Cât de speriată este China de revenirea lui Donald Trump?

Dacă vrei să-ți faci o idee despre ce simte China în legătură cu perspectiva ca Donald Trump să câștige alegerile prezidențiale din America, rețelele de socializare chinezești oferă câteva semnale revelatoare. În ultimele câteva săptămâni, a început să clocotească de furie și ironie. Perspectiva unor tarife americane de peste 60% pentru importurile chinezești? „Adăugați și mai mult”, se înfurie un comentator online din China continentală. „Aș fi curios să văd cum ar trăi americanii obișnuiți”. Alții cred că Donald Trump ar crește șansele unui război. Lumea „nu va fi niciodată în pace” cu el prin preajmă, consideră un alt internaut. „Acest bătrân nebun este prea vicios”, spune un al treilea. „Trebuie să fie anihilat”.

Nu este doar online: perspectiva unei victorii a lui Trump este subiect de dezbatere și în rândul elitei chineze. Aceștia se tem că revenirea sa la Casa Albă ar duce la un război comercial și mai intens, cu costuri economice potențial uriașe. Dar ei cred, de asemenea, că disprețul său față de alianțe (a se vedea cea mai recentă izbucnire împotriva NATO) ar putea aduce câștiguri propagandistice uriașe și ar putea submina sistemul de securitate condus de americani în Asia, eliberând China să acționeze după bunul plac în Taiwan și nu numai, analizează The Economist.

Unii naționaliști chinezi îi aclamă succesele și îl numesc tovarășul Chuan Jianguo: Chuan fiind o redare comună a numelui de familie al lui Trump, iar Jianguo însemnând „a construi țara”. Este un mod de a sugera că excesele lui Trump fac China mai puternică.

Pentru Xi Jinping, liderul Chinei, compromisurile imprevizibile pe care le-ar implica o președinție Trump sunt deosebit de greu de cântărit, chiar dacă relația dintre cei doi este destul de rezonabilă după multiple întâlniri, de la banchete la Beijing la cine la Mar-a-Lago, proprietatea lui Trump din Florida.

„Îmi place foarte mult de președintele Xi”, a declarat recent Trump pentru Fox News. „Mi-a fost un prieten foarte bun în timpul mandatului meu”. Pe de o parte, președinția dlui Trump din 2017 până în 2021 a cunoscut o schimbare profundă în politica americană. Administrația sa a desfășurat tarife vamale în încercarea de a reduce deficitul comercial al Americii și de a proteja locurile de muncă. A redefinit dezbaterea internă din America, China fiind prezentată ca un adversar politic, tehnologic și militar.

Pe de altă parte, abordarea mai sistematică a lui Biden în ceea ce privește guvernarea a reprezentat un alt tip de amenințare pentru China decât cea din primul mandat al lui Trump. America a menținut în vigoare tarifele impuse de Trump, dar, pe lângă acestea, a construit și un sistem cuprinzător de restricționare a fluxurilor tehnologice occidentale către China. Și, investind în parteneriatele și alianțele de securitate ale Americii, de la Australia și India la Filipine și Coreea de Sud, a întinerit un sistem de securitate asiatic pentru a descuraja și a limita China. Biden ar putea fi cunoscut în China sub numele de Shui Wang, sau Regele Adormit. Dar, deși mai reținut decât Trump, el a fost, în unele privințe, un adversar mai bun.

O mare parte din calculele lui Xi constau acum în a afla ce ar putea face Trump în privința Chinei într-un al doilea mandat. V-ați putea imagina că, după patru ani de mandat, apetitul lui de a se confrunta cu China ar fi epuizat. Cu toate acestea, semnalele disponibile sugerează că opoziția față de China în cercul interior al lui Trump s-ar fi intensificat.

Să luăm de exemplu opiniile lui Robert Lighthizer, influentul reprezentant comercial al lui Donald Trump, care ar putea obține din nou un post de conducere la Casa Albă. În perioada 2017-2021, el a lansat o anchetă privind furtul de proprietate intelectuală de către China și a invocat Secțiunea 301 din legea americană privind comerțul, care îi permite președintelui să pedepsească partenerii comerciali care nu operează corect, pentru a crește tarifele. Tariful mediu cu care se confruntă firmele chineze a crescut de la 3% în 2018 la 21% la sfârșitul anului 2019, când cele două țări au încheiat un armistițiu.

Poziția lui Lighthizer rămâne extrem de ostilă Chinei, ale cărei instincte totalitare, susține el, reprezintă un pericol din ce în ce mai mare. Într-o carte publicată anul trecut, “No Trade is Free”, el susține că China este „cea mai mare amenințare cu care națiunea americană și sistemul său de guvernare democratică liberală occidentală s-au confruntat de la revoluția americană încoace”. Cartea conține mai multe propuneri dure, inclusiv verificarea investițiilor chineze nu doar din motive de securitate, ci și pentru „daune economice pe termen lung”; interzicerea oricărei companii chineze de a opera în America, cu excepția cazului în care există un acces reciproc pentru firmele americane în China; și interzicerea TikTok.

În mod crucial, Lighthizer recomandă o altă creștere uriașă a tarifelor. Scopul, susține el, ar trebui să fie „comerțul echilibrat” – adică, probabil, niciun deficit în comerțul cu bunuri. Anul trecut, China încă se bucura de un excedent cu America de aproape 280 de miliarde de dolari, în scădere de la un record de 419 miliarde de dolari în 2018, dar nu departe de cele 347 de miliarde de dolari de dinainte de preluarea mandatului de către Trump.

Pentru a corecta această situație, Lighthizer solicită anularea „uneia dintre cele mai grave greșeli” din istoria Americii: decizia sa de a intra în „relații comerciale normale permanente” cu China în 2000. Acest lucru a permis Chinei să plătească aceleași tarife scăzute pe care America le percepe de la majoritatea partenerilor săi comerciali, mai degrabă decât un set alternativ de taxe mai mari, din lista tarifară americană și care se aplică doar câtorva țări, cum ar fi Cuba și Coreea de Nord, iar acum Rusia și Belarus.

Încheierea PNTR cu China ar crește tarifele pentru bunurile chinezești la 61% în medie, potrivit companiei de consultanță Oxford Economics, presupunând că tarifele din Secțiunea 301 rămân în vigoare. Pentru telefoanele mobile chinezești, tarifele ar crește de la 0% la 35%; pentru jucăriile chinezești, de la 0% la 70%. În loc să se mulțumească cu tarifele existente, America ar putea scrie un nou program tarifar doar pentru China. Aceasta ar putea fi chiar mai strictă pentru anumite bunuri (cum ar fi mașinile), dar mai puțin restrictivă pentru alte produse dragi consumatorilor americani, cum ar fi iPhone-urile Apple.

Xi va fi ocupat să le ceară consilierilor săi să estimeze cât de mari ar putea fi consecințele economice. Un ghid este trecutul. La apogeul său, războiul comercial a scăzut cu până la 0,8% din PIB-ul trimestrial al Chinei, potrivit băncii Goldman Sachs, echivalentul a aproximativ 40 de miliarde de dolari în dolari de astăzi. În general, efectul comercial net a fost negativ pentru China și pozitiv pentru America. Dar conflictul a erodat veniturile atât ale chinezilor, cât și ale americanilor prin creșterea prețurilor, a perturbat piețele financiare din fiecare țară și a dus la incertitudini politice care au inhibat cheltuielile afacerilor.

În timpul negocierilor cu China, lui Trump i-a plăcut să fie atât piromanul, cât și pompierul, după cum a spus un observator, declanșând conflagrații cu tweet-uri furioase și apoi stingându-le cu dineuri diplomatice. Aceste zigzaguri au speriat piețele globale.

Un alt indicator al costurilor potențiale este modelarea. Abrogarea PNTR ar reduce ponderea estimată a Americii în exporturile Chinei de la aproximativ o cincime în cadrul politicilor existente la aproximativ 3%, potrivit Oxford Economics. Astfel de simulări au multe părți în mișcare. Unul dintre considerente este dacă firmele cred că noile tarife ale lui Trump vor fi menținute după ce acesta va părăsi funcția, așa cum s-a întâmplat ultima dată.

O alta este că unele componente chinezești ar ajunge totuși pe piața americană încorporate în bunuri asamblate de alte țări. Economia și piețele financiare din China se află într-o formă dezastruoasă în comparație cu 2017. Și nu este clar cum ar riposta China: dacă a făcut acest lucru în timpul primei președinții Trump, nu a forțat America să dea înapoi. Oxford Economics pornește de la ipoteza că China și-ar majora tarifele cu aproximativ 17 puncte procentuale în medie. În concluzie, relația economică cândva intimă dintre superputeri ar putea fi redusă la un sărut în aer.

În orice caz, tipul de decuplare pe care consilierii lui Trump îl preconizează ar provoca daune profunde economiei chineze. Studiile realizate de JaeBin Ahn și de alți economiști de la FMI arată ce s-ar întâmpla dacă lumea s-ar împărți în sfere economice rivale, cu fluxuri limitate de investiții străine directe între ele. Dacă aceste fluxuri ar scădea la jumătate, ar putea reduce în cele din urmă PIB-ul Chinei cu aproximativ 2%, în raport cu o situație de referință în care investițiile circulă mai liber. Un alt studiu realizat de Carlos Góes, de la Universitatea California, San Diego, și Eddy Bekers, de la Organizația Mondială a Comerțului, susține că o creștere a tarifelor de aproximativ 30% ar putea reduce veniturile Chinei cu peste 5% până în 2040.

Încă patru ani?

Judecat în privința comerțului și a tarifelor, este probabil ca Xi să favorizeze o victorie a lui Biden. O administrație Biden ar extinde probabil restricțiile de import pentru vehiculele electrice chinezești și ar împiedica și mai mult fluxul de tehnologie americană de ultimă oră către China în domenii precum semiconductorii, inteligența artificială și calculul cuantic. Dar este mult mai puțin probabil decât o administrație Trump să declanșeze un șoc comercial destabilizator.

Cu toate acestea, relația dintre America și China cuprinde mult mai mult decât economia, iar aici calculele lui Xi ar putea înclina în cealaltă direcție. El are resentimente față de ordinea mondială condusă de Occident și dorește să stabilească China ca un centru alternativ de putere. Relația furtunoasă a lui Trump cu aliații Americii din Europa și Asia ar putea submina coeziunea cu aceștia în ceea ce privește politica privind China, dacă va fi ales din nou.

Comentariile sale disprețuitoare despre NATO, inclusiv sugestia sa recentă că nu ar oferi protecție americană aliaților care nu cheltuiesc suficient pentru apărare, sunt muzică pentru urechile Chinei. Aceasta vede NATO ca pe o relicvă a Războiului Rece pe care Occidentul o folosește pentru a-și păstra dominația.

Din același motiv, savurează orice tensiune în relațiile Americii cu Japonia și Coreea de Sud, cum ar fi cea provocată de Trump prin amenințarea cu retragerea trupelor americane din aceste țări dacă guvernele lor nu vor fi de acord cu creșteri mari ale contribuțiilor lor la costurile de întreținere a bazelor.

O administrație Trump ar putea anula munca pe care Biden a depus-o pentru a încuraja parteneriatele asiatice. Spre nemulțumirea Chinei, el a creat o nouă grupare, cunoscută sub numele de AUKUS, menită să consolideze cooperarea cu Australia și Marea Britanie pentru a răspunde la provocarea de securitate reprezentată de marina chineză în Oceanul Indian și în Pacific. China, în mod inexact, îl numește “NATO-like”. Cu toate acestea, AUKUS implică exact tipul de relație pe termen lung, mai degrabă decât tranzacțională, care nu-i place lui Trump.

În mod similar, în ceea ce privește Taiwanul, Trump poate fi preferabil pentru China. Biden a depășit uneori limbajul convențional, ambivalent, cu privire la angajamentele Americii față de insulă. El a spus în repetate rânduri că trupele americane ar apăra Taiwanul dacă China ar invada Taiwanul, pentru ca apoi consilierii săi să revină asupra comentariilor sale după indignarea Chinei.

Probabil că Trump este mult mai puțin entuziast în ceea ce privește protejarea insulei. În memoriile sale, John Bolton, care a fost consilierul de securitate națională al dlui Trump în 2018 și 2019 înainte de o despărțire amară, a scris despre „mârâielile” lui Trump cu privire la vânzările de arme către Taiwan. Trump a fost „dispeptic” în legătură cu Taiwanul, a spus Bolton, sugerând că șeful său nu avea un angajament față de un „aliat democratic”.

Mai presus de orice, Xi dorește stabilitate. Părerile savanților chinezi reflectă probabil gândirea oficială. Într-un interviu acordat presei de stat în ianuarie, Yan Xuetong, de la Universitatea Tsinghua din Beijing, a declarat că Trump și Biden vor concura pentru a arăta „cine este mai anti-China” decât celălalt:

„Dacă vrem să împiedicăm ca o confruntare dintre cele două părți să scape de sub control și să escaladeze într-un conflict, țara noastră trebuie să ia unele măsuri proactive”. Abordarea lui Biden față de China este probabil mai previzibilă. Potențialul lui Trump pentru haos și excese ar putea crea oportunități pentru China de a depăși America, dar ar putea aduce și instabilitatea de care China se teme.

Tribuna.US