China datorează 1 trilion de dolari unor americani. O vor constrânge SUA să plătească?

Foto: Eric Prouzet/Unsplash

Fiecare țară ar trebui să își plătească datoriile. Ni se spune că refuzul de a plăti nu reprezintă o opțiune. Dar a spus cineva și Chinei lucrul acesta?, analizează Andrew Hale pentru Heritage Foundation.

Statele Unite plătesc dobânzi pentru o datorie de aproximativ 850 de miliarde de dolari față de Republica Populară Chineză. China, însă, este în prezent în întârziere cu plata datoriilor sale către deținătorii de obligațiuni americani.

Administrațiile americane au ales rând pe rând să ignore acest fapt, permițând ca afacerile și comerțul cu China să continue în modul obișnuit.

Acum, când relația cu China s-a deteriorat, iar Republica Populară Chineză a devenit cea mai mare amenințare la adresa securității SUA și a Occidentului, politicienii ar trebui să revină asupra acestui lamentabil eșec al echității.

Este necesar să trecem în revistă istoria. Înainte de 1949, guvernul Republicii Chineze (ROC) a emis un volum mare de obligațiuni de stat pe termen lung garantate cu venituri fiscale chinezești, către investitori privați și guverne, pentru lucrări de dezvoltare a infrastructurii și finanțarea activităților guvernamentale. Simplu spus, China pe care o cunoaștem astăzi nu ar fi existat în absența emiterii acestor obligațiuni.

În 1938, în timpul conflictului cu Japonia, Republica Chineză a intrat în incapacitate de plată a datoriei sale publice. După victoria militară a comuniștilor, guvernul ROC a fugit în Taiwan.

În cele din urmă, Republica Populară Chineză a fost recunoscută la nivel internațional drept guvernul succesor în China. În conformitate cu dreptul internațional în vigoare, doctrina „guvernului succesor“ susține că actualul guvern al Chinei, condus de Partidul Comunist Chinez, este responsabil pentru rambursarea obligațiunilor pentru care nu s-a făcut plata.

Un grup privat de cetățeni americani deține o mare parte din aceste obligațiuni denominate în aur. Acest grup controlat de persoane private, American Bondholders Foundation (ABF), acționează în calitate de administrator cu împuternicire în numele a aproximativ 20.000 de deținători de obligațiuni, ale căror obligațiuni sunt evaluate la mai mult de 1 trilion de dolari.

Poziția dură adoptată de prim-ministrul britanic de atunci, Margaret Thatcher, în negocierile privind retrocedarea Hong Kong-ului către China, a dus la un acord de plată pentru britanici cu privire la aceleași obligațiuni chinezești, în 1987. Thatcher a subliniat că, pentru a permite accesul Chinei la piețele de capital din Regatul Unit, aceasta trebuia să achite datoria statului către subiecții britanici. Neavând de ales, China a fost de acord.

Din păcate, SUA nu au adoptat o astfel de poziție logică. Până în prezent, China a avut acces la piețele de capital din SUA, refuzând în același timp să-și achite obligațiile față de deținătorii de obligațiuni americani.

Citește și Avertizare: China a devenit mult prea periculoasă pentru turiștii și companiile americane

Pentru că unii își pun poate problema vechimii acestor obligațiuni, aceasta este irelevantă. Ceea ce contează este că este vorba de un angajament al statului. În 2010, guvernul german a efectuat ultima plată pentru despăgubirile aferente Primului Război Mondial. În 2015, Marea Britanie a efectuat plăți pentru obligațiuni emise în secolul al XVIII-lea.

Administrația Biden și Congresul SUA au o ocazie unică de a pune în aplicare regula internațională prestabilită conform căreia guvernele trebuie să își achite datoriile. La fel cum a făcut Marea Britanie în 1987, SUA trebuie să considere rambursarea datoriei publice a Chinei ca fiind esențială pentru interesele sale de securitate națională.

În acest sens, guvernul SUA ar trebui să întreprindă una sau ambele acțiuni care sunt dezbătute în prezent de membrii Congresului.

Prima ar fi să achiziționeze obligațiunile chinezești deținute de ABF și să le utilizeze pentru a compensa (parțial sau în totalitate) cele peste 850 de miliarde de dolari de titluri de trezorerie americane deținute de China (reducând până la 95 de milioane de dolari din dobânzile zilnice plătite Chinei).

Acest lucru ar reduce datoria națională și ar plasa SUA într-o poziție financiară mai bună la nivel global.

A doua ar fi adoptarea unei legi care să impună Chinei să respecte normele și regulile internaționale în materie de finanțe, comerț și export. Acest lucru ar include respectarea normelor privind transparența piețelor de capital și a burselor și încetarea practicilor sale de decontare selectivă, de plăți discriminatorii, de neîndeplinire selectivă a obligațiilor de plată și de respingere a doctrinei guvernului succesor prevăzută de reglementările internaționale.

În cazul în care China nu își îndeplinește aceste obligații, i se va interzice accesul, deopotrivă și entităților sale controlate de stat, la toate piețele și bursele de obligațiuni în dolari americani. Repet, acest lucru este de bun simț și ar fi exact ceea ce ar face guvernul chinez dacă lucrurile ar sta invers.

În ultimele două decenii, în Congres a existat constant sprijin din partea ambelor partide pentru ca deținătorii de obligațiuni să abordeze problema nerespectării angajamentelor de plată de către China prin intermediul mai multor rezoluții ale Congresului.

În ciuda acestui fapt, administrațiile americane au păstrat tăcerea pe subiect, alegând să lase lucrurile așa cum sunt, în ideea că, în cele din urmă, China se va liberaliza și va îmbrățișa normele și valorile occidentale. Această inacțiune trebuie să înceteze acum.

Având în vedere că relațiile cu China s-au deteriorat și că ambele partide sunt de acord că Beijingul reprezintă o amenințare, Congresul și administrația Biden pot lua în sfârșit măsuri în această privință.

Rezolvarea acestei datorii neplătite nu este doar corectă și echitabilă pentru deținătorii de obligațiuni, ci, dacă se procedează corect, ar putea reprezenta, de asemenea, un câștig uriaș pentru contribuabilul american.

Tribuna.US