Ce este Teoria Critică Rasială?

Ați auzit de Teoria Critică Rasială? Presupun că da. A pătruns deja multe instituții și face progrese rapide în altele. Dacă ajunge să domine, va schimba complet însăși natura Americii și felul în care trăiești, analizează James Lindsay pentru PragerU.

Teoria Critică Rasială susține că cel mai important lucru în ceea ce te privește este rasa ta. Culoarea pielii tale. Asta te reprezintă. Nu comportamentul tău. Nu valorile tale. Nu mediul în care trăiești. Ci rasa ta.

Conform Teoriei Critice Rasiale, dacă ești membru al unui grup rasial „minoritizat“ – termenul lor, nu l-am inventat eu – ești victima unui sistem clădit în detrimentul tău, un sistem care nu vrea să ai succes. Pe de altă parte, dacă rasa ta este „privilegiată“, ești un exploatator – indiferent că intenționezi să fii sau nu.

Teoria Critică Rasială pornește de la presupunerea că rasismul apare în toate interacțiunile. Pentru a observa cum funcționează acest lucru, imaginează-ți următorul experiment: deții un magazin și doi clienți intră în același timp – unul alb și unul de culoare. Pe cine servești mai întâi?

Dacă te ocupi prima dată de persoana de culoare, Teoria Critică Rasială va spune că ai făcut-o pentru că nu ai încredere ca cei de culoare să circule nesupravegheați prin magazinul tău. Acesta e un lucru rasist. Dacă ai ajuta mai întâi persoana albă, Teoria Critică Rasială va spune că ai făcut-o pentru că îi consideri pe cei de culoare cetățeni inferiori. Tot un lucru rasist.

Asta înseamnă Teoria Critică Rasială. Poate găsi rasism în orice, chiar dacă trebuie să-ți citească gândurile pentru a-l descoperi.

Teoria Critică Rasială este o invenție 100% americană. Pritocită la Harvard Law School in anii ’70, în prezent parte a principalului curent academic și de presă, este, de asemenea, în mod unic ne-americană întrucât respinge principiile de bază ale sistemului de valori iudeo-creștine, clasic liberale americane. Răstoarnă complet ideologia fundamentală americană.

Iată cum o prezintă Richard Delgado și Jean Stefancic, doi susținători importanți ai ei: „Teoria Critică Rasială pune la îndoială însuși fundamentele ordinii liberale, inclusiv teoria egalității, raționamentul juridic, raționalismul iluminist și principiile neutre ale dreptului constituțional“.

Face acest lucru deoarece susținătorii Teoriei Critice Rasiale presupun că rasismul este prezent peste tot și întotdeauna, și îl caută „până-n pânzele albe“ ca sa-l găsească. Și întotdeauna îl găsesc. Trebuie să fie acolo, pentru că așa au acționat puterile imperiale europene și apoi America.

În privința aceasta, ca în toate teoriile academice periculoase, există un sâmbure de adevăr. Ființele umane nu au fost preocupate de rasă decât în ​​secolul al XVI-lea, când europenii au început să exploreze și apoi să colonizeze alte părți ale lumii. Trasarea diferențelor dintre rase a atins apogeul în secolul al XIX-lea, odată cu utilizarea pe scară largă a muncii sclavilor, în America de Nord și de Sud.

Nimeni nu neagă acest lucru. Dar de atunci, lumea occidentală și mai ales America, a petrecut mult timp, bani și sânge pentru a se elibera de trecutul său rasist. A fost un drum greu, cu siguranță, dar s-au făcut progrese mari.

Teoria Critică Rasială spune că toate aceste progrese sunt un miraj: rasismul nu a murit niciodată – nici măcar nu s-a estompat vreun pic. Pur și simplu s-a ascuns mai bine. Prin urmare, Teoria Critică Rasială nu este o continuare a Mișcării Drepturilor Civile.

Este, de fapt, o respingere a acesteia. Pentru teoreticienii ideologiei, Martin Luther King a fost și eronat, și naiv. Americanii albi nu-și pot face niciodată o părere despre cei de culoare bazat pe caracterul lor. Ei nu-i pot aprecia decât după culoarea pielii lor, întotdeauna în mod nefavorabil – conștient sau inconștient.

În mod ironic, nicio altă mișcare socială nu a fost atât de obsedată de rasă de la mania ariană din Germania anilor 1930 și 1940 sau de la apartheidul din Africa de Sud, în a doua jumătate a secolului XX.

Teoria Critică Rasială mai este, într-un sens foarte real, o revoluție contra-americană. Dar acesta este interpretat drept un lucru pozitiv, nu negativ, pentru cei care subscriu la teorie.

Citește și A numi dreptul natural un „naționalism al albilor“ este rasist!

Experimentul american a fost testat timp de 400 de ani și nu funcționează. Deci, să-l abandonăm. Asta este ceea ce cred ei. Așa crezi și tu? Presupun că majoritatea dintre cei ce citesc au altă părere.

Atunci cum putem stopa Teoria Critică Rasială înainte de a infecta creierul prea multor americani decenți – în special al tinerilor – și înainte de a ne transforma în ceva ce nu am fost niciodată și nu ar trebui să vrem să fim?

Răspunsul este simplu: refuză să o accepți.

Nu te lăsa intimidat de logica „oricum o dai, tot prost iese“ ale acestei ideologii autodistructive, anti-realitate, plină de ură față de America. Nu te lăsa influențat să te consideri rasist când știi că nu ești. Sau că ești o victimă când știi că nu e așa.

Apără-te – cât încă mai poți!

Traducere și adaptare
Tribuna.US