După cum v-ați putea aștepta când vine vorba de o tehnologie atât de vastă și în continuă schimbare, este imposibil să atribuim inventarea internetulu
După cum v-ați putea aștepta când vine vorba de o tehnologie atât de vastă și în continuă schimbare, este imposibil să atribuim inventarea internetului unei singure persoane, explică Evan Andrews într-un articol History.
Acesta a fost opera a zeci de oameni de știință, programatori și ingineri vizionari, fiecare din ei dezvoltând noi funcții și tehnologii care, în cele din urmă, au fuzionat pentru a deveni canalul major de transmitere a informației cu care suntem în prezent familiari.
Cu mult înainte de a exista tehnologia necesară pentru a construi efectiv internetul, mulți oameni de știință anticipaseră deja posibilitatea creării unor rețele globale de informații.
Nikola Tesla a venit cu ideea unui „sistem global fără fir“ la începutul anilor 1900, iar în anii 1930 și 1940 savanți vizionari precum Paul Otlet și Vannevar Bush au conceput sisteme de stocare mecanizată pentru cărți și materiale media ce includeau funcția de căutare.
Cu toate acestea, primele scheme propriu-zise ale internetului nu vor apărea decât la începutul anilor 1960, când J.C.R. Licklider de la MIT a popularizat ideea unei „rețele intergalactice“ de calculatoare.
La scurt timp după aceea, oamenii de știință din domeniul informaticii au dezvoltat conceptul de „comutație asincronă“, o metodă de transmitere eficientă a datelor electronice care avea să devină ulterior unul dintre principalele elementele constitutive ale internetului.
Primul prototip funcțional al internetului a apărut la sfârșitul anilor 1960, odată cu crearea ARPANET, prescurtarea pentru Advanced Research Projects Agency Network.
Finanțată inițial de Departamentul american al Apărării, ARPANET a folosit comutația asincronă pentru a permite comunicarea între mai multe calculatoare în aceeași rețea.
Pe 29 octombrie 1969, ARPAnet a transmis primul său mesaj: un transfer „nod la nod“ de la un computer la altul. (Unul dintre calculatoare era instalat într-un laborator de cercetare de la UCLA, iar celălalt la Stanford; fiecare dintre ele avea dimensiunea unei mici case).
Mesajul – „LOGIN“ – a fost scurt și simplu, cu toate acestea a făcut să pice rețeaua ARPA ce era atunci la început de drum: Calculatorul de la Stanford a recepționat doar primele două litere ale mesajului.
Tehnologia a continuat să se dezvolte în anii 1970, după ce Robert Kahn și Vinton Cerf au inventat Transmission Control Protocol and Internet Protocol, sau TCP/IP, un model de comunicații care a stabilit standarde privind modul în care datele pot fi transmise între rețele multiple.
Citește și O viziune creștină asupra internetului și noilor canale media
ARPANET a adoptat TCP/IP pe 1 ianuarie 1983, iar ulterior cercetătorii au început să asambleze „rețeaua de rețele“ care a devenit internetul modern.
Universul online a căpătat apoi o formă mai familiară în 1990, când informaticianul Tim Berners-Lee a inventat World Wide Web. Deși este adesea confundat cu internetul în sine, structura de tip web este de fapt doar cel mai comun mijloc de accesare a datelor online sub formă de site-uri web și hiperlinkuri.
Respectiva formă structurală a contribuit la popularizarea internetului în rândul publicului și a reprezentat un pas crucial în dezvoltarea vastei surse de informații pe care majoritatea dintre noi o accesează în prezent în fiecare zi.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS