Cele Zece Porunci: Ce trebuie să știți

Niciun document din istoria lumii nu a schimbat atât de mult lumea în bine ca cele Zece Porunci. Civilizația occidentală – civilizația care a dezvoltat drepturile universale ale omului, a creat egalitatea femeilor, a pus capăt sclaviei, a creat democrația parlamentară, printre alte realizări unice – nu s-ar fi dezvoltat fără ele, analizează Dennis Prager.

Aceste porunci sunt la fel de relevante astăzi ca și atunci când au fost date acum mai bine de 3.000 de ani. De fapt, ele sunt atât de relevante încât cele Zece Porunci sunt tot ce este necesar pentru a face o lume bună, o lume fără tiranie și cruzime.

Imaginați-vă pentru o clipă o lume în care nu există crime sau furturi. Într-o astfel de lume, nu ar mai fi nevoie de armate, poliție sau arme. Bărbații, femeile și copiii ar putea merge oriunde, la orice oră din zi sau din noapte, fără nicio teamă de a fi uciși sau jefuiți.

Imaginați-vă în continuare o lume în care nimeni nu râvnea la ceea ce aparținea vecinului; o lume în care copiii își onorau mama și tatăl și în care unitatea familială prospera; o lume în care oamenii respectau porunca de a nu minți.

Rețeta pentru o lume bună se află acolo – în aceste zece porunci sublime.

Dar există o condiție. Cele Zece Porunci se bazează pe credința că au fost date de o Autoritate mai presus de orice om, rege sau guvern. De aceea, propoziția care precede cele Zece Porunci afirmă următoarele: „Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte”.

Dacă cele Zece Porunci, oricât de mărețe ar fi ele, ar fi fost date de o autoritate umană, atunci oricine ar fi putut spune: „Cine este acest om, Moise, cine este acest rege sau regină, cine este acest guvern care să-mi spună cum trebuie să mă comport? Bine, atunci de ce este Dumnezeu indispensabil pentru cele Zece Porunci? Pentru că, ca să o spun cât se poate de direct, dacă nu este Dumnezeu cel care declară crima ca fiind greșită, crima nu este greșită. Da, acest lucru pare de neînțeles, chiar absurd, pentru mulți oameni din ziua de azi. Mulți dintre voi vă gândiți: “Tipul ăsta spune că nu poți fi o persoană bună dacă nu crezi în Dumnezeu?”.

Permiteți-mi să vă răspund cât se poate de clar: Nu spun asta. Bineînțeles că există oameni buni care nu cred în Dumnezeu, la fel cum există și oameni răi care cred în Dumnezeu. Și mulți dintre voi vă gândiți, de asemenea, „Eu cred că crima este greșită. Nu am nevoie ca Dumnezeu să-mi spună”.

Or, acest răspuns este adevărat doar pe jumătate. Nu am nicio îndoială că, dacă ești ateu și spui că crezi că uciderea este greșită, crezi că uciderea este greșită. Dar, iertați-mă, aveți nevoie de Dumnezeu să vă spună. Cu toții avem nevoie ca Dumnezeu să ne spună. Vedeți, chiar dacă v-ați dat seama că o crimă este greșită de unul singur, fără Dumnezeu și fără cele Zece Porunci, de unde știți că este greșită? Nu cred că e greșit, ci știu că e greșit? Adevărul este că nu poți. Pentru că fără Dumnezeu, binele și răul sunt doar convingeri personale. Opinii personale. Eu cred că furtul din magazine este în regulă, tu nu. Dacă nu există un Dumnezeu, toată moralitatea este doar opinie și credință. Și aproape toți filozofii atei au recunoscut acest lucru.

O altă problemă legată de opinia conform căreia nu ai nevoie de Dumnezeu pentru a crede că uciderea este greșită este că mulți oameni nu au împărtășit această opinie. Și nu trebuie să te întorci foarte departe în istorie pentru a dovedi acest lucru. În secolul al XX-lea, milioane de oameni din societățile comuniste și sub nazism au ucis aproximativ o sută de milioane de oameni – și asta fără a pune la socoteală nici un soldat ucis în război.

Așadar, nu vă încredeți prea mult în capacitatea oamenilor de a deosebi binele de rău fără o autoritate superioară. Este mult prea ușor să fii influențat de un guvern, de un demagog sau de o ideologie sau să raționalizezi că răul pe care îl faci nu este cu adevărat rău.  Și chiar dacă îți dai seama ce este bine și ce este rău, Dumnezeu este totuși necesar. Oamenii care cunosc diferența dintre bine și rău fac mereu ceea ce este greșit. Știți de ce? Pentru că pot. Pot pentru că au impresia că nimeni nu se uită. Dar dacă recunoști că Dumnezeu este sursa legii morale, crezi că El veghează mereu.

Așadar, chiar dacă ești ateu, ai vrea ca oamenii să trăiască după legile morale ale celor Zece Porunci. Și chiar și un ateu trebuie să recunoască faptul că, cu cât mai mulți oameni cred că Dumnezeu le-a dat – și, prin urmare, nu sunt doar opinii – cu atât mai bună ar fi lumea.

În 3.000 de ani, nimeni nu a venit vreodată cu un sistem mai bun decât cele Zece Porunci bazate pe Dumnezeu pentru a face o lume mai bună. Și nimeni nu o va face vreodată.

Tribuna.US