HomeDreptul la viață

Ce înseamnă să fii pro-viață?

Ce înseamnă să fii pro-viață?

Definiția din dicționar a termenului „pro-viață” nu spune toată povestea. Iată ce înseamnă să fii pro-viață, potrivit ADF. Dacă există un lucru cla

Definiția din dicționar a termenului „pro-viață” nu spune toată povestea. Iată ce înseamnă să fii pro-viață, potrivit ADF.

Dacă există un lucru clar în dezbaterea privind avortul, acesta este că multe lucruri pot părea neclare. Argumentele pro și contra avortului tind să se învârtă în jurul definițiilor. Când începe viața? Ce este o persoană? Ce înseamnă viabilitatea?

Definițiile sunt foarte puternice. Ele nu doar categorisesc și clarifică, ci și susțin și argumentează. Cu alte cuvinte, definițiile nu sunt neutre.

Luați în considerare faimoasa definiție a puritanismului dată de H.L. Mencken – „teama obsedantă că cineva, undeva, ar putea fi fericit” – care nu a făcut decât să întărească concepțiile inexacte despre ceea ce credeau puritanii.

Sau maxima populară a activistei feministe Marie Shear, conform căreia feminismul „este noțiunea radicală că femeile sunt oameni”. Dar cine ar putea nega faptul că femeile sunt oameni?

Cei din mișcarea pro-viață trebuie să înțeleagă pentru ce luptă. Iar acest lucru începe cu definirea termenului „pro-viață” în sine. Când ne numim „pro-viață”, ce spunem? Ce înseamnă „pro-viață”?

Merriam-Webster definește „pro-viață” ca fiind „opus avortului”. Deși acest lucru este adevărat, este o definiție îngustă și simplistă. Haideți să explorăm o înțelegere mai completă a ceea ce înseamnă să fii pro-viață.

De unde provine termenul „pro-viață”?

Chiar înainte ca Curtea Supremă a SUA să decidă în 1973 în cazul Roe vs Wade, găsind un presupus „drept” la avort în Constituție, oamenii foloseau limbajul „vieții” în dezbaterea privind avortul. În 1967, un grup de medici, avocați și alte persoane s-au unit pentru a-l încuraja pe guvernatorul Californiei, Ronald Reagan, să nu semneze un proiect de lege pro-avort. Susținătorii s-au autointitulat Liga pentru dreptul la viață.

La doi ani după decizia Roe, Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite a finalizat un document numit „Planul pastoral pentru activități pro-viață”, care afirmă demnitatea vieții umane și stabilește o agendă pentru educație, îngrijire pastorală, politici publice și rugăciune.

Utilizarea termenului „pro-viață” a continuat să crească în anii 1970, pe măsură ce apărarea drepturilor copiilor nenăscuți a devenit o forță politică majoră. În Before Roe v. Wade: Voices that Shaped the Abortion Debate Before the Supreme Court’s Ruling, Linda Greenhouse și Reva Siegel de la Yale Law School scriu: „Când conservatorii din Noua Dreaptă au început să adune o coaliție pan-creștină împotriva deciziei Roe la sfârșitul anilor 1970, cruciada împotriva lui Roe va continua sub stindardul “pro-viață” și “pro-familie””.

Termenul a rămas de actualitate.

Pro-viață vs pro-alegere

Oamenii care susțin avortul la cerere sunt adesea descriși în mass-media ca fiind „pro-choice”. Este un termen convenabil: cuvântul „alegere” are puține conotații negative, iar identificarea ca fiind pentru ceva generează mult mai multă simpatie decât a fi împotriva a ceva.

Dar „pro-alegere” nu este pur și simplu un termen corect pentru susținătorii avortului legalizat. În primul rând, termenul nu reușește să răspundă la o întrebare importantă: ce alegere? Răspunsul, desigur, este alegerea femeii de a-și avorta copilul nenăscut.

Planned Parenthood, probabil cea mai importantă organizație „pro-alegere” din Statele Unite, definește termenul în felul următor: „Când spui că ești pro-alegere, le spui oamenilor că tu crezi că este în regulă ca ei să aibă posibilitatea de a alege avortul ca opțiune pentru o sarcină neplanificată – chiar dacă tu nu ai alege avortul pentru tine însuți”.

Dar mai există o altă problemă cu termenul „pro-alegere”: acesta tratează avortul ca fiind singura alegere disponibilă pentru femeile care se confruntă cu sarcini neplanificate sau cu un viitor incert.

Persoanele care se numesc „pro-viață” sprijină și ele alegerile: creșterea copiilor și adopția sunt alegeri nu doar acceptate, ci și susținute de susținătorii pro-viață. Organizațiile pro-viață, cum ar fi Heartbeat International, au filiale care sunt agenții de adopție autorizate. Altele, cum ar fi Radiance Foundation, promovează adopția prin campanii de educație și conștientizare. Și multe altele, inclusiv Marșul pentru viață, sărbătoresc Luna națională de conștientizare a adopției în noiembrie.

Și cum rămâne cu organizațiile „pro-alegere”? În 2019, Planned Parenthood, cel mai mare furnizor de avorturi din America, a efectuat 133 de avorturi pentru fiecare recomandare de adopție. Sună asta ca o organizație dedicată „alegerii”?

În mod ironic, cei care sunt cu adevărat „pro-alegere” sunt cei pro-viață.

Iar această definiție ne duce la o altă întrebare.

„Pro-viață” înseamnă doar „pro-naștere”?

O acuzație frecventă a activiștilor pro-avort este că cei pro-viață sunt doar „pro-naștere”. Cu alte cuvinte, interesul lor în protejarea vieții se extinde doar la viața din uter. Dar acest argument este fals.

Potrivit Institutului Charlotte Lozier, 2.700 de centre de sarcină pro-viață din SUA au deservit aproape două milioane de persoane în 2019. Iar Institutul Național al Susținătorilor Familiei și Vieții (NIFLA) este o rețea de centre de sarcină pro-viață care „împuternicesc … femeile …. să aleagă viața pentru copiii lor nenăscuți”. Rețeaua include peste 1.600 de centre, inclusiv 1.200 de clinici medicale autorizate.

Iar aceste organizații nu se rezumă doar la protejarea vieților copiilor nenăscuți, ci le oferă mamelor scutece și hăinuțe pentru bebeluși și le oferă cursuri și programe de educație parentală. În 2019, valoarea estimată a tuturor acestor servicii a fost de aproape 270 de milioane de dolari.

După cum arată datele despre agențiile de adopție și statisticile despre centrele pentru gravide, susținătorii pro-viață au grijă de mai mult decât de cei nenăscuți.

Este „pro-viață” anti-femeie?

Un alt argument eronat folosit împotriva susținătorilor pro-viață este acela că pro-viață sunt de fapt „anti-femeie”.

În 2020, Marșul pentru Viață – adunarea anuală a sute de mii de susținători pro-viață de la Washington, D.C. – a ales ca temă „Viața dă putere: Pro-Viața este pro-femeie”. Marșul are loc în fiecare an pentru a marca aniversarea lui Roe, dar în 2020, acesta a comemorat un alt reper istoric: cea de-a 100-a aniversare a adoptării celui de-al 19-lea Amendament, care a garantat femeilor dreptul de vot.

Limbajul care caracterizează pledoaria pro-viață ca fiind „anti-femeie” vine adesea cu o presupunere remarcabilă: că femeile nu pot fi mame și să ducă o viață fericită și de succes. Desigur, această concepție nu este doar falsă; este, de asemenea, în mod ironic, anti-femeie.

În plus, multe dintre legile privind avortul pe care Alliance Defending Freedom le-a apărat au inclus prevederi menite să protejeze și să împuternicească femeile.

Luați în considerare Planned Parenthood of Montana vs Statul Montana. În acest caz, Planned Parenthood a intentat un proces după ce legislativul statului Montana a ajustat protecțiile de lungă durată ale statului în materie de sănătate și siguranță menite să ajute la protejarea femeilor și a copiilor nenăscuți.

În mod specific, legislativul a urmărit să se asigure că femeilor nu li se prescriu medicamente chimice periculoase pentru avort fără a fi examinate mai întâi de un medic. În plus, viitoarelor mame li se va oferi posibilitatea de a vedea și de a asculta o ecografie a copilului lor în uter.

Femeile însărcinate merită sănătate și siguranță – și nu renunță la această protecție atunci când se gândesc să facă un avort. Dar nu Planned Parenthood le ia apărarea, ci mișcarea pro-viață.

Pro-viață pentru toată viața

Nu doar copiii nenăscuți au nevoie urgentă de protecție. Din păcate, cultura noastră devalorizează adesea și viețile persoanelor în vârstă și bolnave.

În ultimii ani, susținătorii sinuciderii asistate de medic au încercat să extindă accesul la această practică în întreaga țară. La fel ca în dezbaterea privind avortul, activiștii folosesc un limbaj pozitivist pentru a face să pară nobilă cauza lor. „Sinuciderea asistată de medic” devine „moarte cu demnitate”. Cu toate acestea, practica îi vizează pe cei vulnerabili și pe cei bolnavi – și le face rău celor care au nevoie de îngrijire medicală competentă și plină de compasiune și de servicii comunitare.

Viața trebuie protejată de la concepție până la moartea naturală.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0