Din când în când, mă întreb dacă adepții Stângii se trezesc vreodată brusc din somn sau dacă, în momentele lor de reflecție, se întreabă dacă politici
Din când în când, mă întreb dacă adepții Stângii se trezesc vreodată brusc din somn sau dacă, în momentele lor de reflecție, se întreabă dacă politicile pe care le promovează sunt cu adevărat în interesul națiunii, dar le este prea frică să ia atitudine, analizează Lincoln Brown pentru PJ Media.
Sau dacă ei chiar cred că lucrurile pe care le promovează se vor dovedi în cele din urmă a fi alegeri sănătoase, odată ce praful s-a așezat, molozul a fost curățat și cadavrele au fost băgate cu lopata în gropi comune.
Sau sunt de fapt cu adevărat determinați să distrugă complet națiunea noastră?
Mă îndoiesc că prima variantă ar fi valabilă. Nu cred că, având în vedere unde s-a ajuns, vreun adept al Stângii ar mai fi capabil să se autoevalueze cu adevărat. Nu spun că acest lucru nu se poate întâmpla. Dr. Naomi Wolf și Mesha Mainor sunt două exemple excelente de oameni chibzuiți care nu au mai suportat ipocrizia și au luat atitudine împotriva nebuniei.
Dar, în general, mantra are în continuare putere peste majoritatea persoanelor de stânga. Mi-ar plăcea să cred că și varianta 3 este exclusă, dar comportamentul superiorilor noștri pe plan social, economic și cultural pare să indice că cel puțin unii dintre ei consideră distrugerea totală o opțiune viabilă.
Personal, cred că varianta nr. 2 – potrivit căreia acțiuni pripite, punitive și periculoase sunt necesare pentru a crea o națiune cu adevărat măreață la un moment nedefinit în viitor – este strategia pentru care optează majoritatea dintre ei.
Sau poate că ei merg pe ideea că 2 și 3 fac ambele parte din marea trezire și că acei ce se opun trebuie forțați să se supună pentru a atinge idealul utopic.
Citește și Planul de auto-distrugere a orașului Chicago
Ceva de genul acesta trebuie să fie și în mintea primarului orașului Chicago, Brandon Johnson, care se uită la ruinele fumegânde ale urbei rămase în urma administrației Lightfoot și încearcă să descopere ce ar mai putea fi distrus.
Și de aici, ideea sa de a mări taxele pentru tranzacțiile imobiliare din segmentul de lux. Banii, susține acesta, sunt necesari pentru a construi mai multe centre pentru persoanele fără adăpost.
WTTW precizează că această măsură nu ar modifica taxa de transfer imobiliar plătită de cei care cumpără proprietăți sub 1 milion de dolari.
În prezent, orașul percepe o taxă de 3,75 dolari pentru fiecare 500 de dolari din prețul de vânzare. Dar pentru proprietățile care se vând cu 1 milion de dolari sau mai mult, cumpărătorul ar trebui să scoată din buzunar 13,25 dolari pentru fiecare 500 de dolari.
„Membrii coaliției care militează pentru această propunere încă din 2018 au avut în sfârșit șansa de a-i îndemna pe membrii City Council’s Housing and Real Estate Committee să le permită alegătorilor din Chicago să decidă soarta acestui plan cu ocazia alegerilor din 2024.
‘Ar fi trebuit să rezolvăm problema aceasta cu mult timp în urmă’, a declarat Ald. Jeanette Taylor (20th Ward).
Suporterii propunerii afirmă că modificarea îi va ajuta pe cei aproape 66.000 de locuitori ai orașului Chicago care nu au o locuință, generând aproximativ 160 de milioane de dolari anual – suficient pentru a aborda cauzele fundamentale ale problemei persoanelor fără adăpost prin construirea de noi centre care să ofere servicii complementare, cum ar fi consilierea pentru abuz de substanțe.
Acest lucru va reduce infracționalitatea și sărăcia în întregul oraș, susțin inițiatorii propunerii“.
Iată declarația primarului Brandon Johnson, preluată de The Post Millennial:
„Astăzi, la ora 14.00, City Council Committee on Housing and Real Estate se va reuni pentru a discuta despre criza persoanelor fără adăpost din Chicago. Administrația mea se angajează să ofere tuturor un acoperiș deasupra capului și să obțină un consens în ceea ce privește asigurarea de locuințe la prețuri accesibile pentru a combate fenomenul persoanelor fără adăpost din orașul nostru“.
În 1936, cântărețul de blues Robert Johnson fredona: „Haide, iubito, nu vrei să te întorci în vechiul Chicago, dulcea noastră casă?“.
Nu la prețurile actuale. Pe de altă parte, sunt sigur că susținătorii propunerii chiar cred că singurii afectați vor fi cei foarte bogați care cumpără case de lux în Forest Glen, Lincoln Park sau Beverly. Acei execrabili unu la sută.
Și sunt sigur că prețul ridicat îi va determina pe unii cumpărători cu bani să caute în altă parte.
Există însă și alte categorii de persoane care plătesc milioane pentru proprietăți, și anume comercianții și producătorii. Având în vedere înclinația spre infracționalitate și noua abordare laxă a lui Pritzker în privința acestei probleme, fenomenul persoanelor fără adăpost care și-au instalat corturile la O’Hare, faptul că Lori Lightfoot a reușit să distrugă aproape de una singură Magnificent Mile, precum și numărul imens de imigranți ilegali (care îi înfurie pe locuitori), de ce ar vrea un comerciant sau un producător să cumpere sau să construiască în Chicago?
Cine ar vrea să-și asume astfel de riscuri cu un asemenea cost?
Ne-am imagina că primarul Johnson a învățat ceva din experiența predecesoarei sale. Însă, în loc de asta, a decis să ia exemplu de la vaca doamnei O’Leary (cea despre care se spune că ar fi pornit Marele Incendiu din Chicago din 1871). O vacă care, deși arăta ca o vacă, s-a identificat clar ca fiind un măgar.
Tribuna.US
COMMENTS