Cele mai grave 10 abuzuri ale mass-mediei în 2020

Începând cu pandemia de coronavirus de la Wuhan, la revolte, și până la alegerile din 2020, mass-media din vechea gardă, cu înclinații de stânga, a sucit, a subminat și chiar a suprimat știrile pe care se presupune că are sarcina de a le prezenta, analizează PJMedia.

Este imposibil să enumerăm fiecare caz de părtinire a mass-mediei împotriva președintelui Donald Trump, pentru Joseph Robinette Biden Jr., sau cele în care a susținut ortodoxia din ce în ce mai sufocantă a extremei de stânga, dar am compilat ceea ce consider că reprezintă cele mai flagrante zece exemple din 2020.

Delectați-vă și deplângeți obiectivitatea presei libere.

10. Moartea lui Soleimani

La începutul annus horribilis 2020, președintele Donald Trump a ordonat un atac aerian care l-a ucis pe Qassem Soleimani, generalul forțelor iraniene Quds, după ce milițiile susținute de Iran au atacat ambasada SUA din Irak.

Soleimani orchestra activitatea teroristă a Republicii Islamice în tot Orientul Mijlociu și se presupune că era responsabil pentru moartea a sute de soldați americani, dar multe surse ale vechii mass-media l-au criticat pe Trump pentru uciderea lui Soleimani și au prezis că asasinarea va cauza începerea unui război.

Washington Post l-a aclamat pe Soleimani drept „venerat lider militar“. New York Post a publicat un articol al actriței Robin Wright, care-l descria pe Soleimani ca „un fost culturist și muncitor în construcții atractiv, cu părul alb ca zăpada, o barbă elegantă și sprâncene cărunte, arcuite“. Ea a descris Forțele Quds drept „o unitate iraniană de comando comparabilă cu US Seals, Delta Force și Rangers combinate“.

Joy Behar de la The View a lăudat chiar un naționalist alb – pentru că s-a lepădat de Trump după atacul asupra lui Soleimani.

CNN a luat un interviu unei femei care ajutase la conducerea atacului asupra Ambasadei SUA din Teheran în 1979 – și declarase atunci că va ucide ostaticii americani dacă trupele ar ataca ambasada – și care a descris acțiunile Americii drept terorism.

Maggie Haberman de la The New York Times a susținut că Trump l-a ucis pe Soleimani pentru a distrage atenția publicului de la punerea sub acuzare.

Un editorial Times a prezis că moartea lui Soleimani va „dezlănțui haosul“.

Reza Aslan, autor și comentator, a susținut că planul lui Trump fusese „încă din prima zi“ „războiul cu Iranul“, deoarece Trump se retrăsese din dezastruosul acord nuclear cu Iranul.

Deși liderul suprem Ayatollah-ul Khamenei a jurat „răzbunare cumplită“ împotriva SUA în urma ofensivei, atacurile sale ulterioare cu rachete asupra bazelor irakiene care adăpostesc soldați americani nu au reușit să ucidă niciun soldat irakian sau american.

În schimb, se pare că au distrus un avion ucrainean care transporta ucraineni și canadieni – o tragedie cauzată în întregime de Iran. În mod similar, Iranul a adus trupe din toată țara la Teheran pentru înmormântarea lui Soleimani – iar acțiunea a dus la uciderea a cincizeci de oameni și a rănit încă 200.

Atacul asupra lui Soleimani a destabilizat Iranul și i-a slăbit influența în Orientul Mijlociu, a deschis ușa acordurilor istorice de pace ale lui Trump cu Israelul în Orientul Mijlociu.

9. Criticarea lui Trump pentru folosirea expresiei „coronavirusul din Wuhan“.

În martie, reprezentanții vechii mass-medii au început să-i critice pe Trump și pe alți republicani pentru că s-au referit la COVID-19 drept „coronavirusul chinezesc“ sau „coronavirusul din Wuhan“, sugerând că astfel de termeni erau lipsiți de sensibilitate sau rasiști.

Când reprezentantul Paul Gosar (R-Ariz.) s-a referit la virus ca „Virusul Wuhan“, liberalii l-au acuzat că susține „supremația albă“.

Un scenarist de la Hollywood a postat pe Twitter: „Numai rasiștii îl numesc virusul Wuhan“. Chris Hayes de la MSNBC a caracterizat termenul folosit de către Gosar „uluitor de grosolan“.

Gosar a răspuns atrăgând atenția că multe canale mass-media folosiseră termenul „Virusul Wuhan“ sau au menționat Wuhan sau China ca loc de proveniență al coronavirusului.

Chris Cuomo de la CNN l-a atacat recent pe Trump pentru că a folosit termeni geografici.

„Începeți să-i auziți pe republicani, în special pe Trump, numindu-l „Wuhan“ sau „coronavirusul chinezesc“, a spus Cuomo.

De la momentul în care Cuomo l-a atacat pe Trump pentru folosirea acestor termeni, Media Research Center (MRC) a găsit cel puțin 35 de clipuri video în care personalități ale vechii mass-media se refereau la coronavirus drept „coronavirusul Wuhan“ sau „coronavirusul chinezesc“.

Un videoclip de 2 minute arată ipocrizia absolută și falimentul moral al „celor superiori nouă“ din mass-media care ne țin lecții despre presupusul rasism.

8. Lauda adusă strategiei anti-COVID-19 a lui Andrew Cuomo

Apropo de pandemia COVID-19, guvernatorul Andrew Cuomo (DN.Y.) a eșuat complet în gestionarea acestei situații. New York City a servit ca epicentrul răspândirii COVID-19 din Europa în SUA, având între 60 și 65 la sută din toate cazurile din SUA în luna mai.

Mai târziu în acea lună, site-ul cu înclinație de stânga ProPublica a publicat un raport în care îi învinovățea pe Cuomo și pe primarul Bill de Blasio (D.NYC) pentru că au reacționat prea încet cu măsurile de oprire a răspândirii virusului în Big Apple.

Cu toate acestea, există ceva mai rău. Pe 25 martie, Cuomo a ordonat căminelor de bătrâni să admită pacienți chiar dacă aveau rezultate pozitive la testele pentru COVID-19.

Deși el a inversat ulterior această măsură în luna mai, ordinul lui Cuomo a exacerbat probabil răspândirea bolii în rândul persoanelor în vârstă, categoria cea mai vulnerabilă.

Unele rapoarte sugerează că măsura a costat 10.000 de vieți.

Departamentul de Justiție a deschis o anchetă pentru a stabili dacă guvernatorii democrați precum Cuomo au încălcat sau nu drepturile civile ale pacienților din căminele de bătrâni prin astfel de măsuri barbare.

Cu toate acestea, mass-media din vechea gardă i-a făcut lui Cuomo o prezentare lingușitoare pe tot parcursul pandemiei, într-atât încât guvernatorul a decis să lanseze o carte care să proclame succesul său în lupta împotriva COVID-19.

Chris Cuomo de la CNN, fratele guvernatorului, l-a invitat pe Andrew Cuomo în emisiune de mai multe ori.

Jimmy Fallon l-a lăudat pe Cuomo ca fiind „cinstit“, „inteligent“ și expert în „îmblânzirea fiarei“. Cuomo a primit chiar și un premiu Emmy – în esență pentru că a jucat rolul unui bun guvernator pe ecranele de televiziune.

7. Demonizarea lui Ron DeSantis

Între timp, principalele surse mass-media l-au criticat în repetate rânduri pe guvernatorul Ron DeSantis (R-Fl.), care a ridicat devreme restricțiile din stat.

Youyang Gu, om de știință în domeniul statisticilor, a menționat că, la sfârșitul anului, Illinois a raportat mult mai multe cazuri de COVID-19 decât Florida, totuși vechile mijloacele de informare în masă au prezentat Florida ca hotspot COVID-19, ignorând practic statul Illinois.

DeSantis are un palmares solid referitor la situația COVID-19, dar se pare că o mare parte din mass-media vechii gărzi nu îl poate admite, deoarece guvernatorul are un „R“ după numele său.

6. Revoltele „pașnice, în general“

Indignarea rezultată în urma morții lui George Floyd în custodia poliției a inspirat proteste în toată țara, iar multe dintre aceste proteste s-au transformat în revolte distructive și mortale.

Cu toate acestea, mass-media din vechea gardă au calificat în mod repetat revoltele drept „proteste pașnice, în general“, semnalând în multe cazuri acordul lor tacit cu ideologia periculoasă din spatele violențelor.

Poate cel mai flagrant exemplu îl reprezintă cel de la CNN. În timp ce un incendiu a izbucnit în mijlocul revoltelor din Kenosha, Wiscon, CNN afișa: „PROTESTE FIERBINȚI, DAR ÎN GENERAL PAȘNICE DUPĂ CE POLIȚIA A DESCHIS FOCUL“.

Deși Black Lives Matter și insurgenții antifa au intenționat să lupte împotriva presupusului „rasism instituțional“, revoltele au afectat în mod disproporționat comunitățile de culoare din Kenosha, Wisc., Minneapolis și Chicago.

Revoltele au distrus vieți din rândul cetățenilor de culoare, mijloacele lor de trai, și monumente reprezentative pentru comunitatea de culoare. Cel puțin 26 de americani au murit în timpul revoltelor, majoritatea de culoare.

New York Times a susținut ideologia distructivă care alimenta revoltele. „Proiectul 1619“ al ziarului susținea inițial că adevărata întemeiere a Statelor Unite a avut loc odată cu sosirea primilor sclavi negri în 1619, mai degrabă decât la semnarea Declarației de Independență din 1776.

În septembrie, Times a încercat să facă dispărut acest fapt, ștergând textul cheie de pe site-ul său web interactiv și punând-o pe fondatoarea proiectului, Nikole Hannah-Jones, să apară la televiziune pentru a pretinde că nu a spus niciodată că 1619 reprezenta adevărata întemeiere a Americii.

Când vandalizatorii au răsturnat o statuie a lui George Washington în Portland, au pictat cu spray pe statuie „1619“.

Când Charles Kesler de la Claremont Institute a scris în The New York Post , „Numiți-le revoltele din 1619“, fondatoarea proiectului 1619, Nikole Hannah-Jones, a răspuns (într-un tweet șters de atunci) că „ar fi o onoare“ să-și asume responsabilitatea revoltelor distructive.

Rep. Ilhan Omar (D-Minn.) a cerut „dezmembrarea“ „economiei și sistemului politic“ american, pentru a elimina presupusa opresiune rasistă.

În septembrie, Times a publicat un raport care sugera că orice violență din timpul revoltelor provenea de la poliție și de la „activiștii de dreapta.“

5. New York Times și Tom Cotton  

Pe fondul revoltelor, senatorul Tom Cotton (R-Ark.) a publicat un editorial în The New York Times. Cotton a recunoscut importanța protestelor pașnice, dar a cerut aplicarea legii și ordinii împotriva revoltelor distructive.

Personalul publicației Times s-a revoltat și l-a presat pe James Bennet, responsabil cu editorialele revistei, să demisioneze pentru că a fost de acord să publice opinia senatorului.

Demisia lui Bennet a venit pe fondul unui asalt de atacuri de „anulare a culturii“. Un profesor UCLA a fost investigat de poliție pentru că a refuzat să amâne examenele finale pentru a lăsa studenții să protesteze.

Un profesor a fost investigat pentru că a citit din Letter from a Birmingham Jail a lui Martin Luther King, Jr.

Un fotbalist profesionist a fost concediat pentru tweet-ul soției sale.

Bari Weiss și-a dat demisia de la The New York Times, iar Glenn Greenwald a demisionat de la agenția media pe care a cofondat-o, the Intercept.

Cu toate acestea, episodul Bennet atrage atenția în mod particular, deoarece implica un „păcat“ atât de minor care a luat proporții atât de mari.

Personalul a acuzat în mod fals că editorialul lui Cotton incita la violență împotriva protestatarilor pașnici, iar Times a cedat presiunilor.

Mulți membri ai personalului au susținut că simpla includere a unei opinii de la un senator al Statelor Unite i-a pus pe aceștia „în pericol“.

4. Calomnierea discursului lui Trump de la Mt. Rushmore

În 4 iulie, președintele Donald Trump a ținut un discurs magnific apărând America de atacurile false ale teoriei critice a raselor, teorie marxistă care a inspirat revoltele distructive din această vară. Agențiile de presă din vechea gardă au condamnat discursul, răspândind chiar minciuni, de-a dreptul, despre el.

„Trump folosește discursul de la Mount Rushmore pentru a transmite un mesaj de război cultural diviziv“, anunța titlul lui Annie Karni în Times.

„Trump încearcă să tragă America înapoi la un 4 iulie foarte diferit“, scria Maeve Reston de la CNN.

Alții au enunțat minciuni flagrante despre discurs, sperând probabil că nimeni nu va verifica textul online.

Senatorul Tammy Duckworth (D-Ill.) a susținut că Trump „și-a petrecut tot timpul vorbind despre trădători morți“, sugerând că a lăudat Confederația.

Discursul lui Trump nu laudă nici măcar un singur „trădător“ sau vreun membru al Confederației. Cu toate acestea, Hill a citat în mod aprobator minciuna lui Duckworth, iar CNN a susținut că Trump „a apărat monumentele confederației“, chiar dacă nu a menționat nici măcar o dată „Confederația“, pe Robert E. Lee sau orice altă personalitate confederată.

Trump s-a opus atacului asupra monumentelor confederate, avertizând că graba de a elimina istoria din piața publică va duce la atacuri asupra statuilor unor membri fondatori precum George Washington.

În această vară, avertismentul s-a dovedit corect. Cu toate acestea, discursul magnific al președintelui la Muntele Rushmore nu apăra monumentele confederației, ci condamna doar mulțimile anarhice și lăuda eroii Americii.

3. Îngroparea știrilor cu privire la acordurile de pace din Orientul Mijlociu

După moartea lui Soleimani, președintele Donald Trump a încheiat o serie de acorduri de pace în Orientul Mijlociu, între statele arabe și Israel.

Bahrain și Emiratele Arabe Unite (EAU) au normalizat relațiile cu Israelul prin Acordul Abrahamic.

Kosovo majoritar musulmană și Serbia majoritar creștină au încheiat un acord istoric care include promisiuni de a înființa ambasade la Ierusalim.

Sudanul și Marocul au normalizat, de asemenea, relațiile cu Israelul.

Emiratele Arabe Unite au fost chiar de acord să ordone hotelurilor să servească mâncăruri kosher în Abu Dhabi, oferind un simbol puternic de acceptare a evreilor într-o parte a lumii notoriu antisemită.

Majoritatea acestor progrese ar fi fost considerate vise imposibil de atins, mai ales fără implicarea palestinienilor. Și totuși, au devenit realitate, iar aceste succese diplomatice istorice i-au adus lui Trump mai multe nominalizări la Premiul Nobel.

Cu toate acestea, mass-media din vechea gardă a ascuns de-a dreptul aceste știri monumentale de pace în Orientul Mijlociu înaintea alegerilor din 2020.

Potrivit unei analize a  Media Research Center (MRC), agențiile de știri au îngropat efectiv aceste știri surprinzătoare, dedicând acordurilor istorice de pace 9 minute și 8 secunde, pe parcursul a 33 de zile.

Analiștii MRC au analizat 33 de zile ale programelor ABC’s World News Tonight, CBS Evening News și NBC Nightly News începând din 13 august, când Israelul și UAE au anunțat că stabilesc relații diplomatice, până în 15 septembrie, data ceremoniei de semnare în comun a Acordurilor Abrahamice între Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain la Casa Albă, și au găsit „scurte episoade de prezentare“ a acestor știri istorice.

CBS Evening News a petrecut un total de 144 de secunde, puțin mai mult de două minute, pe subiectul acordurilor din Orientul Mijlociu. NBC Nightly News a dedicat 155 de secunde, nu chiar trei minute, acordurilor. ABC’s World News Tonight a folosit 249 de secunde pentru acordurile de pace.

Într-un sondaj post-electoral, 43,5% dintre respondenții care au spus că au votat pentru Joe Biden au confirmat că nu știau nimic despre aceste acorduri.

Cinci la sută dintre alegătorii lui Biden au declarat că și-ar fi schimbat voturile dacă ar fi știut. Acesta pare un procent mic, dar dacă 5% dintre alegătorii lui Biden nu ar fi votat, Trump ar fi câștigat alegerile.

2. Refuzul de a investiga știrea explozivă despre Hunter Biden

De asemenea, înainte de alegeri, mass-media din vechea gardă a refuzat să investigheze un scandal de corupție devastator care implica un candidat major al partidului. Deși americanii știau de multă vreme despre afacerile sordide pe care Hunter Biden le-a făcut cu guvernele străine, tranzacționând numele de familie al tatălui său pentru a obține câștiguri materiale, noi documente au pus pe tapet scandalul în lunile dinaintea alegerilor.

În loc să investigheze știrea pe măsură ce au apărut detalii noi, canalele mass-media au decis în mod conștient să o ignore sau să o califice drept propagandă rusă, chiar dacă directorul serviciilor naționale de informații, John Ratcliffe, FBI și DOJ au respins cu toții această afirmație.

NPR a anunțat cu mândrie că nu va investiga scandalul. „Nu vrem să ne pierdem timpul cu știri care nu sunt cu adevărat știri și nu vrem să pierdem timpul ascultătorilor și cititorilor cu povești care sunt pur și simplu distrageri“, a susținut canalul de presă.

Jake Tapper de la CNN a criticat dezvăluirile despre Hunter Biden drept „o prostie Gaetz Mc-Breitbart“.

„Campania pe care Trump și aliații săi din mass-media și membrii familiei sale și site-urile aliate lui Trump și alții asemenea o propagă, cu acuzații atât de oribile încât nici măcar nu o să le menționez, doar prostii, porcării, legate de Qanon, legate de Pizzagate, legate de cele mai rele lucruri pe care le-ai putea spune despre o persoană – fără dovezi, doar complet inventate – este ceva atât de dezgustător și atât de sub nivelul a ceea ce ar trebui să fie aceste alegeri“, a adăugat Tapper.

„Și vreau doar ca telespectatorii de acasă să fie pregătiți, deoarece toate feed-urile de Facebook ale bunicilor lor și toată Twittersfera, va fi atât de oribilă în ​​următoarele unsprezece zile“, a declarat gazda CNN.

Desigur, după alegeri, Hunter Biden a lăsat să se afle că este investigat în legătură cu afacerile sale externe. O citație a DOJ a menționat în mod specific firma de gaz ucraineană Burisma, notorie pentru corupția ei, confirmând că ancheta se referă la tranzacțiile de peste hotare ale lui Hunter Biden.

Pe fondul scandalului Hunter Biden, fostul partener de afaceri al lui Hunter Biden, Tony Bobulinski, a prezentat dovezi că Joe Biden a fost implicat personal în afacerile fiului său.

Fiul fostului vicepreședinte a făcut bani încheind acorduri cu companii controlate de Partidul Comunist Chinez, întărind, probabil, poziția Regatului Mijlociu în detrimentul intereselor Americii.

Pe scurt, este probabil ca Joe Biden să fie compromis în ce privește China exact în modul în care democrații au afirmat în mod repetat (și fals) că Donald Trump a fost compromis în relațiile cu Rusia.

Într-un sondaj post-electoral MRC, aproape jumătate dintre alegătorii Biden (45,1%) au spus că nu știau despre scandalul financiar care îl implică pe Biden și pe fiul său Hunter.

Potrivit MRC, conștientizarea deplină a scandalului ar fi determinat 9,4% dintre alegătorii lui Biden să-l abandoneze pe democrat, schimbând rezultatele din toate cele șase state în favoarea lui Trump.

1. Cenzura Big Tech a știrii publicate de New York Post

Când New York Post a publicat prima știre explozivă despre e-mailurile lui Hunter Biden, Facebook și Twitter au întreprins acțiuni fără precedent pentru a o suprima.

Twitter a suspendat temporar conturile campaniei Trump, a secretarului de presă de la Casa Albă și al unui comitet al Congresului.

Între timp, Facebook s-a grăbit să suprime distribuirea articolului Post chiar înainte de a putea fi efectuată o verificare independentă a faptelor.

Twitter a apărat aceste acțiuni susținând că articolul Post a încălcat „Politica privind materialele piratate“. Companiei Twitter ar trebui să-i fie rușine de acest răspuns ridicol, având în vedere faptul că nu a reprimat alte știri care ar fi trebuit să intre sub incidența politicii privind materialele piratate, cum ar fi declarațiile fiscale ale lui Trump.

Se pare că Facebook și Twitter își propuneau să stabilească agenda cu scopul de a suprima știrea și a-l ajuta pe Joe Biden. În loc să acuze Big Tech pentru acest atac uriaș la adresa disponibilității libere a informațiilor, mass-media vechii gărzi au urmat exemplul Facebook și Twitter.

A fost destul de rău că vechea mass-medie a refuzat să prezinte scandalul Hunter Biden. Cu siguranță, a fost mult mai rău faptul că ei s-au lăudat și au susținut suprimarea știrii de către mass-media socială invocând motive false.

Cel care intrase în posesia laptopului lui Hunter Biden a dat în judecată Twitter pentru defăimare, susținând că acuzația de „materiale piratate“ a lui Twitter l-a făcut să-și piardă afacerea.

În saga tristă și sordidă a părtinirii mass-mediei de stânga, scandalurile combinate ale suprimării știrii New York Post de către Big Tech și decizia presei din vechea gardă de a nu raporta corupția lui Hunter Biden care îl implică, fără îndoială, pe tatăl său, arată că s-a atins un nou prag de jos, oribil.

Dacă vechea mass-medie va susține suprimarea știrilor și va refuza în mod activ să prezinte o astfel de știre importantă, de ce ar trebui să aibă încredere poporul american în aceste canale media?

Tribuna.US