Ce sunt valorile iudeo-creștine și cum au transformat ele societatea

Termenul „valori iudeo-creștine“ este unul frecvent utilizat. Eu, personal, sunt unul dintre cei care îl folosesc. O fac din același motiv pentru care a făcut-o și marele premier britanic Margaret Thatcher, explică Dennis Prager.

„Adevărurile tradiției iudeo-creștine“, a spus ea, „sunt nespus de prețioase, nu numai (părerea mea) pentru că sunt adevărate, ci și pentru că oferă impulsul moral care poate duce la acea pace, în adevăratul sens al cuvântului, după care tânjim cu toții… Șansele să avem democrație sunt mici dacă inimile bărbaților și femeilor din societățile democratice nu pot percepe o chemare la ceva mai măreț decât ei înșiși“.

Doamna Thatcher a fost o creștină devotată. Eu sunt un evreu. Deși avem unele convingeri religioase comune, urmăm teologii diferite. Dar împărtășim aceleași valori fundamentale. Iar în ceea ce privește societatea, valorile morale sunt mult mai importante decât teologiile.

Acesta este motivul pentru care protestanții, catolicii, mormonii și evreii au poziții asemănătoare în ceea ce privește majoritatea problemelor sociale importante.

Iată 10 dintre aceste valori.

1. Există un singur Dumnezeu. Acel Dumnezeu este Dumnezeul prezentat lumii de Biblia ebraică – sursa unei singure moralități universale.

2. Biblia ebraică (singura Scriptură pe care Isus o cunoștea și pe care o cita frecvent) a introdus cea mai revoluționară idee de moralitate din istorie: că există adevăruri morale concrete, așa cum există adevăruri matematice și științifice. Fără Dumnezeu ca sursă a standardelor morale nu există adevăr moral; există doar opinii morale.

3. Pentru că există adevăruri morale, binele și răul sunt aceleași pentru toți oamenii.

4. Dumnezeu – nu omul, nu guvernul, nu opinia populară, nu un vot democratic – este sursa drepturilor noastre. Toți oamenii „sunt înzestrați de către Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile“, proclamă Declarația de Independență americană.

5. Ființa umană este „creată după chipul lui Dumnezeu“. Prin urmare, fiecare viață umană este prețioasă. Așadar, rasa nu are nicio importanță, deoarece toți suntem creați după chipul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu aparține unei rase anume.

6. Lumea are la bază o ordine divină, ceea ce înseamnă că există diferențe prestabilite în mod divin. Printre aceste diferențe se numără Dumnezeu și omul, bărbatul și femeia, omul și animalul, binele și răul, natura și Dumnezeu, sacrul și profanul.

7. Omul nu este intrinsec bun. Creștinii menționează „păcatul originar“ pentru a face referire la natura păcătoasă a omului; evreii îl citează pe Dumnezeu însuși în Geneza: „…întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Nu sunt convingeri identice, dar amândouă sunt complet diferite de doctrina naivă a Iluminismului potrivit căreia omul este în esență bun. Și ambele ajung la aceeași concluzie: avem nevoie de reguli inspirate de Dumnezeu pentru a ne feri de înclinația noastră naturală de a face răul.

8. Prin urmare, nu trebuie să ne urmăm inima. Atât evreii devotați, cât și creștinii sunt foarte conștienți de cât de periculos din punct de vedere moral este să ne lăsăm conduși de emoțiile noastre. Cei care resping valorile iudeo-creștine sunt mult mai predispuși să urmeze și să promoveze sfatul: „Fă ce-ți spune inima“.

9. Dumnezeu ne-a dat cele Zece Porunci – nucleul valorilor iudeo-creștine. Ca exemplu, pentru a pune în practică doar una dintre cele Zece Porunci în epoca noastră seculară, confuză din punct de vedere moral, trebuie să „cinstești pe tatăl tău și pe mama ta“, chiar dacă au votat pentru cineva pe care îl detești – ceea ce înseamnă să păstrezi măcar legătura cu ei și să nu îndrăznești să-i privezi de dreptul de a avea contact cu nepoții lor.

10. Ființele umane sunt înzestrate cu liberul arbitru. În lumea seculară nu există liberul arbitru, deoarece tot comportamentul uman este atribuit biologiei și mediului. Numai o viziune religioasă asupra lumii, întrucât presupune existența unui suflet divin – un element independent de biologie și mediu – permite existența liberului arbitru.

Citește și Cum ne putem ajuta copiii să dezvolte o viziune biblică asupra lumii

Mai există un aspect important al termenului „iudeo-creștin“. Cele două religii au nevoie una de cealaltă. Fără Vechiul Testament, nu există Noul Testament. Practic, fiecare principiu moral creștin derivă din Biblia ebraică – nu numai cele 10 valori iudeo-creștine enumerate aici, ci și principii morale de bază precum „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți“ (Leviticul 19:18), „Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta…“ (Deuteronomul 6:5) și „Să iubești pe străin“ (Deuteronomul 10:19).

În același timp, și iudaismul are nevoie de creștini. Creștinismului i se datorează răspândirea Torei și a restului Bibliei ebraice în lume. Acest lucru a fost recunoscut de cel mai mare gânditor evreu după Moise, Maimonide.

Astfel, deși se vorbește de valori „iudeo-creștine“, nu se vorbește și de valori „iudeo-musulmane“. După cum scrie renumitul cercetător evreu David Novak:

„Maimonide spune că evreii pot preda Tora creștinilor, dar nu și musulmanilor, deoarece creștinii cred că Scriptura ebraică este în întregime insuflată de Dumnezeu, în timp ce pentru musulmani, textul cel mai important este Coranul; pentru ei, Scriptura evreilor este o revelație imperfectă. Așadar, evreii și creștinii împărtășesc o revelație comună într-un mod în care evreii nu o împărtășesc cu nicio altă comunitate religioasă“.

Întruchiparea supremă a valorilor iudeo-creștine au fost Statele Unite ale Americii. Fondatorii Americii erau creștini (unii din punct de vedere cultural, alții din punct de vedere doctrinar) bine ancorați în Biblia ebraică.

America nu a fost întemeiată cu scopul de a fi un înlocuitor al Israelului, ci un „al doilea Israel“. Până de curând, așa a și fost.

Tribuna.US