Cetatea medievală a Severinului – prima cetate din piatră din spațiul românesc

S-a scris foarte puțin despre acest monument încărcat cu o importantă semnificație istorică (mai toți domnitorii Țării Românești au fost bani ai Cetății Severinului), o cercetare a informațiilor și articolelor existente relevând necesitatea unei abordări mai detaliate. Elementul de unicitate justifică, de asemenea, o analiză suplimentară a însemnătății pe care a avut-o în trecut: a fost prima cetate din piatră din spațiul românesc. A fost construită, cel mai probabil, între 1247-1250, fiind pentru un lung interval de timp, centrul politico-administrativ al a formațiunii feudal-militare Banatul de Severin. Rolul inițial a fost apărarea trecătorii Porțile de Fier de turci și de bulgari.

Cetatea Severinului ocupă un loc important în istoria românilor, fapt pentru care reconstituirea evenimentelor deosebite asociate contextului european al epocii are menirea de a completa în mod vădit imaginea istorică.

Numele cetății este disputat de trei teorii, fiecare reprezentând o anumită perioadă istorică, respectiv: (1) numele provine de la împăratul roman Septimius Severus care a ridicat cetatea la grad de colonie (perioada romană); (2) denumirea vine de la sfântul catolic Sfântul Severin de Noricum (perioada ungară) și (3) numele se trage de la cuvântul din limba slavă „severnâi”, însemnând din nord sau nordic (perioada de conflict cu țaratul Bulgariei).

Lectura surselor denotă faptul că prin 1241, ținutul a fost devastat de mongoli care se aflau în drum spre Ungaria. Dezastrul îl determină pe regele Ungariei să fortifice zona, scop în care îi aduce pe cavalerii ioaniți. Un document deosebit de valoros este Diploma cavalerilor ioaniți, care menționează date despre formațiunile statale care existau la sud de munții Carpați, precum și faptul că această diplomă dă ioaniților toată Țara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaș, fără cnezatul voievodului Litovoi care își păstrează independența. După moartea lui Litovoi, cetatea a fost motiv de dispută între valahi, bulgari și unguri. Se fac și se desfac alianțe, se duc războaie, cetatea fiind în centrul acestor evenimente.

Câteva momente mai importante merită desigur consemnate. Astfel, Basarab I își leagă numele de cetate, întrucât a cucerit-o, iar în urma unor înfrângeri suferite de aliatul său țarul Bulgariei în fața sârbilor, este atacat de Carol Robert de Anjou. Cetatea Severinului este ocupată rapid, Basarab I fiind surprins de atacul regelui. Refuzat după ce încercase o pace, îl atacă pe rege pe drumul de întoarcere și îl învinge, evitând cucerirea Țării Românești de către regatul maghiar. în anul 1406, Mircea cel Bătrân a semnat în cetatea Severinului un tratat de alianță antiotomană și din acel moment cetatea va avea ca singur scop apărarea contra pericolului turcesc. Perioada zbuciumată care a urmat a fost marcată de personaje istorice și evenimente remarcabile: Iancu de Hunedoara a fost ban de Severin; în cetate au fost aduși la un moment dat cavaleri teutoni care au sfârșit omorâți de Vlad Dracul; cetatea a fost de mai multe ori și uneori incendiată.

Cetatea Severinului a fost cucerită de turcii conduși de Soliman Magnificul în anul 1524, odată cu reluarea ofensivei furibunde asupra Europei Centrale. Nunțiul apostolic din Ungaria, Del Burgio, scria la acea vreme: „dacă se pierde Severinul Transilvania e pierdută și apoi prin Ungaria poți trece fără nici o grijă”. Același Del Brugio, consemna: „Turcii au deschis Severinul în parte, Orșova în întregime”.

Din cetate a mai rămas doar un turn, ceea ce a dus la numirea locului de către mehedințeni ca „Turnul lui Severin”. Inițial, cetatea număra șase turnuri de apărare înconjurate cu un val impunător alcătuit din două ziduri masive de piatră și un șanț adânc de apă. Alexandru Vlahuță o descrie, în celebra sa carte „România pitorească”, în termeni admirabili astfel: „Cetate întărită odinioară, apărată de un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipă la Dunăre, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor“. După cucerire, redutabila cetate cu cele șase turnuri, denumită în epocă „cheia de intrare în Europa Centrală”, va fi demolată, iar pietrele recuperate vor fi utilizate de turci la construirea și întărirea altor cetăți otomane la sud de Dunăre. Astfel, Severinul era scos ca fortăreață din sistemul de autoapărare antiotomană, cu urmări catastrofale începând cu 1542, anul ocupării Budei și transformării Ungariei în pașalâc turcesc. Practic, după 300 de ani de existență și lupte permanente, Severinul dispărea ca obiectiv militar.

Religia se prezenta într-un mod cu totul aparte, impresionând prin faptul că aici au coexistat, uneori și în paralel, o mitropolie ortodoxă și o episcopie catolică, lucru explicabil prin aceea că cetatea Severinului a aparținut alternativ și Țarii Românești și Ungariei. Mitropolia ortodoxă a fost fondată în1370 de către Vlaicu Vodă, ca a doua mitropolie ortodoxă a Țării Românești, primul mitropolit fiind Antim Cristopulos. Un motiv pentru înființarea mitropoliei a fost intrarea Banatului de Severin sub jurisdicția domnilor munteni. Episcopia latină a Severinului s-a înființat în anul 1382.

Episcopia catolică avea în epoca medievală două biserici și o capelă. Una dintre biserici se afla chiar în cetatea Severinului și se presupune că ar fi fost o catedrală, iar cealaltă se afla în partea de vest a castrului roman. Biserica romano-catolică îl avea ca patron spiritual pe Sfântul Severin de Noricum, cunoscut și sub numele latinesc de San Severino.

Cetatea medievală a Severinului, situată pe malul Dunării la o distanță de 500 de metri de Castrul roman și podul construit de Apollodor din Damasc, a beneficiat de un amplu proces de reabilitare prin Programul Operațional Regional 2007-2013 și este deschisă vizitatorilor. Monumentul este înscris în „Repertoriul Arheologic Național” sub codul 109782.07.01.

În interiorul cetății se gasesc astăzi ruinele unei biserici și un pavilion expozițional. Vizitatorul care va păși în acest spațiu respirând istorie, va avea ocazia să vadă numeroase elemente de arhitectură militară, zidurile de incintă, turnurile de apărare și capela fortificației. În exteriorul cetății, în partea de nord, se află un magazin de suveniruri de unde pot fi cumpărate cărți despre cetate, orașul Drobeta-Turnu Severin, istoria acestor meleaguri și multe altele.

În fine, se cuvine menționat că Cetatea medievală a Severinului este printre cele nouă castele și cetăți cărora li s-a decernat „Recenzia de Aur”, distincție acordată de Google Maps pentru cele mai apreciate locații turistice din fiecare regiune a României. Obiectivele turistice câștigătoare s-au remarcat prin ratingul obținut și numărul mare de recenzii.

Dorin Nădrău
Tribuna.US