Cele mai periculoase 10 țări pentru creștini

Persecuția creștinilor din zilele noastre este la cel mai înalt nivel de până acum. Open Doors’ 2024 World Watch List – un raport de investigație aprofundată care se concentrează pe persecuția creștinilor la nivel mondial – arată că, în prezent, peste 365 de milioane de creștini din întreaga lume (față de 360 de milioane în 2023) se confruntă cu niveluri ridicate de persecuție și discriminare pentru credința lor. Aceasta înseamnă că 1 din 7 adepți ai lui Isus Hristos din întreaga lume este vizat și atacat.

Lista World Watch List recent publicată (bazată pe cercetări efectuate în perioada octombrie 2022-septembrie 2023) dezvăluie cele mai periculoase 50 de țări în care să trăiești ca creștin – și realitatea crudă pentru creștinii care trăiesc sub amenințarea familiilor, comunităților, grupurilor extremiste și autorităților națiunii lor.

1. Coreea de Nord – unde deținerea unei Biblii te poate ucide

Încă o dată, Coreea de Nord este cea mai periculoasă țară pentru creștini. De mai bine de 20 de ani, această țară se află în fruntea sau aproape de vârful listei World Watch List.

În “regatul pustnic”, a fi descoperit ca fiind creștin poate fi efectiv o condamnare la moarte. Adesea, fie credincioșii vor fi deportați în lagăre de muncă ca infractori politici – unde se confruntă cu o viață de muncă grea la care puțini supraviețuiesc – fie sunt uciși pe loc. Aceeași soartă îi așteaptă și pe membrii familiei. Se crede că există zeci de mii de creștini deținuți în lagărele de muncă din întreaga țară.

În Coreea de Nord, întrunirile de cult sau deținerea unei Biblii reprezintă o infracțiune gravă și vor fi pedepsite sever. În mai 2023, cinci membri ai unei familii au fost arestați în timp ce se adunau pentru rugăciune și studiu biblic. Tratamentul deplorabil aplicat creștinilor este determinat de opinia regimului autoritar conform căreia creștinii reprezintă o amenințare deosebită la adresa conducerii țării și a societății. Cu toate acestea, chiar și într-un loc atât de ostil, știm că există o biserică subterană estimată la 350.000 – 400.000 de creștini a căror speranță în Hristos este mai mare decât opresiunea sub care trăiesc în fiecare zi.

2. Somalia – unde a-L urma pe Isus Hristos te transformă în dușman

În această națiune majoritar musulmană – una dintre cele opt țări care alcătuiesc Cornul Africii – se așteaptă ca toți somalezii să fie musulmani și să respecte legea Sharia (islamică).

Imamii din moschei și madrasele afirmă public că nu există loc pentru creștinism, creștini sau biserici. Gruparea insurgentă violentă al-Shabab și-a exprimat în repetate rânduri dorința de a eradica creștinii din țara aflată în Africa de Est. În Somalia, creștinii de origine musulmană sunt considerați ținte de mare valoare și pot fi uciși pe loc dacă sunt descoperiți.

Creștinii se confruntă, de asemenea, cu persecuții grave din partea familiei și a comunității lor. Părăsirea Islamului este considerată o trădare a familiei și a clanului, iar membrii familiei și liderii clanului îi hărțuiesc, îi intimidează și chiar îi ucid pe convertiții somalezi.

Orice persoană suspectată chiar și numai de a fi un convertit la Creștinism este monitorizată îndeaproape de către bătrânii din comunitate și de către membrii propriei familii. Cu toate acestea, somalezii care au ajuns să creadă în Hristos sunt neclintiți în convingerile lor și reprezintă o forță pentru Evanghelie.

O femeie somaleză a împărtășit partenerilor noștri locali din Africa de Est că, după ce a devenit creștină, a suferit atacuri repetate asupra vieții sale.

„Am încercat de 100 de ori să-L părăsesc pe Isus și să nu-L urmez – dar nu am putut să o fac”, spune ea. „Am decis să-L urmez”.

3. Libia – unde evanghelizarea este o condamnare la moarte

În țara nord-africană, autoritățile afirmă că Libia este o națiune islamică în întregime. Legea Sharia guvernează modul în care este condusă națiunea și cum sunt rezolvate problemele. Acest lucru înseamnă că, în ochii societății, nu pot exista creștini în Libia – și asta este ceea ce autoritățile responsabile vor ca publicul să creadă.

Dar adevărul este mult mai complicat. Deoarece majoritatea credincioșilor din Libia își ascund credința, uneori timp de ani de zile, numărul exact al creștinilor de acolo nu este pe deplin cunoscut. Atunci când credința cuiva este descoperită, acesta va fi probabil disprețuit de propria familie și va risca să fie încarcerat.

Există câteva biserici în Libia, toate orientate către comunitățile de migranți. Dar chiar și credincioșii din aceste biserici sunt în pericol. Cu toate acestea, cea mai periculoasă activitate din Libia pentru creștini este evanghelizarea – în special împărtășirea Evangheliei cu musulmanii.

Împărtășirea credinței tale este ilegală în Libia, iar discuția despre credința ta cu alții este periculoasă. Într-o națiune în care islamul este legea și Creștinismul nu este o opțiune, tolerarea creștinilor nu este un lucru pe care guvernul sau societatea libiană îl susține. Fiecare creștin din Libia este în pericol constant de a-și pierde viața.

4. Eritreea – unde condamnarea la închisoare pentru convertire la Creștinism este inevitabilă

Creștinii din Eritreea, în Cornul Africii, continuă să sufere persecuții extreme, ceea ce face ca acesta să fie unul dintre cele mai dificile locuri din lume pentru a-L urma pe Isus. Timp de 20 de ani, națiunea est-africană a recunoscut doar trei confesiuni creștine oficiale: Ortodoxă, Catolică și Luterană, și chiar și aceste biserici sunt monitorizate îndeaproape.

Cei care au devenit creștini din medii musulmane sau care părăsesc Biserica Ortodoxă din Eritreea pentru o biserică netradițională se confruntă cu presiuni și persecuții extreme din partea propriilor familii și comunități.

Autoritățile perpetuează un stigmat împotriva creștinilor și încurajează vecinii să se spioneze și să se denunțe reciproc. De-a lungul anilor, forțele de securitate guvernamentale au efectuat sute de raiduri din casă în casă pentru a prinde alți creștini.

Urmarea lui Hristos în țara cunoscută drept “Coreea de Nord a Africii” și împărtășirea Evangheliei au un cost ridicat, mai ales dacă rămâi în Eritreea. Nu se pune problema dacă, ci când vei fi încarcerat.

Se crede că în Eritreea există 1.000 de creștini deținuți pe termen nelimitat în închisori.

5. Yemen – unde creștinii se află pe listele de “ținte” ale extremiștilor

Urmarea lui Hristos în Yemen continuă să fie extrem de periculoasă. Majoritatea credincioșilor sunt yemeniți și provin din medii musulmane. Deoarece convertirea de la Islam este interzisă de legea islamică și de stat, creștinii riscă repercusiuni grave din partea familiilor lor, a autorităților sau a grupurilor islamice radicale.

Creștinii yemeniți se confruntă cu o persecuție țintită din partea guvernului, a familiei și a comunității și, pe măsură ce crește influența grupurilor islamice mai extreme și mai violente, urmarea lui Isus Hristos devine și mai dificilă.

În Yemen, creștinii trebuie să își țină credința secretă. „Nu poți dezvălui că ești creștin aici”, spune unul dintre contactele Open Doors din regiune. „Nu poți avea o identitate de creștin. Nu poți avea o biserică. Nu îți poți obține certificatul de naștere, care face din fiecare yemenit un musulman. Nu te poți căsători dacă ești creștin. Este imposibil să trăiești ca și creștin”.

De asemenea, este foarte dificil pentru creștini să se întâlnească la slujbe. Ei se adună doar cu creștinii pe care îi cunosc deja de mult timp pentru a evita să fie trădați. Iar criza umanitară provocată de războiul civil de 10 ani din Yemen a exacerbat și ea presiunea asupra credincioșilor.

Deși sunt disponibile unele ajutoare umanitare, acestea sunt distribuite în cea mai mare parte prin intermediul grupurilor musulmane locale și al moscheilor, despre care unii susțin că discriminează pe oricine nu este considerat un musulman devotat.

6. Nigeria – unde un creștin moare, în medie, la fiecare două ore.

În cea mai populată țară din Africa, în fiecare an sunt uciși mai mulți creștini pentru credința lor decât în orice altă parte a lumii la un loc. Violența rămâne cea mai periculoasă și mai răspândită amenințare.

Creștinii din Nigeria, în special în nordul majoritar musulman, continuă să trăiască sub o presiune imensă din partea militanților islamici și a bandelor înarmate. Atacurile brutale pot implica distrugerea proprietăților, răpiri pentru răscumpărare, violență sexuală și moarte. Creștinii sunt deposedați de mijloacele lor de trai și alungați din casele lor, lăsând în urmă durere și traume.

Eșecul guvernului de a proteja creștinii nu a făcut decât să întărească influența militanților. Iar aceste atacuri au dus la faptul că un număr mare de creștini (și alți nigerieni) au fost forțați să trăiască în tabere pentru persoanele strămutate în interiorul țării, unde femeile și copiii sunt deosebit de vulnerabili la probleme de sănătate și la traficul de persoane.

În ciuda acestor provocări, biserica din Nigeria este o biserică rezistentă. Ei înțeleg ce înseamnă să se bazeze pe Mântuitorul lor pentru fiecare respirație. Și cer Bisericii din întreaga lume să se roage împreună cu ei.

7. Pakistan – unde fiecare creștin este un cetățean de mâna a doua

În Pakistan, creștinii sunt considerați cetățeni de mâna a doua și se confruntă cu discriminarea în toate aspectele vieții. Ocupațiile considerate joase, murdare și degradante – cum ar fi munca de curățare a canalizării sau în cuptoarele de cărămidă – sunt rezervate creștinilor. Mulți sunt numiți chura, un termen depreciativ care înseamnă „murdar”.

„Suntem o clasă inferioară pentru că suntem creștine”, spune una dintre cele 600.000 de femei pakistaneze care lucrează în fabrici. “”Este o insultă pentru musulmani să mănânce cu noi din aceeași farfurie. Dacă atingem farfuria lor, aceasta devine pângărită. Nu avem dreptul la niciun privilegiu și nu avem dreptul la demnitate. Când l-am născut pe fiul meu, am fost așezată pe un pat murdar în care încă mai era sânge de la femeia care născuse înaintea mea. Alte femei au primit un pat curat, dar pentru mine, Isai (cuvântul urdu pentru „creștin”), nu exista decât opțiunea unui pat murdar”.

Violențele devastatoare din august 2023 împotriva comunității creștine din orașul Jaranwala au fost o reamintire a mediului ostil cu care se confruntă mulți credincioși din Pakistan. Atacul asupra a peste 20 de biserici și a aproape 100 de case a venit ca răspuns la acuzațiile că doi credincioși ar fi profanat Coranul – o altă utilizare distorsionată a legilor de blasfemie notorii din Pakistan.

Legile sunt adesea folosite pentru a viza grupurile minoritare, dar creștinii sunt afectați în mod disproporționat. Aproximativ un sfert din toate acuzațiile de blasfemie îi vizează pe creștini, care reprezintă doar 1,8% din populație.

8. Sudan, unde creștinii sunt prinși între conflicte

Multe s-au schimbat în Sudan – și nu în mod pozitiv.

„Creștinii din Sudan sunt deosebit de vulnerabili în vremuri de război”, spune un expert în cercetare al Open Doors pentru Africa de Est. Criza provine dintr-o luptă pentru putere între Armata Națională și Forțele de Sprijin Rapid (RSF). Ultimele cifre arată că peste 9.000 de persoane au fost ucise și aproape 6 milioane au fost strămutate. Peste 165 de biserici au fost închise, iar altele au fost distruse. Bisericile au raportat, de asemenea, încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi violuri, răpiri și jafuri.

Toate acestea vin în paralel cu opresiunea la care sunt supuși cei care au ales să părăsească Islamul pentru Creștinism. Există temeri că acest conflict va oferi extremiștilor islamici un nou punct de sprijin în țară, anulând reformele făcute de guvernul civil de tranziție care a oferit mai multă libertate creștinilor, inclusiv abolirea legii apostaziei și eliminarea Islamului ca religie de stat.

Mai precis, cei care se convertesc la creștinism din medii musulmane continuă să se confrunte cu pericole uriașe. Unii se vor abține chiar să le vorbească copiilor lor despre Hristos, de teamă că ar putea dezvălui din greșeală credința părinților lor comunității locale.

9. Iran – unde a fi creștin este o „infracțiune împotriva securității naționale”

Pentru creștinii iranieni care se convertesc de la Islam, nu există nici măcar o urmă de toleranță. Conversia de la islam la creștinism este ilegală în Iran, iar oricine este prins ca fiind convertit poate fi arestat și încarcerat.

Guvernul vede convertirea ca pe o încercare a Occidentului de a submina Islamul și guvernul islamic al Iranului. Acest lucru înseamnă că orice persoană care este descoperită ca fiind membră a unei biserici de casă poate fi acuzată de o infracțiune împotriva securității naționale, ceea ce poate duce la sentințe lungi de închisoare.

Situația din Iran a rămas în mare parte neschimbată. În iulie 2023, a avut loc un alt val de arestări în masă. Viața în Republica Islamică continuă să fie dificilă pentru creștini; convertiții frecventează bisericile clandestine în condiții de risc incredibil.

10. Afganistan – unde „nu există creștini”

Când talibanii au venit la putere în Afganistan în august 2021, au făcut-o cu promisiunea de a recunoaște mai multe libertăți decât în trecut. Dar acest lucru nu s-a întâmplat – dacă se descoperă credința creștină a unui afgan, aceasta poate fi o condamnare la moarte sau poate fi reținut și torturat pentru a da informații despre alți credincioși. În ceea ce îi privește pe talibani, „nu există creștini” în Afganistan.

Mulți creștini au fugit din țară în timpul preluării puterii de către talibani; cei care au rămas fie nu au putut pleca, fie se simt chemați să rămână. Acest lucru înseamnă că există mai puține șanse de părtășie decât înainte, iar biserica a fost împinsă în subteran chiar mai mult decât înainte. Majoritatea bisericilor de casă care existau înainte de talibani (chiar dacă trebuiau să fie ascunse) au fost închise.

Societatea înconjurătoare și structura familiei nu lasă loc pentru libertatea religioasă, iar guvernul susține această poziție rigidă. Acest lucru înseamnă că creștinii – aproape toți convertiți de la Islam – trebuie să-și păstreze credința secretă, altfel pot dispărea pur și simplu. După cum ne spune un creștin afgan care a rămas în țară: „Ne simțim dezorientați și singuri”.

Tribuna.US

Foto: Open Doors