Imaginați-vă că purtați un tricou. Sau afișați un poster. Sau defilați cu un steag. Pe care apare chipul unui criminal feroce, care și-a exprimat pe f
Imaginați-vă că purtați un tricou. Sau afișați un poster. Sau defilați cu un steag. Pe care apare chipul unui criminal feroce, care și-a exprimat pe față furia rasistă față de persoanele de culoare și popoarele indigene și dezgustul nedisimulat pentru homosexuali.
Nici măcar nu trebuie să vă imaginați așa ceva. Se întâmplă zilnic, analizează Gloria Alvarez într-un articol PragerU.
Undeva, într-un campus de facultate sau la un protest de „justiție socială“ cineva sărbătorește un psihopat. Chipul faimos îi aparține, desigur, lui Ernesto „Che“ Guevara. Faptul că atât de mulți oameni, în special tinerii, îl glorifică ca pe un erou este una dintre cele mai perverse glume a zilelor noastre.
Ciudat erou.
El a ucis cu mâna lui, a ucis și a torturat personal, sau a torturat mii de cetățeni cubanezi. Ar fi ucis și torturat cu mare drag chiar mai mulți dacă ar fi trăit mai mult. Singurul lucru care l-a oprit a fost un glonț. A fost ucis în 1967, la vârsta de 39 de ani, în timp ce încerca să organizeze o revoluție comunistă în Bolivia.
Se spune că numai oamenii buni mor tineri. Che a fost o excepție.
Dar Che captează încă imaginația populară. De ce?
Citește și Opinie: Pentru că sunt malefici!
Nu pricep. În afară că vă plac asasinii sadici, nu am nicio altă idee. Poate că lucrurile stau de fapt foarte simplu: oamenii nu știu nimic din ce a făcut Che, ci doar ceea ce cred ei că a făcut. Ei cred că a fost un revoluționar chipeș, sexy, la modă, inteligent, care a luptat pentru libertate și egalitate pentru poporul său – un Robin Hood hispanic, un martir care s-a sacrificat pentru alții. Pe scurt, un simbol tragic al rebeliunii îndreptățite.
Doar că toate acestea nu sunt deloc reale. Adevăratul Che era un ipocrit rasist, homofob și ucigaș. Cu toate acestea, steagurile cu chipul lui Che sunt o caracteristică a protestelor Black Lives Matter.
Ce ziceți de asta? Iată cuvintele lui Che pe subiectul rasei: „Persoanele de culoare sunt indolente și visătoare; își cheltuie salariul mizer pe frivolități sau băutură“.
Che a declarat explicit că viziunea sa de utopie socialistă nu includea persoanele de culoare: „Vom face pentru cei de culoare exact ceea ce au făcut și ei pentru revoluție“, a spus el. „Mai exact: nimic“. Sau ce ziceți de asta: „Persoanele de culoare, acele exemplare magnifice ale rasei africane care și-au menținut puritatea rasială datorită lipsei de afinitate pentru îmbăiere“.
Dacă vrei să-l anulezi pe George Washington sau Thomas Jefferson, ce faci cu Che? Răspunsul este: faci o excepție. Conform zicalei de la Revoluția Franceză, „nu există dușmani de stânga“.
Citește și O clasă guvernantă unită împotriva poporului american
Observăm o confuzie similară în rândul populației LGBTQ. Chipul lui Che apare pe multe din posterele lor și pe tricourile curcubeu, cu toate că Che era un homofob convins. El a numit bărbații homosexuali „perverși“. I-a închis în lagăre și i-a forțat să lucreze sub o pancartă pe care scria „Munca vă va face bărbați“.
În 2017, HuffPost a publicat un articol intitulat „Ești homosexual? Che Guevara te-ar fi trimis într-un lagăr de concentrare“. Umanistul cruciat nu a prea reușit să bifeze aspectele intersecționale, nu-i așa?
Ca orice bun marxist, el a pretins că disprețuiește luxul și confortul. Însă locuința sa din Havana era o vilă imensă, cu piscină, șapte băi, saună, sală de masaj, un port privat pentru iahturi și cinci televizoare – nu e ceea ce ai numi anti-materialist. Desigur, a dobândit această modestă locuință nu lucrând pentru ea, ci cu ajutorul unei arme. Mai precis, a furat-o.
Acest lucru, potrivit profesorului de științe politice Paul Kengor, este „o reprezentare perfectă a comunismului pus în practică“. Liderul revoluționar elimină inamicul burghez al statului, își însușește bunurile lui în numele muncitorului și apoi le revendică pentru el însuși.
Dar ceea ce îl definește cel mai bine pe Che este faptul că era un mincinos. A mințit despre toate lucrurile. A mințit că era doctor. Nu era. Nu există nicio dovadă că ar fi absolvit vreodată facultatea de medicină. A mințit că era un geniu militar. Nu era. A dat greș cu aproape fiecare operațiune militară pe care a condus-o vreodată. A mințit că știa cum să gestioneze o economie. În realitate, a distrus economia cubaneză în plină expansiune, în scurta perioadă în care a ocupat funcția de Ministru al Industriei.
Oamenii au uitat de mult că Cuba anilor 1950 – înainte ca Fidel și Che să preia conducerea – era una dintre cele mai puternice economii ale Americii Latine. Potrivit unui raport al ONU din 1957, „În Cuba, salariul mediu pentru o zi de opt ore este mai mare decât al angajaților din Belgia, Danemarca, Franța și Germania…“
Singurul lucru mai rău decât nesfârșitele minciuni ale lui Che despre sine însuși este faptul că atât de mulți oameni au mințit în ceea ce-l privește. Mă refer la jurnaliștii, cadrele universitare, vedetele și regizorii de la Hollywood de stânga. Ei sunt cei care au construit, promovat și perpetuat constelația de minciuni cu care este asociat revoluționarul plin de ură.
Citește și Legendara ipocrizie și înșelăciune a Democraților
De ce au făcut-o? Dintr-un motiv extrem de simplu: pentru că Che personifică anti-americanismul – ura față de Statele Unite. La asta se rezumă de fapt obsesia pentru Che.
Deci, dacă urăști America, probabil că Che este un simbol la fel de bun ca oricare altul. Dar asta spune despre tine la fel de multe ca despre psihopatul pe care îl celebrezi.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS