Cine a fost primul român care a ajuns în America. A fost prieten cu Benjamin Franklin

Nu cred ca există foarte multe locuri pe planeta noastră unde să nu fi călcat cel puțin o dată picior de român. Oriunde te-ai mișca pe glob întâlnești un român, mai ales în zone și momente în care nu te-ai fi așteptat. Și este un lucru bun. Lăudabil. Fie simpli turiști, fie cetățeni deplini ai altei națiuni, românii și-au lăsat amprenta în istorie prin diferite forme poetice, științifice, medicale, culturale și sportive.

America, tărâmul libertăților și prosperității într-o lume tulbure a secolului 18, era steaua care răsărea la orizont și care era urmărită din orice colț al planetei de tot mai mulți care tânjeau la libertate, fericire și autodeterminare.

Primul val masiv de emigrări s-a produs în perioada 1830-1865, atingând nivelul maxim în anii 1847-1848 și purtând peste Atlantic țărani și lucrători irlandezi, germani de pe Rinul superior și englezi din ținuturile nordice ale Insulelor Britanice. Un al doilea curent a adus spre țărmurile Americii fermieri și muncitori agricoli englezi însoțiți de familiile lor, țărani germani din Prusia și Saxonia și scandinavi din șesurile Danemarcei, sudul Suediei și văile interioare ale Norvegiei, acoperind perioada 1860-1890, cu intensitate maximă în anul 1882.

În a treia perioadă, cuprinsă între 1890-1914, două regiuni geografice distincte și-au amestecat torentele diferite către America de Nord: unul din bazinul Mediteranei, format din lucrători agricoli din Italia, Grecia și țările Orientului Apropiat, și celălalt, din Europa răsăriteană, ponderea majoritară reprezentând-o emigrația țărănească din Polonia, Rusia și Austro-Ungaria.

Ţinuturile locuite de români au experiat acest fenomen spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Din punctul de vedere american, această emigrație se încadrează în ceea ce ei numesc valul noii emigrații, val care include grupurile etnice din estul și centrul Europei, cum ar fi: polonezii, cehii, slovacii, sârbii, maghiarii, rușii, grecii, bulgarii, românii, aromânii (macedo-românii) și alții. Acest nou val a fost deosebit, începând din 1882, de ceea ce autoritățile americane au numit vechea emigrație din vestul și nordul Europei, care a atins apogeul înaintea Războiului Civil (1861-1865).

În cea mai mare parte a lor, relațiile româno-americane au fost unele bune, chiar foarte bune, s-ar putea spune. Cu toate că distanța dintre cele două țări este una mare, acest lucru nu a împiedicat cele două popoare să colaboreze în cadrul mai multor proiecte internaționale și să se susțină reciproc. Dar aceste relații au avut și un început, au avut și pioneri, iar relațiile dintre români și americani au început chiar din vremurile timpurii ale statului american.

Un astfel de pionier a fost transilvăneanul Samuilă Damian, preot ortodox, care a întreprins o călătorie în jurul lumii în secolul al 18-lea este, și care este, se pare, primul român care a vizitat America în 1748.

Samuilă Damian era un om cult, cunoștea latina la perfecție, după cum o spune chiar Benjamin Franklin, scriitor, om de stat, diplomat, inventator și unul dintre fondatorii Statelor Unite ale Americii, care i-a fost prieten și mentor românului. Interesant, Damian era inițiat în tainele electricității, o descoperire științifică fabuloasă ce făcea furori printre fizicienii vremii.

Nu se cunosc exact motivele plecării lui din Transilvania, dar probabil că plecarea lui s-a datorat și unor motive politice sau religioase, condiția românilor în acele părți nefiind una foarte bună în vremurile acelea.

Între 1744 și 1745 a traversat Europa în direcția Angliei, trecând prin Germania, Franța și Țările de Jos și, în cele din urmă, s-a stabilit pentru o vreme la Oxford, unde electricitatea era la modă. Ajuns în America, preotul Damian l-a cunoscut pe Benjamin Franklin, care nu a deținut niciodată funcția de președinte al Americii, dar fiind unul dintre cei cinci care au emis Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.

Ce spunea Benjamin Franklin despre preotul Damian, potrivit unei scrisori descoperite în arhiva sa personală:

„Tot ce știu despre Da mian, după chiar spusele sale, este că se născuse în Transilvania, fiind de obârșie tătar, dar slujind ca preot al bisericii ortodoxe. Scria și vorbea latinește cu ușurință și în mod corect. S-a pregătit să plece din țara sa cu gândul de a face înconjurul lumii pe cât posibil pe uscat.

A călătorit prin Germania, Franța, Olanda și Anglia. A rămas un timp la Oxford. Din Anglia a venit în Maryland, de acolo s-a dus în Noua Anglie și s-a reîntors pe uscat la Philadelphia, iar de aici a călătorit prin Maryland, Virginia și Carolina de Nord spre tine.

S-a gândit că i-ar folosi călătoriile sale să afle ceva despre electricitate. Eu l-am învățat cum să folosească tubul, cum să încarce butelia de Leyda și alte câteva experiențe”, se menționează în scrisoare.

„Mi-a scris din Charleston că a trăit pe o distanță de 800 de mile numai de pe urma electricității care a însemnat pentru el carne, băutură și îmbrăcăminte. Ultima scrisoare pe care mi-a adresat-o cred că a fost din Jamaica, în care își exprima dorința de a-i trimite tuburile amintite de tine, și de a-l întâlni la Havana de unde spera să ajungă pe mare, la Vera Cruz; nădăjduind să călătorească pe uscat prin Mexic, până la Acapulco, iar de acolo să străbată oceanul până la Manila și apoi, prin China, India, Persia și Turcia, să se înapoieze în propria sa țară, gândindu-se că va trăi mai ales de pe urmă electricității. Ciudat proiect!”

Activitatea preotului român Damian a fost consemnată și în ziarul The South Carolina Gazette, numărul 24-31 octombrie din anul 1748:
„După ce a călătorit timp de mai mulți ani prin Europa, plecând din ţara de baştină, Transilvania, a studiat şi a făcut multe experienţe minunate despre electricitate şi propune să le arate în public în localul domnului Blythe din Broad Street, între orele 3 şi 5, după amiază, miercurea şi vinerea în timpul şederii sale în acest oraş; şi după dorinţă va servi pe doamne şi domni spre a arăta surprinzătoarele efecte ale electricităţii.
Fiecare persoană lăsată spre a vedea aceste lucruri trebuie să plătească 20 de şilingi putând, de asemenea, să fie electrificată de către Samuilă Damian, dacă doreşte”.

Dacă Samuilă Damian a mai revenit în România, nu se știe cu certitudine. Benjamin Franklin consideră că nu. Tot în aceeași scrisoare spune:
„Ce s-a întâmplat cu el după aceea (după scrisoarea din Jamaica, n.r.) n-am mai aflat niciodată. Îmi promisese că-mi va scrie cât va putea de des în timpul călătoriei și îndată ce se va fi înapoiat acasă după terminarea ei. Se împlinesc acum șapte ani de când a trecut pe aici. Dacă el se mai află acum în Noua Spanie…bănuiesc că trebuie să fi fost reținut acolo și împiedicat de a-mi scrie, dar cred, mai degrabă, că a murit”.

Acolo, urmele sale s-au pierdut pentru totdeauna și nimeni nu știe nici până în ziua de azi ce s-a întâmplat cu el. Dar moștenirea sa rămâne.

Samuilă Damian trebuie să fie recunoscut ca unul dintre cei mai mari călători și exploratori ai noștri. Experiența sa americană, prima făcută vreodată de un român, a fost meteorică, dar curajoasă și curioasă, iar șederea sa a fost înălțată de prietenia cu unul dintre cei mai iubiți americani din toate timpurile, care l-a prețuit și l-a respectat. Trebuie să treacă aproape un secol până când isprăvile sale vor fi imitate de alți români îndrăzneți și curioși.

Tribuna.US

 Articol publicat și în ediția tipărită nr. 411 (1 aprilie 2023)