul companiei care deține lanțul de restaurante Carl’s Jr. and Hardee, cheltuiam milioane de dolari anual încercând să aflăm ce își doreau clienții. Dacă clienților noștri nu le-a plăcut un lucru, l-am schimbat rapid, pentru că dacă nu am face asta, competitorii noștri ne-ar mânca la prânz.

Consumatorul, adică tu, are puterea finală. De fapt, votezi cu fiecare dolar pe care îl cheltuiești.

Într-o economie socialistă, guvernul are puterea absolută. El decide ce obții dintr-o ofertă limitată pe care tot el o stabilește. În loc de milioane de oameni care iau milioane de decizii cu privire la ceea ce doresc, câteva persoane – elitele guvernamentale – decid ce ar trebui să aibă oamenii și cât ar trebui să plătească pentru asta.

Deloc surprinzător, dar întotdeauna greșesc. Ați observat vreodată că eșecurile socialiste au rămas întotdeauna fără elemente esențiale precum hârtia igienică? Desigur, asta nu este o problemă pentru cei care au conexiunile potrivite cu oamenii potriviți. Cei puțini aleși obțin tot ce își doresc. Dar toți ceilalți rămân fără șanse.

Venezuela, cândva cea mai bogată țară din America de Sud, este cel mai recent exemplu de socialism care a dus o țară prosperă într-un șanț economic. Poate crezi că nu este un exemplu bun. Nu sunt sigur de ce ai crede asta, dar e în regulă. Vom ignora faptul că activiștii de stânga l-au sărbătorit ca un mare succes socialist – chiar până când nu a mai fost.

Dar cum rămâne cu țările din vestul Europei? Nu au economii socialiste? Oamenii par destul de fericiți acolo. De ce nu putea avea ce au ei? Îngrijire medicală gratuită, colegiu gratuit, sindicate puternice?

Bună întrebare. Iar răspunsul poate fi surprinzător.

Nu există țări socialiste în Europa de Vest. Majoritatea sunt la fel de capitaliste ca Statele Unite. Singura diferență – și una mare – este că oferă mai multe beneficii guvernamentale decât în SUA.

Putem discuta despre costurile acestor beneficii și punctul în care reduc inițiativa privată, făcând astfel mai mult rău decât bine. Scandinavii dezbat aceste întrebări de ani buni. Însă numai o economie capitalistă de piață liberă poate produce bogăția necesară pentru a susține toate presupusele „lucruri gratuite” de care se bucură europenii.

Pentru a obține „lucrurile gratuite”, trebuie să generezi suficientă bogăție pentru a obține suficiente venituri fiscale pentru a plăti tot ceea ce oferă guvernul.

Fără capitalism ești Venezuela.

Într-un discurs susținut în 2015 la Harvard, premierul Danemarcei a subliniat următorul punct: „Știu că mulți oameni din SUA asociază modelul nordic cu socialismul, prin urmare vreau să lămuresc asta. Danemarca este departe de a fi o economie socialistă planificată. Danemarca este o economie de piață”.

Așadar, când arăți către Danemarca – un presupus model de succes al socialismului – aduci laude, de fapt, capitalismului. Cu cât este mai mult capitalism, cu atât ai nevoie de mai puțin socialism.

Să luăm exemplu America începând cu 2017. O politică de reducere a taxelor și mai puțină reglementare guvernamentală (adică mai mult capitalism) a dus la o expansiune economică robustă, lucru considerat imposibil doar cu câțiva ani în urmă. Șomajul, în special în rândul grupurilor minoritare, de obicei cele mai expuse riscului de sărăcie, este într-o scădere generațională. Expansiunea economică îi scoate pe oameni din ajutorul social și îi pune în câmpul muncii – asta înseamnă mai puțin socialism.

Nimic din toate aceste nu necesită o diplomă în economie. Este nevoie doar de bun simț. Tocmai de aceea este frustrant să vezi tinerii lăudând socialismul și criticând capitalismul. Este destul de grav că lucrează împotriva propriului interes – perspective mai bune de angajare, salarii mai bune, libertate personală – dar lucrează, de asemenea, împotriva interesului celor cu șanse mai vitrege.

Capitalismul conduce la o democrație economică. Socialismul duce la o dictatură economică a elitei. Întotdeauna. Peste tot.

Așadar, ai grijă ceea ce-ți dorești. S-ar putea să-l obții.

Tribuna.US